vineri, martie 29, 2024
AcasăPOLITICADeputat Maria Dragomir/Interpelare pentru Palatul Prefecturii Călărași

Deputat Maria Dragomir/Interpelare pentru Palatul Prefecturii Călărași

- Advertisement -

INTERPELARE

CĂTRE

-DOMNUL DACIAN CIOLOŞ,

PRIM-MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI

-DOMNUL VASILE DÂNCU,

VICEPRIM-MINISTRU, MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

SALVAŢI O CLĂDIRE ETALON DIN SUD-ESTUL ROMÂNIEI!

Mesajul pe care îl transmit, astăzi, este unul alarmant! El se adresează nu doar iubitorilor valorilor de patrimoniu naţional, ci tuturor celor care ştiu că lipsa de intervenţie, ori intervenţia greoaie în cazul unor clădiri importante poate duce la distrugerea acestora! Iar cazul care poate fi considerat unul emblematic, în multe situaţii, nu mai poate fi acceptat, în acest moment, în România!

Este vorba despre clădirea care adăposteşte sediul Prefecturii judeţului Călăraşi. o clădire emblematică, o clădire inaugurată în finalul secolului al XIX-lea, un adevărat castel, o bijuterie arhitectonică pe care, dacă o priveşti în imagini fără să ştii unde se află, ai putea crede că poate fi localizată în Franţa… Germania… Austria… şi mult mai greu de crezut chiar în România! Iată ce consemnează cronicarii timpului, în legătură cu momentul în care a început construcţia, până la inaugurarea acestei clădiri reprezentative:

La 19 iulie 1891 prin actul autentificat la Tribunalul Ialomiţa sub nr. 389, primarul oraşului Călăraşi, Gh. Dumitrescu, în baza deciziei Consiliului local nr. 195 din 6 iunie 1891, era autorizat de a vinde Casei judeţului Ialomiţa locul din Piaţa Carol I notat pe planul oraşului, întocmit de inginerul Scarlat Popovici în anul 1852, în schimbul sumei de 20 000 lei, cu obligaţia pentru judeţ ca pe locul respectiv ” să construiască Palatul Administrativ şi Judecătoresc, a face grădină publică pe locul ce ar rămâne neocupat cu facerea palatului. In jurul terenului judeţul va lăsa neocupat cu grădina un spaţiu de patru metri care să servească ca Bulevard şi alee înconjurătoare la aceste construcţiuni.”.

Reprezentantul judeţului, preşedintele Comitetului Permanent, Gh. Nicolescu, accepta vânzarea-cumpărarea la preţul şi condiţiunile din act, pe care se obliga a le executa. Suprafaţa terenului era de 26.999 m.p.

În anul 1894, Ministerul de Interne nu se pronunţase încă asupra ţinerii licitaţiei pentru darea în antrepriză a construcţiei.

Proiectul construcţiei a fost întocmit de inginerul Socolescu iar lucrarea, în care intra şi locuinţa prefectului (fostul sediu al Institutului FORDOC- actual ADR Sud Muntenia POSDRU) a costat 488.825 lei. Construcţia va fi executată de arhitectul italian (devenit călărăşean prin căsătorie), G.D. Ciconi – acelaşi care va mai dărui urbei călărăşene două podoabe: Casarma pompierilor şi Şcoala 2 de fete (azi Şcoala nr. 4) şi supravegheată de arhitectul Al. Săvulescu. Piatra fundamentală a a fost pusă în ziua de 11 iunie 1895 în prezenţa lui M. Deşliu -secretar general al Ministerului de Interne. La festivitate au participat toate oficialităţile judeţului şi oraşului. Semnat de oficialităţile prezente, scris pe piele de viţel, închis în sul de sticlă, s-a aşezat în temelia clădirii următorul document:

REGATUL ROMÂNIEI (Marea ţârei) JUDEŢUL IALOMIŢA

Astăzi 11 Iunie, al o mie opt sute nouăzeci şi cincilea an de la Cristos, şi al treizecilea de Domnie a MS. Carol I Rege al României, şi a M.S. Elisabeta, Regina României, a Moştenitorului Tronului ţârei, Ferdinand cu Augusta sa Soţie Maria şi cu fiii lor Principele Carol şi Principesa Elisabeta, pusu-sa temelia marelui palat al dregătorielor administrative şi judecătoreşti, ce se clădeşte de judeţul Ialomiţa, cu îngrijirea şi cheltuiala lui, în vremea ocârmuirii lui Alexandru Varlam, iar Miniştrii ai ţârei fiind: Lascâr Catargiu, preşedintele Consiliului de Miniştrii şi Ministru la departamentul dinăuntru, P.P. Carp, la departamentul industriei, agriculturei şi domeniilor, Al. Lahovari la departamentul din afară, Al. Marghiloman la departamentul dreptăţei, Manelas Ghermani la departamentul financelor, Tache Ionescu la Departamentul şcoalelor şi al bisericilor, C. Olănescu la departamentul lucrărilor publice şi General C. Poenaru la departamentul de râzboiu.

