ISTORIA  POAMELOR  (PORIKOLOGOS)

– ediţia capitalistă –

Acţiunea se petrece „când împărăţia preaslăvita gutuia şi oblăduia cinstitul chiedru, iară săborna rodie era paharnic mare, mărul era logofăt mare, cireaşa comis mare, căpşuna cliucer mare, scoruşa postelnic mare, zarzăra stolnic mare”.

*

În vremea de-atunci împărăţia cuprindea societăţi comerciale în ţinuturi bântuite odinioară de bulgari (faptul contează, când şi când pe Dunăre plutesc resturi bogomilice): Leoser SA, cea mai mare firmă de sere din România (90 de hectare doar la Popeşti-Leordeni); Leader International SA, la Caracal, producător de conserve de legume şi fructe (în vremuri bune: fermă de legume la Ostrov, plus fermele Grupului Hortifruct; zeci de sortimente de castraveţi, mazăre, tomate, compoturi de fructe, dulceţuri, sucuri etc., capacitatea de producţie a fabricii fiind de circa 20 de tone pe oră) şi compania de vinuri S.C. Ostrovit SA (2000 de hectare, cu un areal viticol de peste 1200 de hectare, 400 hectare de livezi – cais, piersic, măr, prun, cireş, vişin, nuc, 150 de hectare de teren arabil, culturi cerealiere şi furajere, şi 200 hectare de sere). „Domeniile Ostrov”este numele tinerei case de vinuri.

Orgolios, Strugurele de la Ostrov îşi simţea tronul uzurpat de Rodul comestibil al pomilor fructiferi şi de legume. Din ţânţar – armăsar, uneltirile au clătinat divanul celui socotit, până acum câţiva ani, de AgroIntel şi revista Capital, ca cel mai bogat fermier din România: Horia.

*

 „Cinstite împărate, fac ştire împărăţii tale cum întâiu credinciosul piper şi chimerul cel mare şi cu cimbru, spatariul cel mare, şi cu ştirul, armaşul cel mare, încă şi cu nucşoara mirositoare şi galbiniciosul şofran şi alte multe… nici unul nu ascultă de porunca împărăţiei tale, ci cu vicleşug se sfătuesc între ei împotriva împărăţiei tale”.

Mălina doamna, stareţul linte şi maica stafida călugăriţa, nohotul, bobul gheonoaie, „mazărea, cap făr-de trup şi bobul înecătoriu… şi egumenul fasole” sunt aduşi de Strugure cu mărturii.

 „Între acestea, auzind bunul ceapă că a pârât strugurele la împărat pe boierii divanului, îndată s-a îmbrăcat în douăsprezece haine mohorâte şi cu barba târându-se pe pământ, veni înaintea împăratului şi, căzând în genunchi, zise:

-Să n-aibă parte de frate-meu usturoiu, de socru-meu hrean, de cuscră-mea prazul, de soru-mea ridiche şi de nepoţii mei morcovi, pătrunjel şi postârnac şi de nepoatele mele capere, că minciuni a grăit strugurele înaintea împărăţiei tale”.

Şi porunci ispravnicilor ei, ce şedeau pe lângă dânsa, „preaslăvitei liubeniţa şi castravetului şi anghinarului şi şezătoarei la masă lăptuci”, să deschidă cărţile şi să grăiască cu dreptate cele ce ştiu.

Pe când ispravnicii cepei se spovedeau împăratului de cele ce ştiau, sosi şi piersica de la Persida, care aflase de pâra strugurelui, aducând vestea că după înteţirea strugurelui, zarzăra dela India vine să înfigă acul ei cel ascuţit în grumazul împăratului.

*

Cine-i Horia? Cine-i Horia Culcescu? Cum nu-i putea ocoli pe cei doi protopărinţi, Adam şi Eva, acest om, se pare, s-a născut ca un moştenitor genetic al tuturor generaţiilor din neamul său care l-au precedat, dar mai cu seamă a celor în care „natura s-a odihnit”.

