CEL PEŞTE

Viorica din Iazu, ţigancă de vatră ortodoxă, năltuţă şi puţin adusă din genunchi, îmbrăcată într-o rochie cârpită şi mirosind a rântaş, toarnă aluminiul din ceaunul de tuci peste tiparul de nisip sub formă de peşte. Se apropie Paştile şi încă o mai caută oameni care-şi vor cozonacii copţi în forme din bătrâni.

Mai fac  o fotografie şi o întreb: „ Îmi vinzi forma pentru Muzeu?”. Priveşte spre vatră: „Care ?” „Peştele”, îi precizez. Ea: „Mântuitorul e tot unul, şi Paştele, şi Mielul, şi…” Îi dau actul de vânzare-cumpărare şi doi poli pe care îi bagă între ţâţe. Viorica nu scrie „tipar în formă de peşte”, scrie „ Iisus Hristos”, şi semnează…

*

Duminică, 25 septembrie, a fost Evanghelia a XVIII-a după Rusalii, Pescuirea minunată. Când am ieşit la cuvântul de învăţătură mi-am amintit de Viorica…

După Înviere, Hristos s-a dat apostolilor, euharistic, ca „peşte”: „Deci, când am ieşit la ţărm, am văzut pâine şi jeratec aprins şi peşte deasupra./ Iisus le-a zis: Aduceţi doi peşti pe care i-aţi prins acum !/ Simon – Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei şi, atâţia fiind, nu s-a rupt mreaja./ Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi niciunul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu? ştiind că este Domnul!/Şi s-a apropiat Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat, şi deasemenea, şi peşte. (Ioan 21, 9-13)

Unul dintre motivele pentru care peştele reprezintă un Simbol al lui Hristos şi al creştinismului este că trimite la Cina cea de Taină şi la Euharistie. Alt motiv este că termenul grecesc pentru peşte Ichthys, prescurtarea unei adevărate mărturii hristologice, a fost interpretat ca un acrostih de la Iesous Christos, Theon Yios, Soter („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul”). (Clare Gibson, Cum să citim simbolurile. Introducere şi semnificaţia simbolurilor în artă, Ed. Litera, Bucureşti, 2010, p. 197).

Scriitorul creştin Clement Alexandrinul (+215?), în lucrarea sa Pedagogul (III, 11, 59), scrie: „Iisus Hristos este ca un peşte care învaţă pescuirea oamenilor prin apă” (adică prin Sfântul Botez). Iar în Occident, Tertulian (+cca 220) scrie în lucrarea sa, Despre Botez: „Iar noi, peştişorii, după Peştele nostru Iisus Hristos, ne naştem în apă şi nu ne mântuim decât rămânând în apă” (adică în darurile Botezului creştin) ( Pr. prof. Ioan Rămureanu, Actele martirice, PSB 11, Bucureşti, 1982, p. 358).

Spicuim dintr-o istorie a simbolismului, subliniind că Peştele euharistic rămâne un vârf hristologic de netăgăduit şi de neatins (Pr. Prof. Vasile Mihoc, Ichthys, în Lumina Evangheliei, Ed. Agnos, Sibiu, 2016, pp. 222 – 223).

Astfel, în religia japoneză, Ebisu, zeu al pescarilor şi al  negustorilor, este reprezentat de obicei cu o undiţă într-o mână şi un peşte uriaş în cealaltă. Ebisu simbolizează fericirea provenită din muncă, dar şi belşugul natural (simbolizat de peştele mare) (Clare Gibson, op.cit., p. 131).

Rafael, arhanghelul asociat cu  vindecarea şi protecţia, este reprezentat ca de obicei în scene din Cartea apocrifă a lui Tobit – ca un călător care îl însoţeşte pe tânărul Tobias. Are o pungă cu bani şi un vas cu apă şi ţine un toiag, un peşte sau o cutiuţă cu alifie tămăduitoare. (Ibidem, p. 195).

Între expresiile antice ale credinţei, simboluri ale creştinismului şi ale lui Hristos, crucea şi peştele au fost sculptate într-un relief din piatră datând din veacul al IV-lea sau al V- lea d. Hristos. Relieful a fost descoperit într-un cimitir creştin din minele vechiului oraş Hermontis, din Egipt.

