LA MOARTEA LUI DUMITRU FĂRCAŞ

După Fericitul Augustin, Pascal şi chiar Heidegger, există adevăruri pe care nu le cunoaştem decât dacă mai întâi le iubim.

Dumitru l-a iubit pe Hristos, a iubit Neamul şi Ţara „cu sfinţită cuviinţă şi cu supunere de rob”, cum ar fi spus Sfântul Cosma Melodul. A primit iubirea ca pe o moştenire duhovnicească. Chiar el spunea că din povaţa maicii sale a învăţat să cânte la „oameni buni şi răi”. A urcat spre fiecare adevăr nu pur şi simplu spre a deveni om mai bun, ci să se facă dumnezeu după har (Arhim. Hierotheos Vlachos, sept. 1994, Predici la marile sărbători, Ed. Egumeniţa, Galaţi, p. 153).

Ştia – nu ştia că octonarul este asociat cu renaşterea pentru că este suma numerelor unu (divinitatea), trei (sufletul) şi patru (trupul). Din acest motiv cristelniţele de botez creştine au formă octogonală.

Dumitru a mai privit o dată pe fereastră la hotarul dintre vară şi toamnă: se îngălbeneau frunzele, pământul se închidea pentru şerpi şi şopârle, berzele lăsau scame de nori în cuiburi. A văzut apoi o lumină şi a început să urce…

Era 6 august şi ortodoxia prăznuia Schimbarea la Faţă a Domnului (Pobrejanie). Pe Tabor, Dumnezeirea a îndumnezeit firea omenească, iar firea omenească a fost îndumnezeită (Sfântul Grigore Teologul; v. Vlachos, p. 129).

A doua zi la sinaxar au fost pomeniţi sfinţii români Cuvioasa Teodora de la Sihla şi Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul. După ce le-a cântat sfinţilor la taragot, Dumitru a pus deoparte Psaltirea, cu semn la Psalmul 89, Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu: „1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam… 11. Iar de voi fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere…”.

Dumitru Fărcaş avea 80 de ani când a început să se ducă… L-au trambalat şi l-au filmat prin Cluj, apoi l-au dus – el a vrut – la Groşi, în satul din Maramureş cu „danţul la şură”. I-au rămas în curtea părintească oasele, sufletu-i trece vămile şi mâine-poimâine va cânta la taragot cu Luţă Ioviţă, cu Luca Novac…

*

Pe Dumitru Fărcaş nu l-am cunoscut faţă în faţă. M-a urmărit însă cu „Ţarină de la Ponorel” (cântec de joc din Ardeal, tempo aşezat, staccato simplu în execuţie, ornamentaţie destul de bogată, îmi spunea la Slobozia profesorul Ovidiu Papană) în toate satele României pe unde am cutreierat, şi n-au fost puţine…

Răzvan Ciucă,

Slobozia, 2018, august,

înaintea Duminicii a 11 a după Rusalii

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Program Cinema 3D/2D Călăraşi 17 august – 6 septembrie 2018

Vineri, 17 şi 24 august: ora 12:30 Sâmbătă, 18 şi 25 august: ora 10:30 şi 12:30 Duminică, 19 şi 26...

Închide