ALO, ALO, AICI E STROE!

 „Şi roagă să-i daţi voie,

O clipă să vă-nveselească,

Să glumească,

Iar cu Voi”

Biata mamă, de câte ori asculta Ora veselă lipea urechea la difuzor, chiar de-ar fi avut mâncare pe foc…

Nicolae Stroe (Stroe Nacht, 1906, Răcăciuni, Bacău – 1990, Tel Aviv, Israel) a fost un vestit comic român, de origine evreiască, regizor şi actor. În perioada interbelică a făcut cuplul umoristic cu Vasile Vasilache, ucis în 1944, când cânta în ploaia bombelor americane.

A scris şi compus vestitele şlagăre Trurli,Trurli, Du-mă acasă, măi tramvai, Morăriţa, Ninge, ninge, Pentru tine, Nu plâng pentru nimeni, Dragoste, poveste veche…

*

Dar nu sunt vesel deloc. De aproape o lună nu ies din pierderi şi necazuri: a răposat mama, apoi părintele duhovnic, apoi alt părinte care, pentru primul muzeu din Slobozia mi-a dat ştergarele de borangic de pe pereţii casei sale, apoi fata mea şi-a rupt ligamentele pe o pîrtie de schi… În săptămâna brânzei am primit de la Judecătoria Deva Comunicare rechizitoriu,emisă marţi (iar marţi!), 6 februarie 2018, la pomenirea Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare, cel înzestrat cu darul înainte vederii şi autor, împreună cu Sfântul Ioan Profetul, al lucrării Îndreptar de viaţă spirituală: răspunsuri la întrebările discipolilor.

După ce am citit rechizitoriul m-am gândit că am avut norocul în viaţă să-l ascult la difuzor, de mână cu mama, pe comicul Nicolae Stroe, şi live, nenorocul să cunosc un alt Stroe, Adrian, autorul unei „partituri-pârnaie” interpretată cu obstinaţie de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, Poliţie şi Parchetul din Deva, judeţul Hunedoara: Raport de determinare după fotografie „Locomobil Clayton – Schutleworth”. În textul princeps lipseşte un T de la ultimul cuvânt (repetat de şase ori în „partitura” însăilată pe trei sferturi de pagină A4). Dar ce mai contează şi cui foloseşte scrierea corectă a denumirii unei vechi maşini agricole, ursită să bage în puşcărie un muzeograf, autorul Colecţiei de locomobile de la Slobozia şi chiar fondatorul Muzeului Naţional al Agriculturii?

Alo, alo, aici e Stroe, / Şi roagă să-i dai voie...

*

Cu 17 (şa-pte-spre-zece) ani în urmă începeam să „scriu” saga de la Deva, o poveste în care dracul se va amesteca cu lacul şi umbrele cu lumini.

La data de 24.09.2001 semnam un Proces-verbal, alături de doi colaboratori şi cu 20 de martori fotografici pe masă, prin care un locomobil Marshall Sons&Co Gainsborough primea aviz favorabil de export definitiv: Germania, Finsterwalde 1a, paşaport…  Renzo Tino-Michael… Utilajul respectiv avea 20 (douăzeci) de repere şi subansamble lipsă, adaptate sau recondiţionate. După 2013, „Marshall” va căpăta veleităţi de justiţiar şi va deveni caz.

Străinii luau astfel de utilaje pentru că în România preţurile nu erau mari, iar la ei avea cine să le repare şi să  le pună în funcţiune. La târguri sau festivaluri de maşini agricole de epocă (v. Schwerin, Damf în Mecklenburg – Pomerania, Germania, sau la Marele Târg al Aburului de la Dorset, Anglia) utilajele (tractoare, locomobile, batoze, pluguri etc.), în perfectă stare de funcţionare, până şi cu şuruburile originale, se prezentau publicului  la mitinguri precum vedetele de la Hollywood. Ar trebui să vedeţi şi muzeele tehnice cum arată, nu orice piesă (utilaj), descompletată sau prost restaurată, are acces, decât în cazuri excepţionale. În Ţară mi s-a închis gura cu replici de genul: „Dacă stă în picioare, atunci e de patrimoniu naţional” (?!).

