CITIŢI, CRUCIŢI-VĂ ŞI DAŢI SLAVĂ DOMNULUI!

Breaking news. Trump a scurcircuitat luminile din oglinzile Casei Albe; speriat (chiar el, preşedintele SUA) şi-a pus masca pe faţă anti-COVID-19. Marţi („trei ceasuri rele”, 994 de cazuri noi la 1720 de teste, 36 de morţi, în 24 de ore!; „Nu mai sunt locuri în spitale. Armata intervine!” România Tv, 22 iulie…). Parlamentul şi Guvernul României (sau invers, ori unul peste altul) au catadicsit să emoţioneze Monitorul Oficial cu Legea carantinii şi izolării. „Ciuma roşie” – nu-mi place sintagma, prea o aud dinspre cealaltă curte – bagă băţul prin gard şi molfăie despre drepturile fundamentale ale omului. Aferim, Ponta!

*

Ne înfricoşăm de virusul COVID-19? Aţi auzit de „Ciuma lui Caragea”? Ciuma îşi arătase colţii în decembrie 1812, chiar la curtea Domnitorului, apoi se dezlănţui în iunie-iulie. Au fost închise barierele, toţi cerşetorii şi ţiganii au fost izolaţi, numărul cioclilor a fost mărit…

La Rusciuc ciuma secera pe săptămână 60 – 80 de persoane, iar „la Bucureşti mureau chiar 90 de oameni săptămânal” (Hurmuzaki – Nistor, 16, 1911,  nr. 977). Numărul carelor de cărat morţii este sporit de la 3 la 12. Conform estimărilor, se spune că atunci au pierit între 70.000 şi 90.000  de suflete. Numai între lunile martie 1813 şi iunie 1814 au murit, la Bucureşti între 25.000 şi 30.000  de oameni, consemnează un medic austriac… Apar staţiunile de carantină. La Târguşor, de pildă, carantina era condusă de 4 arnăuţi din serviciul principelui, care locuiau în bordeie de pământ. Carantina dura  10-14 zile (Ion I. Nistor, Ravagiile epidemiilor de ciumă şi holeră şi instituirea cordonului carantinal la Dunăre, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Tom. XXVII, 1945, p. 372).

În toamna anului 1823 ciuma reizbucni. „Ca măsură profilactică, fură purtate în procesie prin Bucureşti, în zilele de 13 şi 20 iunie 1824, moaştele Sfântului Dumitru (Hurmuzaki – Nistor, XVI, nr. 2115, p. 1149).

În cursul iernii epidemia mai slăbise, „dar în schimb organele sanitare şi cioclii îşi îngăduiau abuzuri revoltătoare ”. Consulul francez Hugot relatează un caz tragic-comic, ce se petrecuse sub ochii săi: „Un târgoveţ refuzase să se lase escrocat de ciocli cu o sumă de bani. În furia lor aceştia îl denunţară ca atins de ciumă şi principele dădu ordin ca cetăţeanul să fie internat cu forţa în spitalul pentru ciumaţi, iar casa să-i fie arsă. Consulul francez, făcând o descindere la faţa locului, găsi casa intactă şi pe posesorul ei sănătos locuind într’însa. Acesta îi spuse că este deplin sănătos, că n’a fost niciodată atins de ciumă şi că a reuşit să fugă din spital şi să se reântoarcă sănătos la casa sa. Principele a rămas adânc impresionat, aflând despre felul cum organele sanitare înţelegeau să-şi facă datoria (Hurmuzaki – Hodoş, XVI, nr. 2240, p. 1174).

În februarie se numi o nouă comisiune sanitară, care propuse ca Bucureştii să fie complet izolaţi de restul ţării şi ca întreaga populaţie din Capitală, fără deosebire de sex şi vârstă, să fie supusă unei examinări medicale. „Propunerea aceasta trezi o indignare generală, iar mulţimea începu să ameninţe cu răzvrătire, ca la Iaşi. În faţa acestei opoziţii, comisia sanitară îşi modifică propunerea în sensul că numai casele să fie supuse unei proceduri de dezinfectare. Prin batere de tobă, se aduse la cunoştinţa obştească că posesorii trăsurilor de piaţă şi săniilor, erau obligaţi să acopere vehiculele lor cu pânză cerată şi că nimeni nu era în drept să primească bani de metal înainte ca aceştia să nu fi trecut prin soluţie de oţet. Comisia însă nu putu împiedica lumea de a participa la baluri şi petreceri, atât în localurile publice, cât şi în casele boiereşti. Mai mult decât ordonanţele comisiei sanitare, contribuia la combaterea epidemiei gerul cumplit care se abătuse asupra Capitalei. (Hurmuzaki – Nistor,  XXI, nr. 84, p. 73). Pentru a putea recurge la măsuri mai drastice, comisia sanitară fu rebotezată în comisie contra ciumei şi supusă înaltului comandament al trupelor de ocupaţie ruseşti. (Ibidem, XXI, nr. 75, p. 74).