Despre credinţa tatălui şi a mamei, a lucrurilor sfinte, despre rugăciunea părinţilor, formarea sufletului sau atmosfera din casă, este bine să cunoaştem scrierile lui Konstantin V. Zorin (Enigmele eredităţii. Păcatele strămoşilor şi genele urmaşilor, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011), dar şi ale Mitropolitului Antonie de Suroj (Viaţa,boala, moartea, Ed. Sophia, Bucureşti, 2015), întemeietorul Diocezei Surojului (Biserica Patriarhiei Ortodoxe Ruse în Marea Britanie), una din figurile cele mai reprezentative ale Ortodoxiei contemporane.

Desigur, fiecare om, deci şi Horia, un om ca atâţia oameni, are propria-i soartă. Ca şi sora sa, Oana Camelia.

Propulsat, prin părinţi vrednici, de metoda de privatizare MEBO (Management Employee Buyouts), împins şi de noroc, omul nostru a înţeles mai mult decât mulţi comunişti (şi utemişti, nu trebuie uitaţi) deveniţi capitalişti, motto-ul latin „Nihil sine Deo”. Folosit de Carol I, din familia de Hohenzollern – Sigmaringen, chiar de la venirea acestuia la Carpaţi şi Dunăre, motto-ul a rămas Simbol şi Crez al sistemului monarhic românesc.

Permanent în acţiune, agresiv chiar, Horia are când anvergura unui centrocampista dintr-un team argentinian, când alura unui personaj de guerilă. Nu-i suflă nimeni în ciorbă, nu respiră-n zone gri, e tranşant, dreptatea îi aparţine aprioric, cel mult, împinge dialogul pe muchie de cuţit.

Horia nu-i finul lui Gigi Becali. Din surse balcanice, luminiţa a rămas la capătul livezilor. Nu e pregătit pentru familie, e pregătit pentru producţie, pentru investiţii.

Bănuiesc că fără Horia, la Ostrov s-ar fi folosit multă vreme instalaţiile est-germane de desciorchinare şi pompele manuale de tras vin. Azi, cele două Crame, de la Ostrov şi de la Lipniţa, reprezintă expresia unor decizii luate la timp.

La Lipniţa, Gigi Becali în elicopter, ar fi rămas doar cu onoarea că în văzduh a fost sub carul de foc al Sfântului Ilie Tesviteanul. Desigur, sunt situaţii temporare şi simbolice, descriptibile şi indescriptibile. La ctitorirea Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul, – cu harul ei tămăduitor, cu paraclisul Sfântului Dasius, martirul creştin de la Axiopolis / Cernavodă în vremea persecuţiei lui Diocleţian (303 – 304), cu atelierele călugăriţelor care izvodesc între un răsărit şi un apus veşminte ale mântuirii -, a lucrat şi inginerul agronom Horia Culcescu cu ai săi.

În acest răstimp, liniştea în fabrică şi depozite, pe dealuri şi coline, era dată cu împrumut.

*

Lămurit de complotul Strugurelui, împăratul, plin de mânie, îl blestemă, zicând:

 „Să fii, strugure, blestemat, de lemn strâmb spânzurat, de cuţit cârn tăiat, de voinici tineri călcat; sângele tău să-l bea bărbaţii, mintea lor să li se învăluiască, feţile să li se rumenească, ochii să li se împăinjenească, din picioare să şubăiască, păreţii să-i bată şi într o parte şi într- alta, în tină să se tăvălească, bărbile să-şi muruiască, câinii să le lingă…”

Atunci se sculară toţi boierii cei mari în picioare şi ziseră: „amin să fie cuvântul deplin”.

*

Cât aş fi fost de naiv şi puţin cunoscător al patimilor din podgorii, am avut timp să mă dumiresc că sora lui Horia, Oana Belu, şi cumnatul, Lucian Ştefan Velciu, liderii grupului „Curtea dintre Vii”, convinşi că libertatea miroase a vin bun, aliaţi cu Dionysos şi Naiada, au apărat cu străşnicie Strugurele blestemat de împărat, făcându-l să ajungă „la maturitate deplină şi să îndeplinească caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice, necesare obţinerii unor vinuri de înaltă calitate ”. (Pe internet, Domeniile Ostrov – azi  ). (sic!).

