UMBLAREA LA MARE

Încheiasem, uşor ostenit, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Era sfârşit de iunie, într-o vineri cu dezlegare la peşte. A doua zi am plecat cu Maria la locul făgăduinţei: Floroiu, 18, 2 Mai.

Pe la Cernavodă ne pregăteam să intrăm în „cuptor” pe o ploaie halucinantă, de chiar mă gândeam de ce n-om fi stat acasă în pat, în faţa televizorului, să ne minunăm de defilarea africanilor în ghete din mai toate echipele lumii ajunse pe stadioanele dintr-o Rusie diortosită imperial de Putin. Sau să ne crucim că în economia unei ogrăzi închipuite, între curci, Viorica Dăncilă se înfoaie şi gâlgâie că România e tigrul Europei…

*

Folclor de luat în seamă

Din duminica a 5-a după Rusalii ne aşezăm în iulie. După o îndelungată tradiţie, după decrete şi semne de toleranţă (Mihail Comneanul, împărat bizantin, 1166; Franz Josef, prin Episcopul ortodox Ghedeon Nichitici, 6 decembrie 1786) ştim şi azi că în prima zi din iulie, Sfinţii şi făcătorii de minuni, doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Roma, dacă lucrezi la vie se vor usca butucii de viţă-de-vie; sau că a opta zi din „cuptor” este numită în popor  Procopiile, ziua lupilor şi a grindinii; oamenii trebuie să ţină ziua ca să nu fie loviţi de fulgere şi ca lupii să nu le atace vitele (Artur Gorovei, Credinţă şi superstiţii ale poporului român, Ed. Grai şi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 1995, pp. 252, 95 ).

La 2 iulie se pomenesc Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; mai nou,  Sf. voievod Ştefan cal Mare.

La 20 iulie e mare praznic: Sfântul şi Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, cel anunţat că „va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător”; cel care stăpâneşte norii şi ploile; (în particular, patronul casei mele).

La 27 iulie îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, cel care a dat roade pomilor; „de la Pantelimon se călătoreşte vara, cerbul iese din apă şi apa se răceşte, se scutură mărul de aur din Rai…” (Antoaneta Olteanu, Calendarul poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, p. 344).

După Sfântul Ilie se petrece Târgul de fete de pe Muntele Găina: „Ţine moţ de hastă straiţă / Să mă hâţ (joc) cu hastă moaţă/ Până mă hâţei cu moaţa/ Se duse moţul cu straiţa!”…

Şi tot în iulie, acum patruzecişipatru de ani, cu Maria, ne-am făcut Casă. După 13 ani de descinderi în acelaşi loc „18” din curtea lui Floroiu a devenit o odaie din Casă, nu doar o locaţie de vacanţă de două săptămâni…

*

Repere spirituale şi semne de pricopseală

La Terasa „Dinamo” – numele scris cândva deasupra porţii e şters de vreme – clienţii intră pe sub un umbrar acoperit de viţă-de-vie (vrejul profetului Iona?), dar niciodată mâncat de vreun vierme. Stăpânul are umbră deasupra capului său şi se simte ocrotit de necazuri.

Altfel, şi invariabil, de când se trezeşte şi până la culcare, S.F. „mănâncă” ţigările până la jumătate şi bea apă plată şi rece dintr-o cană mare. (Când se întunecă de nori şi fulgeră, seamănă cu vrăjitorul Merlin într-un ritual cu belladonă). Filtrează cu un ochi mişcarea de du-te-vino a turiştilor, cu celălalt ţine în echilibru bucătăria. Nu-i scapă nimic.

În terasele „2 Mai”, „La ceaune”, „Atlantic” sau „Coşul cu scoici” bâzâie musca…

Floroiu, fiul văduvei Maria, are 52 de ani. Absolvent al Şcolii profesionale de alimentaţie publică din Constanţa, talentat, inteligent, cu fler şi cu tupeu, avea acces oriunde cu legitimaţia care îl identifica la „Protocolul de Stat”. Aţâţat sau nu de gagici, putea să bea vagonabil. Era de neoprit chiar şi noaptea, când miliţienii îi spuneau „Să trăiţi! Ne vedem mâine la una mică”.

Vara lucra barman la Neptun, iarna ospătar la Snagov, la Vila 23, Gospodăria de Partid. A cunoscut „funcţii” şi „vipuri” (Ştefan Andrei, ministrul de externe, generalul Neagoe etc. etc.), avea o viaţă de dimineaţă până dimineaţă, ca un carusel. Într-o zi a cunoscut-o pe Carmen, viitoarea lui soţie. A pus dop la sticlă şi franjuri la perdele. Împreună îi au pe Aura-Ştefana (stewardesă la Viena, pe vas de croazieră), Mihai (student la Braşov, se specializează la Londra; după cursuri se plimbă cu „girls” în Hyde Park ), Cătălina (adoră „placa” pe mare, va face surf ; dacă eram ţigani ne tocmeam să o cumpărăm pentru Radu, nepotul meu născut cam deodată cu ea ).

