ARDEALUL, DOUĂ LOCURI, ACELAŞI TIMP

Al Capone decupează cercuri în fumul din salon cu o cruce metalică. Îl zăreşte într-un cerc albastru pe Gavrilă Nicolae pe care îl întreabă pe nepusă masă dacă e catolic. Gavrilă muşcă dintr-un măr de pe masa lui Al Capone şi răspunde că e ortodox. The Big Fellow: „Din Roma?”. Gavrilă: „Nu, din România”. Lui Gavrilă îi trebuise o zi să ajungă de la Ohio la Chicago. Aproape smucit, ia cutia întinsă de un bărbat din Chicago Outfit, cărunt şi cu faţa brăzdată de cicatrice. De când Gavrilă se cunoştea cu Al Capone? Iese în bulevard şi aruncă într-un tomberon cutia. Fuge printre maşini negre până se pierde în noapte…

Într-o zi, Gâlea Gavrilă Nicolae a citit într-un ziar că Al Capone a fost închis la Alcatraz, pentru 11 ani… Îşi face calm bagajele – începe cu tabloul care îl înfăţişează pe când era în armata americană, încheie cu papucii de casă – îşi verifică biletele de vapor şi, împreună cu muierea sa, Ioana, pleacă acasă cu o cursă regulată America – Europa.

*

Omul nostru, se născuse în Ardeal, la Porceşti (din 1966 Turnul Roşu, 25 km sud de Sibiu), în 1897, la pomenirea Sfântului Apostol Toma. Comuna „începea lângă pământul Sebeşului de sus la malul Oltului în punctul unde răul Sebeşului de sus se varsă în Olt, apoi merge pe acest rău în sus până la crucea de lângă drum. Dincolo merge pe dinsus de moara Porceştilor până la Stejărie, apoi în Poduri la Plopi unde se află un semn de hotar, De acolo merge pe deal în Puţuri (Sipote) la Purcitura, apoi la Crucea din Muncei, de acolo la Râpa Roşie, la capătul căreia de asemeni se afla un semn de hotar. De acolo merge la Curmătura Fertului, apoi spre munte la Piatra Rea, apoi în Izvoarele unde este adăpătoare de vite comuna cu cele din Sebeşul de jos, apoi în Chica Fedeleşului unde atinge hotarul Munteniei. De acolo merge în culmea muntelui până la Piatra Lacului, apoi în Piatra Albă pe Strunga Draculei iar de aici pe valea lui Frate până la Olt. De acolo se reîntoarce pe malul Oltului în sus în apropiere de Turnul Roşu şi trece dincolo de Olt la capul Gârlei. Merge pe Gârlă în Gruiul Chircii şi de acolo pe Vârful Măgurii până la pârâul lui Hirsch. De acolo o ia pe sub Gârlă până la Olt şi merge pe Olt în sus până la puntul unde se varsă în el Răul Sebeşului”.

Textul, de un rar pitoresc, cu toponime savuroase, l-am citit pe internet: Turnu Roşu, Sibiu – Wikipedia.

De sărăcie, Gavrilă a lăsat vitele în şură şi coasa în otavă şi a plecat în Lumea Nouă, unde auzise că-i bine. S-a numărat printre zecile de mii de români care au emigrat în America. Ardelenii plecau până la primul tren cum puteau, pe jos, cu căruţa…  În Germania, în oraşele – port Hamburg şi Bremen îi aştepta vaporul. Se înghesuiau ca sardelele la „glasul ” III, doar – doar vor ajunge să treacă Atlanticul, mai rar în şase zile, mai des în două săptămâni. Era căutat vaporul Carpathia, cel care în 1912 a preluat naufragiaţii de pe Titanic.

 „Trimiteţi-i pe cei fără adăpost şi prinşi în vârtejul vieţii grele la mine. Îmi ridic făclii lângă poarta de aur”, era îndemnul înscripţionat pe Statuia Libertăţii de pe insula Ellis, poarta de intrare în America.

Ardelenii se îndreptau apoi spre Ohio, New York, Detroit, Pennsylvania sau Michigan. Încercau să uite câmpul şi păşunea şi învăţau să construiască şosele, poduri, căi ferate…

*

Cred că mai încape o poveste scoasă din acelaşi sac. Prin 2009 ajunsesem iar în Transilvania, într-o aşezare numită Paloş, aproape de Braşov. La început, locul s-ar fi numit „La plute”, era lângă pădurea Lenţea şi a fost întemeiat de Claie Gurie. O fântână din Cocoroveni încă aminteşte de ctitor.

Istoria consemnează că mulţi români au murit spânzuraţi la „Părăul furcilor” sau împuşcaţi de grofii unguri.

Românii s-au apărat cu biserica ortodoxă şi cu tradiţia. Aproape 200 de ani, Paloşul a fost protopopiat la „Vărmăghiei Bălgradului de Sus”, care avea în subordine 60 parohii ortodoxe. (v. ing. Nicu Băia, Un sat de legende: Paloş-Ardeal I, 2011, internet).

