Sorin Anghel. Bucureşti. Cartierul Colentina. În spatele blocurilor de pe Şoseaua Fundeni stă ascunsă baza sportivă a celor de la Juventus Colentina. Nimic spectaculos. Un teren cu iarbă şi două „artificiale”. Pe unul dintre ele se ţine un turneu pentru cadeţi. Participă şi Portul Călăraşi cu o grupă antrenată de către Dan Andronache, figură emblematică a fotbalului călărăşean. A fost până anul trecut în curtea Dunării, dar a fost trimis în şomaj după ce clubul a scăpat de sub robia lui Costică Sima. Adversarul? Pro Luceafărul Bucureşti, echipa antrenată de către Marcel Pigulea. Călărăşenii sunt la primul meci pe un teren de dimensiuni normale. Au jucat până acum doar pe teren redus. Şocul este mare. O înfrângere nu trebuie privită drept o catastrofă. Însă nu asta e ceea ce contează.
E cald. Andronache îşi încălzeşte jucătorii într-un colţ al terenului, un pic la umbră. Bogdan Leu, finanţatorul Portului, vorbeşte laudativ despre portar şi încă doi jucători de câmp. Privind spre grupul de copii, remarci însă un ochelarist. Îţi zici că face doar încălzirea aşa. Te uiţi mai atent la el şi observi că are ţinută de tocilar. E subţirel, încruntat, cu şorţul ridicat spre buric. Te gândeşti că este doar un elev care practică fotbalul pentru a se dezvolta armonios, ceea ce este, de fapt, scopul real al oricărui sport.
Numai că începe meciul şi observi că ochelaristul cu numărul 11, pe numele său Dragoş Stoian, nu renunţa la „biciclete”. În plus, şocul este şi mai mare când îl vezi cum joacă. Te freci la ochi şi nu îţi dai seama dacă ai în faţă un elev de clasa a şasea sau pe Seedorf. E drept, nu are agresivitatea olandezului, ci constanţa acestuia. Recuperează elegant, cum o făcea Ionuţ Lupescu, şi pasează fin, precum Costin Lazăr. Aleargă, stă bine în teren, face marcaj, recuperează, urcă cu mingea la picior şi oferă pase decisive pentru oamenii din compartimentul defensiv. Este cel mai bun de la Portul Călăraşi. Însă este şi cel mai bun la învăţătură din clasa în care învaţă la şcoală. Dragoş Stoian este un exemplu. Acum e un anonim, însă fotbalul îl poate face mare, însă şi el poate face mare fotbalul din Călăraşi într-un moment în care la Dunărea nu există grupe de copii şi juniori. Încurajat şi hrănit, Stoian poate ajunge unul dintre oamenii care ar putea scrie istorie pentru fotbalul călărăşean. La doar 12 ani are calităţi native extraordinare, are mintea limpede şi lasă impresia că deţine controlul asupra a tot ceea ce se petrece pe terenul de joc. El e omul care ţine aprinse speranţele celor ce iubesc fotbalul călărăşean.