Floroiu patronează un hotel cu 3 etaje şi 17 camere, o vilă P+1 cu 6 camere şi terasă, trei foişoare inspirate din arhitectura de deal-munte, o bucătărie de „meniu”, cu trei compartimente, şi alta „pentru toţi”, locuri de joacă pentru copii, o terasă semideschisă, o spălătorie şi chiar locuri de cazare pentru angajaţi. Camerele sunt dotate cu mobilier care nu scârţâie, frigider, televizor şi aer condiţionat.

La „Dinamo” se mănâncă, de preferinţă, peşte. Se bea vin din pivniţele Domeniilor Ostrov, şi din greşeală bere.

La terasa pomenită nu se găseşte nici un pliant turistic, nici măcar un flyer. „N-am nevoie”, spune patronul, propaganda fiindu-i asigurată de propria lui pricepere, de harul soţiei, Carmen, de bucătărese, de directorul economic, Dana, o fină dintre câteva zeci de botezaţi şi cununaţi de patron.

Naşii Sorin şi Carmen Floroiu sunt milostivi, sponsori ai hramurilor bisericeşti şi degrabă ajutători ai celor necăjiţi.

*

Floroiu a fost (pus aşa, verbul îmi pare corect) fan al echipei de fotbal „Dinamo”. Când, binecuvântat de mamă şi-a început afacerea, în 1996, i-a pus numele terasei chiar „Dinamo” şi   i-a îmbrăcat pe toţi ospătarii în tricouri roşii. Pe atunci însă jucau „câinii roşii” şi nu Corbu…

Privesc la meciurile Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia. Ce echipă „câinoasă” are Croaţia! „Za dom spremni!” (Pentru patrie – gata!).

*

Între spaţiile, nu multe, dar bine distribuite, dintre reperele în aer liber şi al adăposturilor de uz alimentar, casnic şi de „afaceri”, toate oneste, spiritul locului, dacă nu exagerez, este indiscutabil onorat de livadă. Un spirit inteligent sau o putere magică stau într-un loc: genius loci.

*

Moldoveni în Livadă, moldoveni pe nisip şi-n apă

Rămas fără ospătari autohtoni, patronul a mizat pe moldoveni tineri, veniţi de dincolo şi de dincoace de Prut (Basarabia, Focşani, Dorohoi, Botoşani), toţi harnici şi ascultători.

Mihaela Ochişor, fată ţanţoşă de care am mai scris anul trecut, a absolvit Liceul din Câmpulung Muscel, a contestat nota de la BAC, a primit mai puţin, n-a contat, şi-a depus câte un „dosar” la trei facultăţi.

Lucian Calinciuc, deja student la Iaşi, îşi ascunde cu greu tristeţea: are diabet de la 12 ani, face patru doze de insulină pe zi, dar primăvara şi toamna munceşte la câmp cu părinţii, vara roboteşte la terasa „omului cumsecade”, după cum mi-a spus.

Silviu Cristian, din Focşani, cam lăbărţat, inteligent, ironic şi priceput la ce nu crezi. Strânge bani să-şi ajute fratele la nuntă, apoi să-şi pregătească şi el „Casa” cu Iulia, ibovnica lui de cinci ani („e greu să te iei în sărăcie ”). Mi se adresează cu „bădie”. Eu care am crescut pe Valea Trotuşului mă simt cel puţin ca proprietar de gater.

Din Dorohoi a venit Robert , un băiat discret, cu mişcări studiate, i-ar fi plăcut să-l cheme Ştefan sau Rareş, de-aia mă şi întreabă cum a fost la Codrii Cosminului…

Dar cum se face că pe plajă împart nisipul, soarele şi apa tot cu moldoveni, mai ales cu moldovence, asistente maternale? Copiii se scaldă-n Marea Neagră pe care n-au văzut-o niciodată sau se scaldă-n bucurie.

Pe mal, la doi paşi de cearceaful meu, doi copii l-au lucrat pe Putin din nisip, apă şi alge. Putin e tot chel. Dar are un falus vertical cât trei ştiuleţi copţi. O moldoveancă în vârstă chiuie excitată. O întreb dacă-i place chestia şi îmi răspunde cântând şi folcloric: „Cât-ai baba di batrânâ / Tot ar vrea trasâ di lânâ…”

În fiecare zi la nouă, o femeie bătrână, cu pălărie de pânză cu boruri largi şi şlapi găuriţi, acoperită cu un veşmânt transparent care lasă să i se vadă costumul galben de plajă, sprijinită în două cârje, păşeşte anevoie între apă şi uscat…

Răzvan Ciucă,

Slobozia, iulie 2018,

înainte de Duminica Umblării pe Mare – potolirea furtunii.

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Va rugam introduceti caracterele de verificare

Citește articolul precedent:
Liviu Mușat, directorul ADR Sud Muntenia, anunț pe pagina sa de facebook pentru proiectarea noului sediu

Încă de anul trecut, directorul ADR Sud Muntenia, Liviu Mușat, anunța că a fost achiziționat un teren, vecin cu actualul...

Închide