Văd timpul ca pe un copac, amintirile ca pe frunze. Nu mi s-au scuturat toate… Cam în aceeaşi perioadă am primit un telefon de la Deva (Motru?). Un bărbat îmi spune că are un locomobil (nu-i ştia firma) şi că vrea să-l vândă („sunt bolnav, am nevoie de bani” etc), drept pentru care s-a gândit să solicite în scris să-i dau un „certificat”, cum i-am dat „lu Renzo” (de unde ştia?). L-am rugat să-mi spună doar cum se prezintă ţevile din cazan, prin care circulă fumul. A doua zi m-a sunat, spunându-mi că lipseşte volanta mică, iar ţevile de fum sunt foarte ruginite, multe din ele chiar găurite. Ştiam bine că înlocuirea ţevilor de fum costa enorm, iar înlocuirea cazanului, la noi, imposibil de realizat. Aşa că l-am sfătuit să facă rost de „transport”, să-i dea doi poli şoferului şi să scape de utilaj.

Cel care m-a sunat putea fi Bocan, Dumnezeu să-l ierte pe ultimul martor al unui deranj absurd. Utilajul putea fi chiar cel din unica fotografie folosită de Stroe Adrian în Raportul de determinare…

Mă gândesc la Bocan, proprietarul unui utilaj-pârnaie şi mă întreb (a câta oară?) la  Francisc Maier (Puiu), mecanicul din Miniş, Arad, proprietarul unui tractor de legendă, de clasă mondială, International Harvester, SUA, cu care în 1996, de Buna Vestire, am inaugurat, la Slobozia, Muzeul Civilizaţiei Agrare din România. Muzeul n-a avut bani să achite oferta lui Maier – eu pusesem gaj chiar casa familiei mele -, Direcţia Muzee şi Colecţii a Ministerului Culturii nici nu s-a sinchisit, astfel că într-o zi omul din Miniş şi-a luat tractorul, şi dus a fost. S-a întors acasă într-o duminică, când lumea ieşea de la biserică, şi cum mai avea un tractor deochiat, Lanz Bulldog, s-a urcat în şa şi a călărit prin sat până la ultima picătură de benzină. S-a descălţat în poartă şi şi-a dat foc la ghete. Tractorul a rămas în drum. Copiii s-au jucat până seara de-a mecanicii şi „nea Puiu”.

A mai trecut o vreme şi Francisc Maier s-a sinucis, înfigându-şi un cuţit de măcelărie în inimă…

*

În 2003 sunt calificat ca Expert în bunuri de importanţă tehnică-Patrimoniul tehnic agricol; Atestat R1 / 2008 /17.04.2003. Eram şi directorul instituţiei, Muzeul Naţional al Agriculturii.

După patru ani, Stroe Adrian semnează ca Expert în acelaşi domeniu: Atestat R1/561 din 29.01.2007. Până târziu, n-am ştiut nimic de „promovarea” pe care şi-o făcuse. Interesant e altceva: într-o ţară în care cu agricultura nu trebuie să se facă pariuri, Ciucă Răzvan şi Stroe Adrian sunt singurii experţi în „Patrimoniul tehnic agricol”! Am auzit că se pariază pe noi.

*

La Deva, evenimentele se precipită. În joc sunt şase locomotive cu abur scoase din România şi valorificate în străinătate. Sunt sau nu bunuri de patrimoniu cultural-naţional?

„În legătură cu locomobilul marca Clayton-Schutlewarth, în valoare de 2000 de euro, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr. 205/P/2009 s-a dispus confiscarea de la învinuitul Bocan Mircea echivalentul în lei, a acestei sume” (Şedinţa penală nr. 625/2012).

Judecătoria Deva, prin Sentinţa penală nr. 625/2012, dispune condamnarea inculpaţilor, astfel: REC – 3 ani închisoare cu suspendare; AG – 2 ani închisoare cu suspendare; HG – 1 an şi 11 luni închisoare cu suspendare.

Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat recurs la Curtea de Apel Alba-Iulia. Instanţa de recurs a dispus efectuarea de noi expertize. Prin Decizia Penală nr. 561/2013, Curtea de Apel Alba-Iulia achită inculpaţii. RCE afirmă că inculpaţii iertaţi au dat în judecată Statul (?!). Parchetul din Deva contraatacă.

Cu puţin timp înainte, la 14.04.2009, al doilea expert din România în bunuri de importanţă tehnică, Stroe Adrian, semnează un RAPORT DE DETERMINARE, de fapt, o înşiruire de generalităţi şi lozinci formulate în grabă şi şcolăreşte, repere cronologice şi numerice care nu se verifică sau se contrazic…, aprecieri şi calificative nedovedite, derivate din interpretarea unei singure fotografii şi din „sugestiile”organului de poliţie. (Declaraţie R.C., 2015, 6 aprilie Bucureşti).