Delegatul Ministerului de Interne, M. Deşliu

Prefectul judeţului Ialomiţa, Al. Varlam

Membrii Consiliului Judeţean

Preşedinte, Al. Fochide

Vicepreşedinte, N. Bratu

Directorul Prefecturei, D.M. Sideri

Secretarul Consiliului Judeţean, G. Nicolescu

Constructorul clădirei, Al. Săvulescu

Arhitectul clădirei G.D. Ciconi

Desigur, în funcţie de evoluţia vremurilor şi cazul clădirii Prefecturii dela Călăraşia reprezentat un punct de mare atracţie, pentru vizitatori şi nu numai. Există consemnări de nivel istoric, există elemente extrem de interesante pe care le readuc în prezent, tocmai pentru a consemna valoarea excepţională a acestui monument:

Clădirea, construită în stil neoclasic, cu fundaţii de beton, ziduri de cărămidă presată în grosime de 42-50 cm, soclu placat cu piatră fasonată cu profilatură foarte bogată, compus din subsol parţial, parter şi etaj, pod înălţat, planşee şi şarpantă din lemn şi învelitoare din tablă galvanizatâ, în pofida deteriorărilor suferite de-a lungul vremii, a impresionat în epocă, impresionează şi azi şi va impresiona atâta timp cât va exista prin măreţia şi arhitectura sa.

Având la data recepţionării- 21 ianuarie 1898- 58 camere şi o suprafaţă de 2517,63 m.p., clădirea a adăpostit în decursul timpului principalele instituţii ale judeţului Ialomiţa în perioada 1898-1952, ale raionului Călăraşi în perioada 1952-1968, municipiului Călăraşi 1968-1981, instituţiile de partid şi administrative ale judeţului Călăraşi din 1981 până în 1989, revenind după revoluţia din Decembrie 1989 la rostul pentru care a fost construit: Palatul Prefecturii.

„Intrarea în Călăraşi pare să arate ca planurile lui Ştirbei, n-au fost tocmai bine atinse. O şosea se întinde printre case mici, printre magazii de lemn, unde se drămăluiesc grânele de ţărani care strigă numnărul bănuţilor pe care hambarele le primeşte sau le restituie. În dreapta, pleacă o ulicioară de sat sărac. Dar iată în sfârşit o clădire mare, pe faţada căreia stă scrisă o deviză de învăţătură. E gimnasiul (azi, Gimnaziul Carol I). Apoi ceva mai departe, într-un parc, o alta deosebit de frumoasă: Palatul Administrativ, care reproduce liniile, micşurate, ale unuia din marile spitale bucureştene.“

Nicolae Iorga, Românii cum erau până la 1918, I, România „Munteană”, Bucureşti, 1939, p. 404-405

Momentul în care a început restaurarea a fost bine ales, chiar necesar deoarece clădirea necesita o restaurare generală. Desigur, atunci s-a pus problema că acolo ar fi trebuit instalat Muzeul Dunării de Jos, un muzeu reprezentativ şi care ar fi constituit un punct de interes şi de atracţie turistică. S-a hotărât, până la urmă, să rămână în administraţie. Şi prin atragerea de fonduri s-a reuşit restaurarea unei jumătăţi din clădire. Cu cealaltă jumătate, însă, lucrurile au devenit extrem de dificile. Pe de o parte pentru că în urma neînţelegerilor politice, între Prefectură şi Consiliul Judeţean nu a mai existat cooperare, pe de altă parte nici nu au mai fost bani! Aşa că s-a ajuns în situaţia de astăzi.

Din nefericire, dincolo de aceste momente frumoase care ţin, deja, de trecut, în acest moment clădirea Prefecturii din Călăraşi, una dintre clădirile etalon din sud-estul României, o adevărată bijuterie arhitecturală se găseşte într-o situaţie extrem de gravă: după ce a început restaurarea acesteia, lucrări care s-au încheiat pe jumătate din suprafaţă (practic, jumătatea dreaptă a clădirii) cealaltă parte a fost, efectiv, abandonată! Consecinţa? Pe zi ce trece degradarea este tot mai accentuată, iar ceea ce trebuia să fie o acţiune de restaurare, salvare şi punere în valoare a tuturor elementelor de interes nu reprezintă altceva decât calea sigură către distrugere!

Au existat, în ultimul timp, intenţii ale Consiliului Judeţean, ale Primăriei municipiului Călăraşi de a prelua această clădire dela MinisterulDezvoltării.Deşi, de-a lungul timpului, prim-minişti şi miniştri au venit şi au văzut situaţia în care se găseşte clădirea şi, de fiecare dată, s-au făcut propuneri atractive, a doua zi totul s-a uitat şi degradarea a continuat!

Este motivul pentru care, domnule prim-ministru, domnule ministru al Dezvoltării, mă adresez dumneavoastră cu solicitarea ca, indiferent de problemele grave existente în plan financiar, la nivel naţional, să găsiţi posibilitatea de a răspunde solicitărilor celor care vor să salveze această clădire! Cât nu este prea târziu!…

DEPUTAT P.S.R.O. Călărași, MARIA DRAGOMIR

- Advertisement -
ALTE ȘTIRI

ULTIMELE ȘTIRI

- Advertisment -

ARHIVĂ

Cele mai citite