vineri, martie 29, 2024
AcasăEDITORIALEPARADIGMA GREBENICOV

PARADIGMA GREBENICOV

- Advertisement -

Acum zece ani, după „Sfânta Treime”, Costică Ivanovici (sau Ivaşcu, după vecinii cu duzi la poartă) a trimis vorbă după mine să vin degrabă la Primărie că mă caută la telefon Alexei Mare. După perestroikă, primarul din Slobozia Mare, Ivaşcu, se chinuia ca pe gheaţă să treacă pe podul de flori. „Ce bine-ar prinde, numaidecât, prietenia între moldoveni şi români”. Vorbea ruseşte la telefonul cu manivelă şi asuda urmărind emisiunile TV, toje în ruseşte, pitit în casă şi cu storurile trase.

Din Ţară, Alexei Mare mă zorea s-ajung acasă cel mult în două zile. Urma să vină cu un oaspete de seamă, chiar de la Moscova. Îl ratasem în decembrie. Fără paşaport şi fără buletin de Bucureşti, un român de povestit a rămas la frontieră.

Pentru sătenii din Slobozia Mare, Eugen Grebenicov era o paradigmă, chiar şi pentru cei care nu-l văzuseră niciodată, dar ceva auziseră din isprăvile acestuia de dincolo „de bucata din România răpită de Stalin”. Ion Geantâc, autorul cărţii Slobozia Mare – l-am mai pomenit în amintirile mele – scrie că după o îndelungată aşteptare, înainte de Crăciun, în ’95, Grebenicov, „oaspetele nostru scump”, a fost întâmpinat la şcoala medie incompletă de oamenii din comună cu pâine şi sare”. Cam târziu şi se pare că pentru ultima oară.

Viitorul academician Grebenicov s-a născut la 20 ianuarie 1932 în Basarabia, la Slobozia Mare, judeţul Ismail (azi Cahul). Tatăl său, Alexandru, preot, şi mama sa, Dana, învăţătoare din Galaţi, l-au botezat Eugen (deloc întâmplător, de neam bun). Moartea părintelui Alexandru (1939) îi şterge viitorului savant „originea proastă” din dosarul de cadre. Termină Şcoala nr. 2 „moldovenească” din Cahul (susţinut omeneşte de dl. Prolorenzo, licenţiat la Liege, în 1926, şi de unii români de baştină). „Se joacă” la examenul de admitere la Facultatea de matematică a Universităţii de Stat din Chişinău. Examenul scris îl rezolvă stând în picioare. Disciplinat, dă lejer şapte examene (în registrul clasic, scris şi oral), uimind examinatorii şi atrăgând atenţia Moscovei, interesată să recruteze în folosu-i „vârfurile” din toate republicile unionale. Ajunge astfel la Facultatea de Matematică şi Mecanică a Universităţii „M.V. Lomonosov” din Moscova ! Când a plecat de acasă, mama sa l-a avertizat: „dacă îmi scrii numai o scrisoare cu grafia slavonă, ţi-o rup fără s-o citesc”. Într-un interviu realmente istoric provocat de mine, luat de Alexei Mare şi încredinţat tot de mine ziarului „Concret”, al călărăşeanului Enciu Bobârniche (Nr. 55, 23 iunie 1994, Slobozia), Grebenicov povesteşte: „… discutam în limba noastră (la Moscova, cu doctoranzii, n.n). Oficial se numea limba moldovenească, dar limba moldovenească nu există. A fost inventată de Stalin, ca şi naţiunea moldovenească. Problema este paradoxală: românii care locuiau în Ucraina erau socotiţi ca ai Uniunii Sovietice, dar în paşaport se scrie că sunt români. Stalin le-a permis; numai celor din Basarabia li s-a impus să fie scris că sunt moldoveni, să-i înstrăineze total de români. Dacă spuneai că eşti român te deportau imediat în Siberia. De ce nu s-a dispus ca românilor din Ucraina, în paşaport, să nu li se scrie că sunt moldoveni ? E simplu, pentru că Republica Moldova (?!) să nu aibă cetăţeni până la Bug şi dincolo de el. În Basarabia erau moldoveni, iar în Ucraina erau români. Această politică era impusă de Moscova şi executată de trădătorii de neam …”

Când scriu am televizorul deschis. Ultimele ştiri venite din răsăritul Ucrainei: un avion cu 49 de soldaţi ucraineni a fost doborât de „rebeli”: doliu naţional; Ucraina a rămas fără gaz rusesc …

Revin. Slobozia Veche, 1994. Eugen Grebenicov a rămas peste noapte la mine acasă. Multe din ideile din noaptea aceea se regăsesc şi în interviul din „Concret”. Scria numere şi făcea tabele pe o hârtie, pe alta trăgea linii de unire între mai multe puncte şi golea pahar după pahar. Perfect lucid, m-a întrebat în zori dacă am lapte bătut rece şi în oală de lut.