Din raportul medicului şef  Marcille, din 9 iulie 1829, reţinem următorul tablou al persoanelor atinse de ciumă:

BUCUREŞTI

Case contaminate de la 1 – 26 iunie … 441

Morţi transportaţi la cimitir între 8 şi 28 iulie … 172

Bolnavi internaţi la spitalul de la Dudeşti de la 8 – 23 iunie … 340

Morţi în spitalul de la Dudeşti de la 20 mai – 23 iunie …. 388

„            „          „           „             20 mai – 23 iunie … 118

Bolnavi de ciumă în spitalul de la Dudeşti … 356

Suspecţi internaţi în lazarete … 1574

Convalescenţi ieşiţi din spital …. 21

Agenţi sanitari morţi de ciumă … 7

PLOIEŞTI

De la 20 mai până la 23 iunie morţi de ciumă … 119

„         „        „            „      „   bolnavi în spital  … 77

„          „        „            „      „   bănuiţi … 233

„          „        „            „      „    case contaminate … 98

BUZĂU

La o populaţie de 2912 suflete:

De la 21 mai – 19 iunie morţi de ciumă civili … 74

„         „    „         „    „     „        „     „      soldaţi … 150

„         „     „         „   „      „        „     „     soldaţi bolnavi … 127

„         „      „         „   „      „        „     „    civili bolnavi … 120

„         „       „        „    „     „         „     „    bănuiţi … 256

„         „      „         „    „     „        „      „    convalescenţi … 3

Medicul şef al spitalului căzut victimă ciumei.

FOCŞANI

Morţi pe urma epidemiei … 2300

BRĂILA

Din cele 250 case, numai 7 rămase necontaminate. Şapte medici căzuţi jertfă epidemiei. Mai bine de 1100 de soldaţi morţi de ciumă.

SLOBOZIA

Soldaţi atinşi de ciumă în cele 2 spitale … 345

Morţi de la 1 mai până la 21 iunie … 291

Medici ruşi morţi de ciumă … 12

Agenţi sanitari morţi … 24

URZICENI

Morţi de ciumă …  61

Bolnavi … 43

Restul populaţiei fugise, nerămânând în localitate decât comandamentul rus şi ispravnicii.

PITEŞTI

Epidemia s-a ivit în oraş, dar nu sosiseră încă tabelele cu victimele ei.

În judeţul Ilfov erau contaminate 67 de localităţi, iar în restul Munteniei alte 83 de localităţi la un loc deci 150 de sate (Hurmuzaki – Nistor, XXI, nr. 126, p. 140).

În raportul său din 19 iulie doctorul Marcille prezenta următorul tablou asupra victimelor grozavei epidemii:

De la 20  iunie până la 1 iulie morţi în oraş … 62

„         „      „        „        „   „   bolnavi internaţi în spital… 168

„         „      „        „        „   „    suspecţi în spital … 518

„         „      „        „        „    „   morţi în spital … 116

De la 1 la 18 iulie morţi în oraş … 110

„        „       „    „      bolnavi internaţi în spitale … 369

„        „       „    „      suspecţi în lazaret … 978

„        „       „    „       morţi în spital … 310

„        „       „    „       soldaţi morţi în spitalul lui Hagi – Mosco … 49

„        „       „    „       convalescenţi … 44

„        „       „    „       case contaminate … 285

(Pentru întreaga problematică, texte, calendar şi statistici a se vedea Ion I. Nistor, op.cit., pp. 378-380).

Despre întocmirea cordonului sanitar de la Dunăre, am mai scris. După încă un război (1828-1829), ruşii îi înving pe turci şi ocupă Principatele Române. Prin pacea de la Adrianopol (septembrie 1829), ruşii impun Principatelor „Regulamentele Organice ”. Capitolul 6 din Regulamentul Organic pentru Ţara Românească era intitulat: Despre carantină, al cărui scop era să devină un bastion contra ciumei (declaraţia guvernatorului Kisselev, 22 martie 1831). A fost promulgat un Statut, care cuprindea 8 capitole subdivizate în paragrafe, şi un Regulament.

Să luăm aminte că în martie 1830 termenul de carantină la Călăraşi, Giurgiu şi Calafat era fixat la 20 de zile (Hurmuzaki – Nistor, XXI, nr. 201, p. 255). Cordoanele sanitare şi staţiunile de carantină aveau un caracter permanent şi erau străjuite de gărzi înarmate din miliţia pământeană. Aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor tratatului cu privire la organizarea cordoanelor sanitare, devenise încă din toamna anului 1829 una din preocupările de căpetenie ale guvernelor din Bucureşti şi Iaşi. (Hurmuzaki – Nistor, XXI, nr. 162, p. 181).

Vom reveni în numărul viitor al ziarului nostru pentru a vă prezenta Regulamentul pentru funcţionarea carantinelor, întocmai după cum a fost înfăţişat de eminentul profesor Ion. I. Nistor.

Răzvan Ciucă,

21 iulie 2020

 Sursa foto: P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Evanghelia slavei lui Hristos.

Predici la Duminicile de peste an, Bazilica, Bucureşti, 2016

 

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Anunț finalizare proiect „Achiziția de echipamente și dotări în cadrul societății CARTARE AGROCHIMICA SRL”

  Societatea CARTARE AGROCHIMICA SRL anunță finalizarea activităților proiectului cu titlul „Achizitia de echipamente si dotari in cadrul societatii CARTARE...

Închide