Sărăcia i-a scos din casă pe români. Dintre ei, puţini au plecat la Bucureşti, au ajuns „chivuţe”, generic numite „ilonka”, portari de hotel…

Cei mai mulţi români din Paloş au plecat în SUA sau Canada. Cei care au revenit la vatră au dovedit că n-au uitat de câmp şi păşune. Au cumpărat „grădini” şi vite, unelte agricole, au construit case, au refăcut cărările între vecini. Anii zidirii sunt marcaţi pe frontispiciile clădirilor. Unii dintre cei rămaşi în Lumea Nouă trimiteau rudelor lor de-acasă importante danii. Nu întâmplător satul a căpătat apelativul Mica Americă!

După venirea comuniştilor, C.A.P.-ul le-a ros ţăranilor bruma de avere şi i-a trimis la sapă de lemn. Cei mai norocoşi au primit ceva ajutoare de la rudele de „dincolo”; şi-au mai cumpărat câte un frigider, câte un televizor, au mai ridicat câte o casă. Bărbaţii s-au făcut şoferi sau tractorişti, fetele, asistente medicale şi „femei de serviciu”. Alţii s-au dus în deal şi pe unde au primit loc de veci. Poate fi o vorbă ieftină, din paloş s-a făcut briceag.

După doi ani de cercetări în care eu şi echipa mea (Ştefan, Viorica…) am dormit şi am mâncat la paloşeni, le-am ascultat păsurile şi istorioarele, le-am citit, cu voie, scrisorile de dincolo de ocean, am gândit un proiect prin care urma să fac din „Mica America” un sat turistic, funcţional, viu, spectaculos, aducător de venituri.

Am cumpărat, printr-o sponsorizare primită de la S.C. Cibinium Sibiu, şi o moară, „CORONA”, făcută la Braşov, un unicat de arheologie industrială păstrat de la începutul veacului trecut…

În 2011 am fost scos la pensie. Următorul director n-a priceput nimic din fenomen. S-a spălat pe mâini ca Pilat şi apoi a răstignit proiectul. A donat (?!) moara, verbal mai mult,  primăriei comunei, care tocmai atunci parcă s-a trezit din somn şi a aflat de comoara din sat. Actele de donaţie s-au semnat însă cu Muzeul ASTRA din Sibiu. Şi nu s-a mai întâmplat nimic! De atunci, în fiecare an nădăjduiesc ca moara să treacă cu bine încă o iarnă…

*

Ajuns în America, Gavrilă din Porceşti, chivernisit şi cu scaun la cap, şi-a luat o nevastă după măsură, care i-a dăruit trei băieţi: Nicolae, cam sighinaş şi cam dus cu pluta, Daniel, născut pentru a fi mecanic, şi Ioan, aventurier sadea, se află tot în America tuturor posibilităţilor. Ultimul semăna cu ta-su.

Între Ohio şi Chicago, Gavrilă ţese poveşti cu fire din Carpaţi într-un război cu urzeli.

Revine la Porceşti după Marţea neagră, 29 octombrie 1929, ziua în care s-a prăbuşit bursa de pe Wall Street.

Eveniment! Ajuns în Porceşti, „americanul” cumpără, în februarie 1933, cu banii munciţi în SUA o filatură de lână cardată, de la Fabricile And. Riegger S.A. Sibiu. RIEGGER?

*

Prima „Fabrică Metalurgică de Maşini” , 1874, de pe teritoriul actual al României, a reprezentat rodul talentului, tenacităţii şi priceperii organizatori-ce ale lui Andreas Rieger.

Provenit din ţărani austrieci imigranţi, care din cauza credinţei lor protestante au fost forţaţi să-şi caute ogradă nouă în vremea Mariei Tereza, A.R. s-a născut la 1 iulie 1839 în Graspold („Grasspold landlerischen”).

La 15 ani, A.R., potcovar în formare, pleacă de lângă Sibiu într-o călătorie, i-am spune azi „de documentare profesională”, în:  Ungaria, Austria, Boemia şi Germania, la nord de Mecklenburg.

Viaţa m-a dus pe aceleaşi drumuri bântuite de A.R. De pildă, prin anii 90 am ajuns la un Festival de povestit, „Damf în Mecklenburg” unde am admirat spuma motoarelor cu aburi din Belgia, Olanda, Anglia, Germania, Austria… Acolo am înţeles limpede ce condiţii trebuie să îndeplinească o locomotivă, un vagon, un tren, un locomobil sau o batoză pentru a fi arătate ca dive într-un spectacol de gală al maşinilor de epocă. Acolo am înţeles că noţiunea de patrimoniul cultural-istoric naţional nu este o expresie molfăită şi cu pauze de gândire.

În România, de 16 ani o mână de neofiţi mă chinuie – mi-au făcut şi dosar penal! – să recunosc un fier ruginit drept viţelul de aur.

Să revenim la Sibiu. Plecat de la condiţia de potcovar, A.R. va ajunge să proiecteze un model de plug (mai târziu „Rieger – brevet plug”, adaptat special pentru domeniul de afaceri mici din Transilvania). Va fi recunoscut ca şi maestru, de breasla fierarilor.