Expertul nr. 2, Stroe, precizează în corespondenţa sa cu REC: „Aşadar, la data de 14.04.2009, s-a prezentat la Muzeul nostru dl inspector Marcel Stoian, care răspunde de Patrimoniu în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Ialomiţa. Mi-a dat-o la telefon pe şefa sa de la Patrimoniu din Bucureşti, o doamnă general, care m-a rugat să fac un Raport de determinare după o fotografie, pentru un locomobil marca „Clayton-Schutlewort” (s.n. Expertul nr. 2 nu ştie să spună într-o limbă străină nici „merg la closet”).

„Menţionez că în acea perioadă dl. director Răzvan Ciucă nu era în ţară, fiind invitat la Bruxelles cu o expoziţie de Paşti, la Parlamentul Europei, iar eu îi ţineam locul, cu delegaţie (n.n. Stroe n-a suflat nici un cuvânt când m-am întors de Paşti acasă). Aşadar, am procedat la o analiză minuţioasă…” Şi dă-i, şi dă-i. Expertul Stroe mai aruncă în Raport trei bombe: 1) „Locomobilele marca Clayton-Schutleword (n.n. observaţi: Schutleword; priceputul patriot poate să scrie cum vrea), constituie „pionierii” introducerii maşinismului în agricultura românească”; 2) „Obiectul din fotografie analizat, locomobilul marca Clayton Schutleworth este susceptibil (s.n. oricine este susceptibil să fie ce nu e) de clasare în patrimoniul cultural naţional; 3) Valoarea de piaţă a locomobilului analizat este de aproximativ 2000 de euro.

Raportul lui Stroe expertul, a provocat accidente: de emoţie şi dragoste de ţară au căzut pe spate şi Comisia de la Minister, şi Poliţia şi Parchetul de la Deva, şi chiar şi eu.

Am infirmat de la început temeinicia „Raportului Stroe (v. Adresa de expert C.R. aprilie 2013, către Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia Penală, pct. 5-6-7. Azi, afirm cu tărie, că este singura aţă de care trage Parchetul din Deva).

La data de 16.09.2014, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie din Deva, am avut ocazia (pentru prima dată!) să văd un document decisiv pentru derularea procesului în care am calitatea de inculpat şi sunt acuzat de mărturie mincinoasă: Certificatul de export definitiv nr. 81/20.08.2002 . . . inclusiv Anexa nr. 6. Fotografia în cauză este i-re-le-van-tă. Este neclară şi trunchiată! Martorul respectiv nu oferă nicio şansă de a stabili marca utilajului, identitatea sa precisă, precum şi calitatea sa de bun de patrimoniu cultural-naţional: Clayton, Clayton & Schutteworth, Hoffer Schrantz Hutter? Hoffer Schrantz AG etc… Cărei firme îi aparţine locomobilul din fotografia comentată de dl Stroe Adrian? Ce model, ce tip, în ce clasă se încadrează acest „pionier al introducerii maşinismului în agricultura României?”, răspuns obligatoriu într-o expertiză.

Din punctul de vedere al stării de conservare, utilajului îi lipsesc, doar din ce se distinge în fotografie, următoarele componente: coşul de fum, volanta mică, manometrul (?).

„Caracteristicile” însăilate în Certificatul de export definitiv „Mircea Bocan” (Anexa 6), cuprind date de gabarit: dacă lungimea şi înălţimea indică parametri cel puţin discutabili, LĂŢIMEA „pune vârf”- 280 cm!!!, o dimensiune imposibilă pentru orice utilaj agricol tradiţional. Doamna procuror, mă acuzaţi de mărturie mincinoasă (art. 273 al. 2 lit. C.p. cu aplic. Art.5 C.p.), de patru ani mă fixaţi cu Stroe şi cu Bocan, dar nu reuşiţi să explicaţi de ce locomobilul are 280 cm lăţime.

Dl. expert S.A. nu face dovada nici că a cunoscut fondurile Camerelor Agricole din arhivele Transilvaniei (cel puţin!), care conţin unelte şi preţuri, nici că a cunoscut Cartea Roşie, catalog celebru care cuprinde modelele şi preţurile utilajelor cu motoare pe aburi „Clayton – Schuttleworth”.

Tot la dl. expert S.A., Certificatul de export definitiv are nr. 81/22.08.2002 sau 81/20.08.2002? Stroe a ajuns să fie fetişizat, vorbele sale sunt socotite infailibile, ca ale unui Dumnezeu.