„Şovinismul şi naţionalismul în Rusia şi la Moscova înfloresc „budizdarov”, nu ştiu ce o să fie peste 10 ani (…) cu georgienii şi cu ucrainenii, că ruşii vor să (re)devină pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice ceea ce au fost. Dacă nu se amestecă în fostele teritorii, pierd totul. Şi asta se simte în toate activităţile lor”.

În 1960, Grebenicov devine Doctor în ştiinţe fizico-chimice. Urmează: Doctor docent, Membru plenipotenţiar al Uniunii Internaţionale de Astronomie, Laureat al Premiului de Stat al URSS, academician …, între 1969 şi 1996 Directorul Departamentului de Matematică al Centrului Federal Rus „Fizică teoretică şi experimentală” din Moscova, şeful catedrei de Cibernetică a Universităţii de Construcţii Electronice din Moscova, Director Ştiinţific al Universităţii de Supercalculatoare al Academiei Ruse, Moscova, şef de catedră la Universitatea din Varşovia ş.a. „…am  propus un model de a calcula câmpul potenţial al pământului cu o aproximaţie aproape de exact”. Mi-a vorbit de programarea zborurilor cosmice prin utilizarea inteligentă a calculatoarelor: „Calculele de zbor spre Lună sau Venus se vor reduce de la an la an la cel mult două ore”.

Trecuse demult miezul nopţii. Eu eram „Răzvan” şi academicianul, „bădie”. Îl întreb de institutele ultrasecrete din fosta Uniune Sovietică şi de o implicare a sa. Ocoleşte o vreme subiectul şi – chiar nu mă aşteptam – deschide vorba despre Petru Movilă, mitropolit al Kievului în veacul al XVII-lea, despre Rusia Kieveană, despre Mărturisirea de credinţă şi trapeza Mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, umplute de delegaţii trimişi de Patriarhia Ecumenică, Biserica din Kiev şi Biserica moldoveană a Mitropolitului Varlaam. O umbră îi acoperă faţa când îmi vorbeşte despre prozelitismul catolic, de ruteni şi Brest-Litovk (1596, ştia exact anul la 4 dimineaţa !). Când îi amintesc de Mânăstirea Diveevo, bădia Eugen tresare. Ctitorită de Serafim Sarov, proslăvită cândva în toată Rusia ortodoxă, mânăstirea Diveevo a fost batjocorită şi, în locul slavei a apărut un obiectiv militar ultrasecret, „Arkamas-16”. Acolo a fost creată bomba atomică.

Era tânăr şi în plină ascensiune, pe când s-a întâlnit cu Robert Openheimer, savantul american din Los Alamos, cel care, după Hiroshima şi Nagasaki, spunea citând din Bhagarod Cita: „Sunt prefăcut în Moarte”. Condiţiile întâlnirii celor doi se ştiu sau nu se ştiu deloc. În interviul din „Concret”, 1994, Grebenikov recunoaşte că „Cea mai bună academie de matematică din fosta URSS este Academia KGB-ului (FSB, n.n.), din Moscova. După „Lomonosov”, selecta pe cei mai buni, pentru 2-3 ani. O mare parte din ei se ocupa cu inventarea noilor cazuri pentru spionaj şi descifrarea lor”. Surse spun că Grebenicov a fost membru PCUS. Mi-a negat.

În România nu mi s-a oferit nimic. Teza inimii mele este că mi-ajunge să-i mai educ pe ruşi”. Se poate comenta între rânduri şi după eficacitatea serviciilor secrete.

După Mihai Eminescu, George Enescu, Constatin Brâncuşi … Spiru Haret … numele lui Eugen Grebenicov luceşte pe harta cerului…. Este asteroidul 4268, între cei 12 mari români, deveniţi Nume prin Hotărârea Comitetului Internaţional de Astronomie, 1992.

În 1993 Universitatea de Stat „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca îi conferă titlul de doctor honoris causa în matematică. „Am lucrat mai mult pentru străini, decât pentru ai mei”.

Răzvan Ciucă

Slobozia, 2014, iunie

înainte de Duminica Sfinţilor Români

- Advertisement -
ALTE ȘTIRI

ULTIMELE ȘTIRI

- Advertisment -

ARHIVĂ

Cele mai citite