Revenit la Sibiu în 1865, A.R. va deschide un Hufschmiedwerkstatt propriu, pe Rose Anger nr. 20 (azi Târgul Peştelui), aproape de Piaţa Cibin.

După 1867 controlează afacerile firmei de utilaje agricole Epple&Buxbaum, inclusiv importul celebrelor pluguri Rud-Sack din Leipzig. A.R. va construi cu consecvenţă contacte comerciale în Răsăritul şi Apusul Europei.

În 1883, în Wels, şi în asociaţie cu furnizorul E&B, deschide o fabrică proprie (azi Fronius), care se va extinde rapid. Succesul se datorează şi implicării fiului său, Richard.

Andreas Rieger moare în aprilie 1918.

În 1918 firma va fi cumpărată de ing. Samuel Wagner, dar în timpul celui de-al doilea război mondial fabrica va fi condusă de un numit al familiei, Hans Raul Rieger.

La 5 iunie 1948, comuniştii au expropriat fabrica fără despăgubire. Familia Rieger se destramă, membrii ei pleacă în Germania de vest.

Tot comuniştii redenumesc fabrica: Independenţa.  În 1970, întreprinderea număra 10.000 de muncitori, fiind cel mai mare angajator din Sibiu. După 1989, Complexul Industrial Independenţa a fost distrus şi privatizat bucată cu bucăţică. „Majoritatea fabricilor s-au închis şi e pustiu”, scria pe internet un jurnalist din Sibiu. Pe străzile laterale mai vechi mai poţi nimeri câte un capac de canal (datate 1907 – 1911 ) cu inscripţia „CANALISATION/Nagyszeben/Hermanovice/SI RIEGER” .

*

Gâlea Gavrilă Nicolae moare în 1946, cu două zile înainte de Anul Nou, în urma unui accident vascular cerebral. Avea 46 de ani, afară ningea şi flăcăii se pregăteau să pornească plugul cu răghigă, îmi scrie într-o lungă epistolă prietenul meu Ilie Gâlea.

Un an mai târziu, la 48 de ani, şi tot după un accident vascular cerebral, în Florida, moare şi Al Capone.

Născut Deneş, Ilie a fost înfiat în 1958 de Daniel Gâlea, unul dintre cei trei băieţi ai Ioanei şi Gavrilă, ţăranii petrecuţi în America. Ilie va purta numele de Gâlea şi le va zice celor care l-au înfiat „mamă” şi „tată”.

În scrisoarea pomenită, un remarcabil şi inedit documentar tehnic, Ilie Gâlea descrie cu amănunte performanţele tehnice sporite de „tatăl” său, Daniel, precum şi dimensiunile economice, sociale, culturale ale afacerii de familie: Filatura Rieger. „…N-a fost uşor să conduci o astfel de afacere… să fii în pas cu tehnologia, cu cerinţele pieţii, să păstrezi originalitatea fiecărei piese.” îmi scrie Ilie Gâlea care, împreună cu soţia lui şi o mătuşă, a lucrat la scărmănat şi tors încă trei ani după moartea tatălui adoptiv, în 1987. „ Clienţii care veneau cu lână erau de prin toată ţara. De pe malul Dunării, de la Dăbuleni, Strehaia, Corabia, (veneau) şi din Moldova, de la Cluj… Clientul putea să-şi facă toată lâna la noi, nu mai trebuia să meargă în altă parte… ”

Revăd instalaţia. În curtea unei pensiuni agro-turistice, într-o hală de 6 X 12 X 4 m, maşinile textile, perfect funcţionale şi singurele păstrate din reţeaua tehnică Rieger, performează cu alimentarea la două motoare electrice (adaptare ulterioară, 1946, n.n.), iar transmisia este făcută prin două axe, volante şi curele de piele.

Mă învârt prin „hală” până la masa de prânz. Mai fac un rând de fotografii şi îmi amintesc că la Sibiu „halele Rieger pot fi văzute pe sub poarta de la Independenţa de pe strada Ocnei”, cum scrie întristat un jurnalist din Sibiu.

Ilie Gâlea, 58 de ani, economist: „Chiar vreţi să cumpăraţi Filatura?”

Răzvan Ciucă,

Slobozia, decembrie 2016,

înaintea Pildei celor poftiţi la cină

şi a alegerilor parlamentare.

P.S. N-a trecut mult şi am cumpărat pentru Muzeul Naţional al Agriculturii, cu bani din sponsorizări „ardelene” ,Filatura de la Turnu Roşu.

După ce am fost scos la pensie, Gogu Petre, director sau ce-o fi el la o instituţie muzeală din Slobozia, din crasă ignoranţă, a încercat să doneze (?!) Filatura primăriei din comuna Turnu Roşu, pauperă şi dezinteresată cu toată tradiţia istorică moştenită de defileul Oltului.

Am intuit manevra şi am acţionat în aşa fel încât Filatura a ajuns la Muzeul ASTRA din Sibiu. Cum va fi valorificată, este o altă chestiune.

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Recomandări ale DSP Călărași privind gripa aviară

Având în vedere confirmarea gripei aviare cu virus A/H5N8 înalt patogen la păsări sălbatice în județul Constanța (precum și în...

Închide