Mai mult, Oana l-a găsit pe Răzvan, pe când în Bărăgan plugarul sfârşise de copt Pâinea. L-a adus la Ostrov şi, împreună, au plantat primii lăstari ai Muzeului Viei şi Vinului. Gestul, euharistic, nu-i va scăpa lui Horia, dar nici nu-l va încuraja.

Cât timp a durat complotul a fost zarvă mare, au bătut clopotele la mănăstiri, iar la Fabrica de conserve din Caracal, fructele şi legumele au devenit deosebit de nervoase, ameninţând că-şi schimbă gustul şi preţul sau chiar că vor închide capacele de conserve.

*

Seara, la Taverna din curtea Cramei Ostrov, Horia a jucat table, un joc de noroc şi strategie, cu popa Nicolae, co-slujitor la biserica din Ostrov şi cumătru cu Oana Belu şi Lucian Ştefan Velciu. Horia l-a bătut pe popa Nicolae cu 66-6, apoi a ieşit sub nuc şi, de sub frunze, a mai privit o dată luminiţa de la capătul livezilor…

A mişcat maşina spre Dunăre…  Era într-o joi, în a cincea săptămână din Păresimi, la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. A simţit că nu e prea târziu, dar a rămas în poartă la Dervent. Din biserica mănăstirii ajungea la el Irmosul: Auzit-am, Doamne…  Prea cinstită ceată a Apostolilor…, Vie v-aţi făcut lui Hristos, Celui cu adevărat iubit; că aţi izvorât în lume vinul Duhului…

*

Din comentariile lui N. Cartojan.

Această poemă satirică, Porikologos, a fost alcătuită în Imperiul Bizantin, probabil prin veacul al XII-lea. Poema a avut o întinsă circulaţie; ea a fost tradusă în literatura sârbească încă din sec. al XVI-lea (Jagic, în Archiv fur slavische Philologie, I (1876), p. 611 sqq.

Istoria poamelor a fost tradusă în literatura noastră pe la jumătatea veacului al XIX-lea, după textul neogrec, tipărit la Veneţia, pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, la un loc cu viaţa lui Esop.

Poema a avut răsunet şi peste munţi, în Ardeal (G. Alexici, Texte din literatura poporană română, t. I, Poezia tradiţională, Budapesta, 1899, p. 225).

Gaster, întemeindu-se pe câteva manuscrise de provenienţă moldovenească, credea că textul a fost tradus în Moldova. (Noi) credem că cele mai vechi copii au fost făcute în Ţara Românească sau într-un punct de graniţă aşezat în lungul marii căi de comunicaţie a Ţării Româneşti cu Ardealul-Timişul, pe unde se perindau continuu către Braşov chervanele negustorilor şi rădvanele boierilor noştri.

*

Pentru conformitate, citiţi Istoria poamelor (Porikologos), în N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească II Epoca influenţei greceşti, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1938, pp. 239 – 242.

*

 Precizări necesare la ediţia capitalistă:

  1. Împăratul nu-i Horia, nu-i Gigi Becali, împăratul e preşedinte de partid. Divanul e Parlamentul: gutuia, chiedru, castravetele… sunt deputaţi.
  2. După „înteţirea strugurelui”, „zarzăra dela India” a dovedit fără echivoc existenţa „statului paralel” şi chiar a protocoalelor semnate cu „agenturili străine”.

Răzvan Ciucă,

Domeniile Ostrov, mai 2018

înainte de Duminica Samarinencei

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
FILMELE LUNII MAI LA CINEMA 3D/2D CĂLĂRAŞI

Vineri 11 şi 18 mai: ora 12.30 Sâmbătă 12 şi 19 mai: ora 10.30 şi 12.30 Duminică 13 şi 20...

Închide