În septembrie 1989, cu doar câteva luni înainte ca România să intre într-o altă etapă a istoriei sale, Aurel David – cel care avea să fondeze după Revoluție Radio Voces Campi Călărași – publica în revista Flacăra un articol despre orașul de pe malul Borcei.
Textul este scris în stilul specific epocii socialiste, cu expresii și formule obligatorii, dar, dincolo de ele, se simte că autorul privea cu un fel de afecțiune orașul tânăr care se ridica în jurul lui.
În articol, Călărașiul apare ca o așezare plină de energie, aflat într-o expansiune continuă. David vorbește despre „pământul de aur” al orașului, o metaforă tipică vremurilor, dar care surprinde totuși sentimentul local de mândrie: oameni veniți din toată țara, șantiere deschise peste tot, cartiere întregi care apăreau în câțiva ani acolo unde înainte fusese doar câmp.
Orașul era descris ca o comunitate în plină creștere, în care se ridicau mii de apartamente, unele dispuse în sisteme moderne pentru acele vremuri, altele gândite să aducă la un loc familii tinere care veneau să lucreze în marile întreprinderi. Seara, luminile blocurilor noi creau impresia unei vieți care se lărgea și se așeza, aproape ca într-o fotografie a unui nou început.
Strada București, una dintre arterele principale ale orașului, era prezentată ca simbol al schimbării: clădiri noi, spații comerciale, magazine, treceri largi, toate contribuind la imaginea unui municipiu care se moderniza. Cinematograful „Orizont”, hotelurile „Perla” și „Călărași”, liceele și policlinicile nou construite apăreau ca repere ale acestei transformări.
David evoca și marile întreprinderi – combinatul siderurgic, celuloza și hârtia, fabricile și uzinele care atrăgeau forță de muncă. În limbajul epocii, acestea erau prezentate ca motoare ale progresului, dar în spatele frazelor protocolare se simte ceva familiar celor care au trăit acei ani: ritmul cotidian al orașului, bazat pe programul de schimburi, pe autobuzele pline, pe noile locuințe obținute prin repartiție.
Articolul surprinde un oraș care se construia pe sine. Erau menționate și locurile de recreere: concursuri folclorice, parcuri, zone de promenadă, malul Borcei. Deși prezentate cu entuziasmul specific presei comuniste, ele reflectau realitatea unei comunități care se învăța cu modernitatea și cu viața urbană.
Privit astăzi, textul lui Aurel David este un document cu dublă valoare. Pe de o parte, păstrează stilul obligatoriu al presei comuniste, cu exprimări solemne și elogii ideologice. Pe de altă parte, reușește să transmită o imagine caldă și vie a Călărașiului din anii ’80: un oraș în plină expansiune, tânăr, plin de construcții noi, de planuri și de oameni care credeau că își clădesc aici viitorul.
În felul său, articolul devine o fereastră spre un Călărași pe care mulți îl mai poartă în memorie: orașul în care totul se ridica, în care cartierele se umpleau de copii, iar lumea privea înainte cu speranță, într-o perioadă care, indiferent de context, a lăsat urme adânci în identitatea orașului.
P.S. Anul acesta s-au împlinit 7 ani de când Aurel David, fondatorul primului radio comercial din municipiul și județul Călărași, Radio Voces Campi, a trecut în neființă.
