Poiana 1972, o ogradă peste drum de morminţi. Ostenită, biserica de lemn, ori ce mai rămăsese din ea, încremenise în arşiţă. Nu începuse secerişul. În ogra-dă, o femeie împletea spice

Sfârşit de septembrie, Răpciune, Vinimeri sau Viniţel, ultimele denumiri populare înseamnă că ne aflăm în luna vinului. E toamnă de poveste în Europa. Soarele străluceşte peste o imensă pânză albastră

În primăvară, înainte de parastasul mamei, de trei luni, sora mea, Carmen, a vândut apartamentul părinţilor noştri, „vândut” ei de mama mea pe când eu şi nevasta nu ştim dacă

După Fericitul Augustin, Pascal şi chiar Heidegger, există adevăruri pe care nu le cunoaştem decât dacă mai întâi le iubim. Dumitru l-a iubit pe Hristos, a iubit Neamul şi Ţara

Încheiasem, uşor ostenit, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Era sfârşit de iunie, într-o vineri cu dezlegare la peşte. A doua zi am plecat cu Maria la locul făgăduinţei: Floroiu,

POVESTE DINTR-O ZI DE TOAMNĂ Plouă în Gura Văii. În odaia mare a casei vechi cu prispă, bătrânul împroprietărit de generalul Averescu şi încă membru CAP parcă trage să plece

Anii  70. Plecasem din Tulcea la asfinţit. De şalupa în care mă aflam, acroşate cu parâme, două duzini de bărci cu câte doi pescari se lăsau trase pe canalul către

Femeia spăla scările din bloc, vindea în piață vâsc de Crăciun și cireșe de Sfinții Petru și Pavel. De obicei, venea sâmbăta la Biserică. Cu banii dobândiți  din daravele plătea

-Alo, alo, alo ! – Clientul apelat nu răspunde. Vă rugăm reveniţi/The customer you call is not answering. După câteva secunde mă sună telefonul fix: „Da, domnule Ciucă, sunt eu,

– ediţia capitalistă – Acţiunea se petrece „când împărăţia preaslăvita gutuia şi oblăduia cinstitul chiedru, iară săborna rodie era paharnic mare, mărul era logofăt mare, cireaşa comis mare, căpşuna cliucer

Se pare că Ostrov a fost înfiinţat prin 1760, cu români veniţi din Balta Brăilei şi din Ialomiţa (Stelnica, Maltezi? n.n.) şi cu mocani din jurul Braşovului. Pe la 1880-1891,

Fusesem la Reni, 20 km de Slobozia Mare, să tocmesc un camion şi un tanc pentru un prieten al meu, Aurel, şofer, folclorist şi colecţionar de antichităţi rurale, din Chişcău,

N-o țin minte pe mama luând drumul bisericii în fiecare duminică. Dar se închina la fiecare masă și seara la culcare. Se spovedea și se împărtășea. Pe mine mă învățase

Nu departe de Baltă, între Maltezi şi Retezatu, în larga Vale a lui Ilie, lângă drumul vechi care ducea de la Feteşti spre Pădurea Chirana, primăvara când se topeşte zăpada