SFÂNTUL MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTATORUL DE BIRUINŢĂ

Se spune că Dumnezeu a rânduit cheile vremii Sfinţilor Gheorghe şi Dumitru. Cei doi sfinţi (amândoi martiri) poartă la brâu cheile anului, cu care Gheorghe (Agios Georgios sau George, versiuni: Georgiu, Giurgiu, Gheorghiaş, Iorgu, din greacă = „agricultor”; popular Sângiorz) închide iarna şi deschide vara la 23 aprilie, iar Sf. Dumitru (Sâmedru) închide vara şi deschide iarna la 26 octombrie. Un sfânt înfrunzeşte pădurea, celălalt o desfrunzeşte.

Pe vremea când Sfântul Gheorghe era un om pe pământ, toate apele de băut s-au oprit   şi nu era decât un singur loc de unde trebuia să ia apă fiecare familie. Lacul era păzit de un balaur înfricoşător care cerea în schimbul apei un suflet. În vremea aceea a venit sorocul ca şi împăratul să dea un suflet. El nu avea decât o fată pe care, deşi o iubea nespus de mult, a gătit-o pentru a i-o trimite balaurului. Dumnezeu, mult milostiv, l-a trimis pe Gheorghe să răpună balaurul. (Scena o întâlnim în toată iconografia înfăţişându-l pe Sfântul Gheorghe). Voind să-l răsplătească şi-a făgăduit fiica de soţie, dar Sfântul Gheorghe a răspuns că lui nu-i este dat să se căsătorească, ci să-l slujească pe Dumnezeu, făcând bine pe pământ.

De atunci, oamenii au început să se stropească cu „apă neîncepută din fântâni şi izvoare ca să „dezlege belşugul”, să pună ramuri verzi la porţi, sau să ungă ferestrele, uşile, porţile şi hornul casei cu usturoi, închinându-se la Dumnezeu şi Sfântul Gheorghe.

Este vremea să se încheie contracte: „Sfântul Gheorghe tocmeşte şi Sfântul Dumitru plăteşte”.

 „Sântul Gheorghe e cel mai mare peste câmpeni, este cu rodul la toate recoltele. Dimineaţa, flăcăii ieşeau la câmp s-apuce din roua bucatelor ca să fie graşi şi sănătoşi tot anul”. (Neagu Maria, 78 ani, Miloşeşti, Ialomiţa, 1980).

În această zi se dă vitelor să mănânce din Colacul Crăciunului şi din Pasca Vacii, ziua mai numindu-se şi Paştele vitelor.

Pentru a spori mana (laptele) vacilor, se fac vrăji cu mutătoare şi untişor, culese din pădure, dar sorocite mai întâi, cu pâine şi sare. (Croitoru-Capbun Viorica, Răzvan Ciucă, Pâinea de neamul românesc, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, pp. 59 – 60).

Ziua de Sfântul Gheorghe marchează începutul anului pastoral între 21 – 23 aprilie, ciobanii fac „Alesul” (întâiul muls, alesul mieilor dintre oi). Nevestele ciobanilor pregătesc câte un colac (din făină de grâu, cu apă şi sare, uns cu gălbenuş de ou, în formă de cunună, cât gura găleţii) pe care ciobanii îl pun pe găleată în timpul mulsului (la Sâmbra Oilor, Măsurişul Oilor, Ruptul Sterpelor, Arieţul). Apoi, colacul este rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani, stăpânii turmelor, de oile şi de câinii stânei.

Colacul era folosit şi în practica magică de anulare a puterii cucului de a fura sau a strica laptele oilor, practică numită „Cucu – Răscucu” (sau „Răscucirea oilor”), atestate, în diferite variante zonale, în Oltenia, Banat, Transilvania (Bistriţa Năsăud).

În ziua de Sfântul Gheorghe se împart, de sufletul morţilor, colaci cu lapte şi brânză din prima mulsoare a oilor. (Moşii de Sân Giorgiu).

Femeile duc la biserică o pâine cu fire de usturoi verde şi tulpini de leuştean, precum şi plăcinte, Plăcinta lui Sfântul Gheorghe (Muntenia), (Capbun, Ciucă, op.cit., p. 60).

*

Tradiţia ortodoxă reţine că Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. A urmat cariera militară şi a ajuns comandant în armata împăratului Diocleţian. În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede de credinţă şi Hristos şi să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe nu s-a supus, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.

Dintre toţi Sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat, şi se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe  biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele. Pe tatăl meu îl chema Gheorghe. Deasemenea şi multe localităţi din ţară. Al treilea braţ al Dunării, în Deltă, se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe.

E bine să ştim că steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la mănăstirea Zogravul, din muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe doborând balaurul.

Din rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă…”. Se întâmpla în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei (lui Ştefan cel Mare) (Proloagele, vol. II, Ed. Bucureşti, Bacău 1999, p. 694).

Răzvan Ciucă

Slobozia, aprilie 2016,

înaintea Duminicii Floriilor

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
22 Aprilie 2016/Horoscop

Berbec – Apar castiguri financiare neasteptate,ideea e sa nu va repeziti sub euforia lor la oferte speciale si reduceri.Fiti calculati si...

Închide