vineri, martie 29, 2024
AcasăSPORTDe ce e bun proiectul lui Ivanciu?

De ce e bun proiectul lui Ivanciu?

- Advertisement -

Sorin Anghel. Care este cea mai mare problemă a fotbalului călărăşean? Faptul că Dunărea Călăraşi nu mai reuşeşte să se întoarcă în cel de-al doilea eşalon al fotbalului românesc. Din păcate, de 16 ani gruparea „galben-albastră” evoluează doar în Liga a 3-a. De altfel, Călăraşiul este singurul oraş din România care se „mândreşte” că în acest timp nu a retrogradat şi nici nu a promovat din această „divizie”.

Practic, Dunărea nu mai sperie pe nimeni şi s-a transformat în echipa păcii. Dacă la promovare nu mai avem puterea să încurcăm pe nimeni, nu mai avem nici măcar forţa de a decide echipele care merg în campionatul judeţean. Dunărea nu mai înseamnă mare lucru în acest moment. Cei care vorbesc despre brand sau despre blazon trebuie să se uite mai întâi în oglindă. Echipa asta a însemnat ceva la începutul anilor 90. La Călăraşi a existat acelaşi efect ca la „naţională”. Dunărea a explodat pur şi simplu în 1992, când a ajuns în sferturile de finală ale Cupei României, şi a continuat să ardă puternic în 1995, când a câştigat la Buzău barajul cu Faur Bucureşti şi a promovat în Liga a 2-a. În echipa erau doar localnici, jucători formaţi pe vremea comunismului. Acelaşi lucru s-a întâmpla şi la echipa naţională. Primul pas a fost făcut atunci când România s-a calificat la World Cup Italia ’90, unde Lăcătuş le-a rupt frânele ruşilor în primul meci. Rezultatele senzaţionale din 1994, din Statele Unite, i-au scos pe români în stradă.

Ce îi lipseşte fotbalului călărăşean în acest moment? Blazonul! Mândria! Suporterul care să tremure pentru Dunărea. De ce s-a ajuns în situaţia asta? Pentru că nimeni nu s-a gândit până acum că la echipa asta ce se vrea reprezentativă pentru întreg judeţul Călăraşi este nevoie de un proiect care să dezvolte sectorul juvenil. Sătul să le tot caute scuze jucătorilor care au îmbrăcat tricoul Dunării în ultimii ani, Viorel Ivanciu a pus piciorul în prag şi a dat ordin ca la clubul condus de către Costică Ştefan să fie înfiinţate în această vară două grupe de juniori republicani care să fie înscris în campionat din toamnă. Perfect!

Selecţia jucătorilor din judeţ s-a dovedit un eşec, dar aici nu mai trebuie învinovăţită competiţia patronată de către AJF Călăraşi. Oficialii Dunării ar face bine să caute mai atent de acum înainte. Preşedintele Costică Ştefan şi toţi antrenorii pe care îi are în subordine trebuie să ia legătura cu Doru Dincă, şeful fotbalului călărăşean, pentru a se inscrie în corpul de observatori care sunt delegaţi la meciurile din campionatul judeţean. Ion Răuţă, dacă vrea să devină popular, trebuie să umble de la Borcea până la Crivăţ în căutarea unor jucători gata să îmbrace tricoul Dunării. Tehnicianul greşeşte dacă i se pare înjositor aşa ceva. Să nu uite că n-a demonstrat mare lucru nici la Slobozia, nici la Farul Constanţa şi nici la Călăraşi. Ca urmare, să nu mai facă pe preţiosul şi să treacă la treabă. Acelaşi mesaj este valabil şi pentru Mirel Condei, Cosmin Onofrei sau Marius Păun.

Judeţul Călăraşi are jucători ce ar putea să joace la Dunărea, numai că ei trebuie atraşi către gruparea „galben-albastră”. Sigur, e nevoie şi de mercenari, la fel cum e nevoie şi de jucători crescuţi în curtea Dunării. De aceea, proiectul gândit de Viorel Ivanciu este cât se poate de sănătos, dar cu condiţia ca la el să participe toată lumea, nu doar cel care l-a iniţiat. Dacă la Fundulea, Vasilaţi, Nana sau Luica există un copil cu potenţial, acesta trebuie să ajungă la Călăraşi. Pentru asta este nevoie şi de sprijinul celor din „provincie”, altfel ruptura dintre Dunărea şi echipele de la ţară va creşte de la an la an. Niciodată un junior bun de la ţară nu va putea ajunge mai sus decât un junior mediocru de la oraş.

- Advertisement -
ALTE ȘTIRI

ULTIMELE ȘTIRI

- Advertisment -

ARHIVĂ

Cele mai citite