SĂRBĂTORI DE IARNĂ PE BUCĂŢI

Bogdan Gheorghe, fiul de 9 ani al părintelui Liviu, era în maşina cu care tatăl său, mă ducea într-o joi, înainte de Ignat, la biserica de la Misleanu. Mă aştepta – nu mă aştepta bătrânul meu duhovnic. Era spre prânz, soarele se ostenea să iasă din nori, începuse să se simtă vântul şi se anunţa o seară rece. Părintele Liviu urma atunci să meargă cu Icoana. L-ar fi luat şi pe Bogdan, puţin firav, puţin răcit, dar i se împotrivea vremea. „Lasă, tată, mă încălzesc la colinde”.

*

În noaptea de Sfântul Nicolaie m-am visat într-un cerdac de pe un deal de lângă Ostrov. Purtam veşminte noi, diaconeşti, şi ţineam în braţe un calendar. În ajun de Crăciun am primit un mesaj de la Oana Belu şi Lucian. Eram vestit că Moş Crăciun mi-a lăsat un dar. Se făcuse o zi ca de primăvară. Am trecut Dunărea la Chiciu cu Ionuţ, şoferul vecinului meu, Titi Telea, şi am intrat în curtea Cramei. Oana mi-a ieşit în cale, m-a primit cu „Bună dimineaţa la Moş Ajun” Soţul ei, Lucian, exersa la pianină după o partitură hieratică dintr-o toamnă de Ev Mediu (J. Huizinga). M-au invitat la masă, că se făcuse de prânz.

Mai târziu, când am plecat spre casă, coborau colindele din cerdacul de la Almalău, spre Ostrov şi Dunăre.

În ziua de-atunci am primit un dar scump: „D-un veşmânt prelung, / Lung până-n pământ”, scos dintr-un „leagăn de mătase / Tot cu viţa-n şase”, cu struguri şi cruce cu cristale.

A doua zi, la Liturghie, am slujit înveşmântat în dania de la Ostrov şi m-am împărtăşit.

Maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Sărbătoarea Naşterii Domnului este urmată de toate celelalte sărbători împărăteşti, adică de Bobotează, de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Înviere, de Înălţarea Domnului (Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători). Nădăjduiesc că voi fi vrednic şi voi sluji în veşmântul de mătase adusă de la Salonic.

Înainte de Doxologie am deschis, din întâmplare, Vechiul Testament. Mă gândeam la mine mai întâi, că nu-i prea târziu să pricep că Adam a auzit din Rai paşii lui Dumnezeu. Apoi, pentru o clipă, cât puneam tămâie peste tăciune, m-am gândit la Jean-Luc Marion, Certitudini negative: Oana şi Lucian vor primi de la sine înşişi o stimă de sine. Eu nu am primit un bun şi nicio datorie. Am primit o bucurie care nu mă va face datornic, dar nici nu îmi va împuţina recunoştinţa. Mă va emoţiona mereu memoria gestului din curtea Cramei de la Ostrov. Îmi pasă de Dobrogea, de munca mea şi chiar îmi pasă de Domeniile Ostrov. Tot de atunci nu ştiu ce s-a întâmplat cu Calendarul …

*

Într-o noapte, spre vineri, l-am visat pe părintele Dragoş. El, în veşminte, eu în reverendă şi cu cădelniţa. Mă necăjeam că nu se aşezau cum trebuia cărbunii în tas. Tămâia aluneca de pe jeratic şi ieşea fum ca pe hornul casei. În biserică erau mulţi închinători, puţini cunoscuţi. Părintele a ieşit din altar şi-a plecat spre un loc cu un necunoscut. O vreme l-am aşteptat, apoi am plecat să-l caut. S-a deschis o uşă şi şi-a arătat pentru o clipă faţa cu barbă. Nu mai avea păr pe cap şi purta pe creştet o cârpă. M-am întors la altar şi din colţul unui hol am ridicat o sticlă cu gâtul înalt. Era ţuică. „De ce, părinte, tocmai acum ?”.

*

De Soborul Maicii Domnului şi la pomenirea Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, ne-au venit copiii. Am prăznuit la masa de lângă bradul adus din Olanda în „context” de globalizare (Richard Quest, înainte de Davos, 2015).

Vorbim tot mai multe limbi, circulăm pe unde vrem, pe-o gură de rai sau în gură de şarpe, dar ne înţelegem tot mai puţin.

Anul Nou ne-a ridicat de la masă. „Charlie Hebdo” reprezintă o crimă, dar pentru ambele părţi. Vorbind de starea naţiunii, „Unchiul Sam”, neîncolonat la Paris, fără etichetă pe blog sau la butonieră „Je suis Charlie”, avertizează asupra „stereotipiilor” prin care este abordat, acceptat-neacceptat, islamul.

