Scrisoare către Moş Crăciun!

Mircea Brânduşă. L-am rugat pe Moş Niculae să pună o vorbă bună, ştie el unde, astfel încât să pot deveni doar pentru o zi MOŞ CRĂCIUN! M-a întrebat: „De ce? Ce gânduri ai? Trimite-i o scrisoare! Spune-i ce-ţi doreşti, şi poate te va asculta!” Iată ce i-am scris: Moşule drag, dăruieşte-mi de sărbători şansa de a trimite cadouri tuturor reprezentanţilor din fotbalul judeţean! Şi dacă mă numeşti ajutorul tău, te rog să-i trasmiţi preşedintelui AJF, Doru Dincă, scuzele mele publice prin următoarele rânduri:

„După aproximativ 5 luni de zile de la publicarea articolului „De ce tace preşedintele”, mă paralizează gândul, cum de am putut să fac public o asemenea inepţie, fie şi pentru puţin timp, despre un om de fotbal care imediat după investirea sa în funcţia de preşedinte AJF mi-a acordat încrederea lui. Nu pot decât să dau vina pe superficialitatea mea de a lua lucrurile într-o naivitate de formă continuă, dar, coroborat cu ideile veninoase a doi inşi din lumea fotbalului judeţean (unul născut talent şi mort speranţă în arbitraj şi un altul politruc ratat), fără a reflecta, fără a mă documenta, ci doar aşa după ureche, m-am adresat cu o disperare contrafăcută şi în anumiţi termeni nepoliticoşi preşedintelui. Am sărit pe bietul om ca ultima ţaţă, l-am apostrofat şi i-am adus acuze nefondate. Urât rău de tot. Nu m-am întrebat deloc dacă Dorinel Dincă mi-a vrut răul vreodată. Din câte am aflat ulterior, chiar în anumite situaţii mi-a luat apărarea. Apoi, am realizat dimensiunile gafei mele. M-am pripitşi am pierdut. Am văzut adevărul.Unul, catastrofal. Am denaturat şi deformat imaginea uneia dintre personalităţile fotbalului judeţean care chiar a făcut ceva pentru imaginea sportului rege. M-am gândit o clipă să retrag textul de parcă nu s-a întâmplat nimic. Chiar Tavi Câju m-a sfătuit să fac acest lucru. Numai că porumbelul îmi ieşise pe gură şi ghilotina căzuse deja peste prietenia mea cu Dorinel Dincă. Acest articol nu l-am scris pentru a-mi recâştiga statutul de observator. Am greşit, trebuie să suport consecinţele! Scuzele mele, chiar dacă sunt tardive, trebuie să aducă o reparaţie morală d-lui Dorinel Dincă. M-aş bucura tare mult ca, acum cu puţin timp înaintea sărbătorilor de iarnă, Dorinel Dincă să accepte textul acestui articol!

„Şi totuşi, dacă aş fi ajutorul lui Moş Crăciun, aş cânta în clinchet de zurgălăi un colind de pe vremurile alea când zăpada era cât casa şi lemnele trosneau molcom în sobe şi aş spune sincer şi din inimă tuturor celor din fotbalul judeţean: LA MULŢI ANI! Fără să fiu acuzat că sunt „Moşul” unuia sau altuia.

CRĂCIUN FERICIT!

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
UN UNGUR LA CURTEA BUNĂ

Nu trebuie să asemuim colindele româneşti cu smeritele cântări de Crăciun ale Apusului, ultimile fiind introduse în viaţa ţărănească în...

Închide