Acuz graba, superficialitatea şi neprofesionalismul cu care membrii Comisiei Naţionale  a Muzeelor şi Colecţiilor – Ministerul Culturii (cu nici un specialist în domeniu!) au girat „Raportul de determinare”, la care m-am referit pe scurt, şi care mă poate duce la puşcărie.

Alo, alo, aici e Stroe, / Şi roagă să-i daţi voie,/O clipă să vă-nveselească,/Să glumească,/Iar cu Voi…”

*

În toată mizeria asta am greşit grav de două ori. O dată, că am luat de capital tot ce-mi livra RCE (deşi eram avertizat că la DJCCPN Hunedoara, Deva, trei comisii au găsit, numai în 2008, 18 nereguli în activitatea de operare cu certificate de export), şi n-am verificat dosarele de la Curtea de Apel de la Alba Iulia, filă cu filă. Poate aş fi reuşit să desluşesc că locomobilul „Marshall” a plecat cu un certificat de export definitiv (81/22.09.2002), iar locomobilul „Bocan” (Clayton S. ) cu certificatul nr. 81/20.08.2002, ultimul fiind, de fapt, o mare cacealma.

Procurorul din Deva nu ar fi acuzat că „expertul (Ciucă Răsvan) a evaluat un alt bun şi nu cel care prezenta interes pentru instanţa de judecată” (Rechizitoriul, p. 4). N-am putut să îndeplinesc Expertiza tehnică cerută de Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece, dintr-o fotografie şi trei cuvinte greşite, nu am reuşit să identific locomobilul cu abur marca Cayton – S., care a făcut obiectul certificatului de export definitiv nr. 81/20.08.2002. Nu m-au servit nici alte surse de care dispuneam la acea dată (RCE, „Raportul Stroe”).

A doua oară, am greşit că nu l-am pus când trebuia la colţ pe cel căruia îi spuneam Adi şi îl aşezam lângă mine la masă. L-am tolerat când îl simţeam că bea orice şi inundabil, până când i s-au urcat pietrele de la Nehoiu în rinichi, i-am tolerat limba scoasă spre linguşire, i-am suportat mediocritatea culturală, nu i-am dat peste mână când m-a pălit duhoarea de plagiator (v. A.S., Muzeul Agriculturii, unelte şi maşini de secerat, treierat, vânturat, Catalog, Slobozia, 2013, 32 de pagini copiate după internet de la Radu Ilea, Agricultura Banatului, etc, etc, etc.). L-am iertat şi încă mă rog pentru sănătatea lui.

Şi dacă-mi pierd libertatea nu-mi va părea rău decât că s-a întâmplat într-un loc pe care l-am cinstit cu dragoste şi credinţă. Ca dovadă, unde a fost bine am pus la adăpost un muzeu de mărturii etnografice adunate din Ţinutul Pădurenilor, un hambar de lemn de la 1680, cu nume de cneji pe trup incizate cu litere chirilice, scos dintr-o iesle de boi din Socet, iar de la Sălciva – Zam, cu preotul Paul din Călăraşi, o biserică de lemn de la 1799, o biblie în frescă, care gâfâia în noroi şi se sufoca în ploaie. Azi, biserica e trăitoare.

După mine au rămas biserici, o mănăstire, o troiţă, un parc, muzee, cărţi şi titluri de onoare. Ce înseamnă, doamnă procuror, locomobilul „lui Bocan”, chiar poleit în aur, pe lângă toate acestea?

Mârşavă este şi hula prin care sunt acuzat nu doar că am colaborat „permanent” în rele cu LGS, HG, RCE (mecanici de locomotive, pe care i-am inspirat să nu deraieze), ba chiar am urzit ca „obiecte susceptibile de a fi clasate în patrimoniul cultural naţionl, care încă (sic!n.n.) se regăsesc pe teritoriul României”, să fie „valorificate în afara teritoriului naţional eludând prevederile legale” (Rechizitoriu, p. 4). Pentru mine, procurorul din Deva începe să devină Cain.

*

În Întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post , în Biserica ortodoxă se săvârşeşte Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”

Răzvan Ciucă,

Slobozia, februarie 2018,

înainte de Duminica Ortodoxiei

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Declarație politică/Senator Roxana Pațurcă: „Economia circulară este un concept de dezvoltare sustenabilă pentru a diminua cât mai mult risipa”

Declarația mea politică de astăzi se referă la un subiect sensibil și extrem de important pentru țara noastră: Economia Circulară....

Închide