Vă amintiţi finala Campionatului Mondial de Fotbal din 2006, Franţa – Italia ? Francezii conduceau cu 1-0, gol Zinedine Zidane. Din alergare, italianul Materazzi îi şuieră la ureche lui Zidane „sora ta e-o curvă”. Magrebianul uită de miză, nu-l mai interesează că Franţa şi el nu vor mai fi campioni, nu-l mai interesează gloria şi banii. Îl izbeşte cu capul în faţă pe italian. E eliminat şi Franţa pierde Campionatul Mondial în prelungiri.

„În mod normal – spune Francisc, suveranul pontif înlemnind stereotipiile şi contextul ipocrit – nu trebuie să acţionăm violent. Dar dacă Gasparo, un bun prieten, spune lucruri rele despre mama mea, îi pot da un pumn. Este normal!”.

De Sărbătorile creştine, 2000 de africani au fost ucişi. Parafrazând (Ieremia 31, 15), mamele din Nigeria „îşi plâng copiiii (ucişi) şi nu voiesc să fie mângâiate, pentru că nu mai sunt”. „Context” african, interes-dezinteres, religie-ideologie, economie-politică. Ce anume a dus la măcelul copiilor africani în socoteala lumii ?

Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (Matei 8, 25).

*

Maria, nevastă-mea, mi-a lăsat sub brad o carte pe care n-am reuşit s-o cumpăr într-un an întreg, chiar dacă nu costa mai mult de 60 de lei: Martiriul Sfinţilor Brâncoveni

*

Vasile din Maramureş, cu care, pentru Muzeul Agriculturii, strângeam odinioară obiecte de la Săpânţa şi de pe Valea Izei, Mihai, care mă primea la Muzeul din Sighetul Marmaţiei cu cetele de colindători din Bărăgan, şi Petre de la Târgu Mureş, cu care am aşezat la Slobozia biserica-n covată mi-au trimis mere, costiţă, cârnaţi afumaţi, pălincă …

*

Sunt fondatorul şi sufletull (iertaţi-mi nesmerenia!) Muzeului Naţional al Agriculturii. Îmi va păsa ce se întâmplă în acel loc cu biserică, grădină şi datini, până la moarte. În decembrie, parcă să mă amărăsc de Sărbători, la Muzeul Agriculturii din Slobozia (aşa-i zice, după pensionarea mea)s-a deschis o expoziţie: „La pas prin lumea satului”. Trântită în patul lui Procust, expoziţia este salvată de frumuseţea obiectelor (nu degeaba am umblat după ele patruzeci de ani !).

Catalogul expoziţiei, Colecţii reprezentative, un titlu constituit din contradicţie de termeni, mai mult decât un pleonasm, are 244 de pagini, abundă de truisme, de texte copiate de pe internet sau varia. Cu şcoli din franjuri sau din doage, protagoniştii evenimentului au arătat că dacă ai studiile la Slobozia sau Ţăndărei, iar doctoratele luate „dimineaţa pe răcoare, când mergem la iarovizare”, poţi avea legitimitatea de a te pronunţa în ipostazele în care nu eşti numai pe izlaz, ci şi la catedră, că de-aia-i Muzeul instituţie formativă.

*

De Crăciun, muzeograful, etnograful, profesorul universitar Ioan Godea a murit. După Crăciun, Viorica Croitoru-Capbun, muzeograf-etnograf, autor al ”Pâinii de neamul românesc”, s-a pensionat. Doi lideri, două generaţii. Plecările lor din lumea muzeografiei româneşti lasă loc de tânguire.

*

Slujba din ziua întâia a Anului Nou se încheie cu moliftele Sfântului Vasile cel Mare, pentru cei care pătimesc de la diavoli şi pentru toată neputinţa: „Domnului să ne rugăm … să facă roade de credinţă, de fapte bune, de înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de dragoste, de bunătate, de nădejde, de blândeţe, de …”

În ziua aceea uşa casei mi-a deschis-o nepoţelul meu, Radu. M-a primit cu socova: „… Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca oţelul …”

*

De Sărbători am bolit. Poate că a fost o iarnă amestecată cu primăvară, poate că a fost prea multă ceaţă… M-au durut toate încheieturile, n-am avut poftă de mâncare, simţeam că mă topesc după prima zăpadă. Radu, nepotu-meu de 8 ani, a venit să mă aline: „Bunicule, de ce eşti bolnav, doar te-m sorcovit ?!

Răzvan Ciucă

Slobozia, 2015, ianuarie,

la prăznuirea Sfinţilor Trei Ierarhi

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Primăria Călăraşi a încasat 99,04% din veniturile proprii în anul 2014

Un nou record, putem spune, a reuşit să puncteze administraţia călărăşeană în anul 2014. Gradul de încasare a veniturilor proprii...

Închide