În Lumina Evangheliei, Pr. Prof. Vasile Mihoc, pp. 222- 224 (după prof. Ioan Rămureanu, op.cit.,pp. 360-361, 365), aminteşte de o inscripţie paleocreştină (anterioară anului 216), denumită „regina inscripţiilor creştine”, unde este vorba de Hristos (Păstorul) şi de Biserică (Împărăteasa), de credinţă creştină, dar mai ales de Hristos Cel euharistic care Se dă spre mâncare credincioşilor şi pentru care foloseşte simbolul peştelui: „…13. Şi mi s-a dat în orice loc ca hrană Peştele de izvor, / 14. foarte mare, curat, pe care l-a pescuit o Fecioară curată, / 15. iar pe acesta Îl da prietenilor continuu spre mâncare / 16. adăugând un vin curat, pe care-l dădea amestecat cu apă şi pâine . . . ”

Un frumos imn este scris pe inscripţia de mormânt a lui Pectorius, descoperită în sudul Franţei (sec. II – IV): „1. Neam dumnezeiesc al Peştelui (Ichthys) ceresc, păstrează o inimă curată, / 2. primind printre muritori izvorul cel nemuritor / 3. al apei divine… 5. Primeşte hrana cea dulce ca mierea a Mântuitorului sfinţilor; / 6. mănânc-o tu, cel flămând, ţinând în mâinile tale Peştele (Ichthys) / 7. Doresc deci să mă satur de Peşte, Stăpâne Mântuitorule /… ”

Simbolurile creştine (peştele, mielul, Bunul Păstor), folosite ca semne de recunoştere a creştinilor între ei, în epoca persecuţiilor, sec. I – IV, au fost des – coperite prin săpături arheologice şi în ţara noastră. Astfel, s-a găsit la Potaissa (Turda), o gemă  din piatră de onix, pe care este  sculptată scena Bunului Păstor, iar pe o ramură se află o pasăre. În dreapta e o corabie din care cade un om în apă. În jurul corabiei se află criptograma IHTIS – nume dat lui Iisus, prin aso – ciere cu minunile Sale: pescuirea minunată, înmulţirea pâinilor şi peştilor, ale –gerea primilor apostoli din rândul pescarilor (Pr.Prof. Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,  Ed. Diece-zană, Caransebeş, 2001, pp. 211 – 212 ).

*

Şi tot despre simbolismul peştelui, poate chiar despre jertfa zidirii, vă încredinţez cu emoţie textul unui colind pe bugă, CEL PEŞTE, aflat de mine într-o iarnă din anii 1970 la Colelia, Ialomiţa, din gura a doi plugari albi, cu har şi peticiţi de vremuri. O premieră în folclorul românesc!…  Colindul l-am „împrumutat” după 1990 cetei de colindători din Jilavele, l-am celebrat la Paris, într-o „Soiree exceptionnelle” la Assemblee Nationale cu zodiacuri pestriţe.

Primiţi-mi darul de ohabă şi tălmăciţi-l cum vreţi: „Cel peşte de mare / În mare mi-ai născut, / În mare mi-ai crescut, / În bătaie de vânt. / La mal au ieşit,/ În grădină au sărit, / Flori dalbe-au păscut, / Flori de toate flori, / Mai mult busuioc / Decât siminoc. / Maria, doi ochi negri, / Ea se pomeniră / În revărsat de zori, / În glas de căutători, / În grădină merse / Văzând flori păscute, / Mai mult sunt dârâte / Decât sunt păscute./ Ea se necăjiră, / Mleaja şi-ompletiră,/ Mleajă de mătase, / Ochiuri tot cu sare. / La pârleaz mi-o puse, / Ce noroc avuse ! / Peştele mi-l prinse . / Căci din carnea Lui / Nunta şi-o făcui. / Din oasele Lui / Case ridicai. / Din sângele Lui /  Case zugrăvi. / Din soljorii Lui /  Case mi-o-nveli. ”

Răzvan Ciucă

Slobozia, 2016, septembrie, la trei zile

După Duminica Pescuirii minunate

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Bărbatul bănuit de incendierea unui autoturism la Oltenița, reţinut de oamenii legii

Un bărbat din municipiul Olteniţa a fost reţinut pentru 24 de ore de poliţişti, fiind bănuit de săvârşirea infracţiunii de...

Închide