De multe ori urmărim un trailer și, în funcție de impresia creată de acesta, ne hotărâm dacă îl vom accesa pe Netflix sau să îi vom da o șansă la cinema.
Dar dacă știm cât de cât să ne orientăm către un film bun, atunci ne-am dat deja seama până acum, că un trailer mai puțin interesant poate anunța un film remarcabil, precum și că există trailere care par a divulga tot, iar interesul pentru vizionarea efectivă a filmului scade. Acest gen de situații este valabil și în această primăvară, când ne așteaptă filme noi în număr mai mare decât în primăverile din ultimii doi ani.
Un trailer de film nou care arată destul de spectaculos, este cel al Ambulance. Se pare că regizorul Michael Bay și-a clădit unele dintre piesele sale de acțiune de lider în industrie, într-un film mai bine rotunjit. Poate la acest lucru a contribuit și actorul din rolul principal. Se pare că Jake Gyllenhaal și-a surprins colegul de pe platourile de filmare, Yahya Abdul-Mateen II, luând camera din mâna regizorului și regândind el însuși unele scene.
Ambulance se bazează pe filmul danez din 2005 cu același nume, al lui Laurits Munch-Petersen și Lars Andreas Pedersen. Filmul marchează primul efort regizoral al lui Bay de la 6 Underground, difuzat pe Netflix în 2019. Având o asemenea informație din backstage, despre Jake Gyllenhaal, cei care îl admiră în postura de actor, pot vedea și anumite tente din abilitățile sale regizorale, doar urmărind acest film.
Răscumpărarea este conceptul care stă la baza The Card Counter al lui Paul Schrader și avându-l ca director executiv pe Martin Scorssese. Povestit cu intensitatea cinematografică specifică a lui Schrader, thrillerul spune povestea unui fost militar devenit jucător de jocuri de cazinou, care e bântuit de fantomele deciziilor sale din trecut. Oscar Isaac oferă o reprezentație intensă în rolul lui William Tell – personajul principal – maestru într-o narațiune plină de gânduri amestecate, care amintește de Travis Bickle în „Taxi Driver” scris tot de Schrader.
Aflăm că Tell a fost în Leavenworth timp de opt ani și jumătate, unde și-a creat o anumită rutină, s-a educat citind și a învățat să stăpânească arta numărării cărților. În aceste zile, William conduce din oraș în oraș, jucând poker și blackjack în cazinourile de dimensiuni medii din Vestul Mijlociu și Sud, precum și de-a lungul Coastei de Est.
Pentru a face narațiunea mai complexă, un film trebuie să arate mereu personaje pe drum, în mișcare, chiar dacă ar putea exista și o scurtătură în activitatea lor, cum ar fi scurtătura online în acest caz, care permite utilizatorului să joace blackjack oriunde merge. Cel puțin, în viața reală, mulți aleg această cale.
După ce Jared Leto nu a reușit să capteze un număr la fel de mare de fani precum cel așteptat, prin portretizarea lui Joker în Suicide Squad, încearcă încă o dată ca antierou, de această dată Marvel, pe nume Morbius, în filmul cu același nume. Primul trailer îl arată pe fostul prinț al întunericului de la Hollywood revenind la rădăcinile sale gotice pentru rol.
Spre deosebire de filmele Marvel Studios, care există sub bannerul Disney, Morbius este în întregime de la Sony Pictures, la fel cu Venom, în care apare Tom Hardy. Trailerul ne face cunoștință cu Morbius, vampirul viu (care a apărut inițial în benzile desenate Marvel ca un răufăcător al Omului Păianjen), altfel cunoscut sub numele de Dr. Michael Morbius, un medic laureat al Premiului Nobel.
El trăiește cu o boală rară a sângelui, pe care trebuie să o vindece pentru a trăi. Într-un fel, în acest proces, se transformă accidental într-un „pseudo-vampir”, dobândind calități asemănătoare unui liliac-vampir. Destul de impresionant! Filmul va apărea în Europa cel mai probabil spre sfârșitul lunii aprilie.
În zilele noastre, un trailer nemaipomenit poate fi suficient pentru ca o companie să-și vândă filmul. Nu este ceva chiar floare la ureche de realizat, dar cumva, profesioniștii din spatele unui trailer reușesc să facă și cele mai proaste filme, să arate foarte bine în acea previzualizare de două minute și jumătate. Și totuși, trailerele mai pot da greș; de aceea, e bine să mai trecem uneori dincolo de copertă.
