Sorin Anghel. Aud tot mai des vorbindu-se despre scutiri de impozit sau mari facilităţi fiscale pentru oamenii care investesc în sport. Sunt de acord cu o astfel de schimbare, dar nu în orice condiţii. Aş vrea că marii agenţi economici să aducă bani în sportul călărăşean, dar scutirea de la plată a unor dări către stat să se facă numai în condiţiile în care clubul ce beneficiază de sponsorizare să „deţină” minim 100 de juniori legitimaţi şi angrenaţi în competiţii. În plus, dacă tot se pune la cale o astfel de lege ar fi bine să se interzică ferm alocarea de la bugetul local a unor sume de bani pentru echipele urbei. Nu se poate să sugi lapte de la două ţâţe. Dacă vrei bani de la privaţi, renunţă la cei de la Primărie! e foarte simplu.
La Olteniţa, primarul Petre Ţone se plânge că nu are bani pentru fotbal din cauza faptului că oamenii cu stare din oraş nu sunt interesaţi de sport. Îl cred pe edil şi am speranţa că lucrurile se vor schimba în bine în perioada următoare. Spun asta pentru că tocmai ce am aflat că Ţone are toate şansele să mai obţină încă un mandat după ce rivalul său, Costinel Milescu, a primit din partea justiţiei interdicţia de a mai candida pentru vreo funcţie publică în următorii trei ani. În aceste condiţii, singurul adversar al actualului primar a rămas Florian Cercel, personaj deloc popular în rândul oltenitenilor.
Probleme cu mediul privat sunt şi la Călăraşi. Nu se poate ca Saint-Gobain, un colos industrial, să nu aloce un leu pentru sportul călărăşean. Este chiar ruşinos pentru francezi! Nu dau bani ei, preţioşii planetei, dar dau asociaţiile agricole de la ţară! O populaţie care face sport este una sănătoasă, iar un copil care a trecut prin curtea stadionului este mult mai cerebral. Un corp antrenat are un creier bine oxigenat, astfel că deciziile pe care le ia un astfel de om sunt mult mai bune decât cele ale unui individ care aleargă doar între televizor şi calculator.
