Sorin Anghel
Accidentat încă din toamnă anului trecut, Mircea Ştefan, jucător reprezentativ al Dunării Călăraşi, face o analiză atentă asupra fotbalului călărăşean şi vorbeşte cu nonşalanţă despre trecut şi viitor.
Mircea, care este motivul pentru care nu te pregăteşti în această perioadă?
Motivul îl reprezintă o mai veche accidentare din turul campionatului. A fost vorba, în prima fază, de o contractură musculară suferită la al doilea meci de la futsal din prima etapă de aici, de la Călăraşi, şi forţând la antrenamente şi meciuri la fotbalul pe iarba am agravat-o. De la meciul cu Rapid şi până la meciul cu Buzău inclusiv, am jucat aşa, cu ruptură musculară.
Când te vei întoarce pe gazon?
La ultimul control pe care l-am făcut la Bucureşti, la Pompiliu Popescu, mi s-a spus că undeva la sfârşitul lunii ianuarie, am avut de urmat un tratament şi o recuperare. Am început antrenamentele cu echipa, însă la meciul cu Modelu am resimţit dureri în aceeaşi zonă. Sper că săptămâna viitoare să intru în program cu echipa. Acum mă antrenez singur.
Ce părere ai despre jucătorii care au venit în această iarnă la Dunărea Călăraşi?
Sunt băieţi tineri şi cu destule calităţi. Sunt convins că ne vor ajuta să ne îndeplinim obiectivele. Unii dintre ei au venit aici pe filiera Dinamo şi îşi doresc ca echipa noastră să fie o rampă de lansare pentru ei. Important este că sunt copii talentaţi, care s-au adaptat bine până acum şi sper că şi la jocurile oficiale îşi vor aduce aportul şi se vor implica ca şi până acum în joc.
Consideri că jocul echipei va avea de suferit în absenţa lui Victor Petre?
Este o pierdere importantă pentru echipă. Un jucător talentat, dar în primul rând foarte ambiţios şi sufletist. A crescut cu noi, îi cunoşteam jocul foarte bine. Şi el cunoştea jocul echipei, lucru foarte important.
Dacă ai fi fost în locul lui, ai fi reacţionat la fel?
Probabil că da. Avea şi el nevoie de o schimbare, probabil aici nu mai avea o motivaţie pe care, de exemplu, a găsit-o acum la Afumaţi. Chiar dacă o să-i fie greu la început pentru că nu a mai fost plecat, sper să se adapteze repede şi să reuşească să promoveze. Important este să rămână modest şi serios şi sunt convins că merită să joace în Liga a II-a.
Ai jucat atât de mult timp la Dunărea Călăraşi fără să realizezi vreo performanţă. Nu ţi-e frică de faptul că o să vină momentul să pui ghetele în cui fără să faci ceva memorabil în istoria fotbalului călărăşean?
Da. probabil că regret că nu am măcar o promovare cu această echipă, chiar dacă joc de 10 ani la echipă mare. Nu depinde însă numai de mine. E vorba şi de echipă, de conjuctură… Oricum, sper că până o să termin cu fotbalul să reuşim să promovăm. Călăraşiul merită să fie pe harta Ligii a II-a. Acum lucrurile au început să intre pe un făgaş normal la Dunărea şi în sportul călărăşean. Sper ca în doi ani să promovăm.
De-a lungul carierei ai avut o tentativă de transfer la Farul Constanţa şi o perioadă de câteva luni la echipa a doua a lui Dinamo. Te deranjează faptul că eşti catalogat drept un jucător ce poate da randament numai la Călăraşi?
Nu ştiu dacă este chiar aşa. Când am fost la Farul, ei erau în Liga I. Trebuia să ajung şi la Rapid II, în Liga a II-a, unde de altfel am şi stat două săptămâni şi urma să semnez şi să plec în cantonament cu ei, însă a venit varianta cu Farul. Acum pot spune că din păcate am greşit în alegere, am vrut să trec de la şcoala generală direct la master. Eu ştiu ce am făcut şi îmi asum totul, mai ales că atunci, în luna decembrie, am avut un accident de maşină foarte grav. La Dinamo, dacă nu ai susţinere nu apuci nici să joci, nu mai zic să ajungi mai sus. Oricum, au fost nişte experienţe foarte utile pentru mine.
De când joci pentru Dunărea, când a fost echipa cel mai aproape de promovare?
Nu-mi mai amintesc anul, dar ştiu că era atunci când ne-a antrenat domnul Buburuz. Atunci ne luptam la promovare cu Snagov, care a şi promovat în anul acela, şi cu Modelu. Am terminat turul pe locul I, dar în pauza dintre tur şi retur Buburuz a fost îndepărtat de la echipa şi ulterior am terminat pe locul 3.
Ce ţi se pare mai uşor de realizat? Să te transferi la o echipă de Liga a II-a sau să promovezi cu Dunărea în Liga a II-a?
Pentru a promova în Liga a II-a îţi trebuiesc, în primul rând, bani. Ca să ajung eu iar în Liga a II-a depinde doar de evoluţiile mele. Când am plecat de la Dinamo mai aveam contract cu ei dar, i-am rugat să mă lase să plec, să mă întorc acasă. Urma să se nască băieţelul meu, David Andrei, şi îmi doream să fiu lângă el. Deşi puteam merge în altă parte, şi în Liga a II-a şi Liga a III-a, am preferat să revin acasă. Sincer, în acel an aveam încredere că o să promovăm. Avusesem şi discuţii cu Vali Petrescu când eram la Dinamo şi din câte înţelesesem vroia să facă o echipă să promoveze. Târziu mi-am dat seama că doar câţiva ne doream să promovăm, dar asta e o altă discuţie. Acum nu ştiu dacă aş mai vrea să plec undeva, dar sunt sigur că vreau foarte mult să promovăm noi şi sper că după ce condiţii s-au creat acum la Călăraşi acest lucru să fie posibil în scurt timp.
Ce îi lipseşte Dunării Călăraşi în acest moment?
Încredere în forţele proprii şi mai multă susţinere financiară pentru a promova. În momentul de faţă, doar câţiva oameni ştiu cum au reuşit să facă pentru că acest club să supravieţuiască din vara şi până acum. S-au făcut şi se fac eforturi foarte mari, s-au creat condiţii foarte bune pentru nivelul unde suntem, au venit acum şi jucători tineri, dar de perspectivă, muncim foarte mult în perioada asta, important este să muncim calitativ nu cantitativ şi sunt convins că se va vedea o schimbare în bine.
Care au fost cele mai negre momente pe care le-ai trăit la Dunărea Călăraşi?
Nu ştiu dacă au fost chiar momente negre, însă perioadele când nu am luat salariile câteva luni bune, în urmă cu mult timp, când veneam în echipament de antrenament direct de acasă pentru că nu aveam nici apă caldă şi nici căldură, în iarna 2011-2012, au fost teribil de grele. Vorbind direct de fotbal, m-a durut tare când am dat 3 goluri într-un meci acasă cu Junkers Galaţi şi s-a terminat 4-4. Am fost foarte dezamăgit, iar cele mai negre perioade sunt cele când eşti accidentat şi pentru mine au fost la fel, cum este cea şi de acum, perioade grele.
Ai avut o colaborare proastă cu Sima, fostul preşedinte al clubului. Ţi-a fost frică sezonul trecut ca echipa va retrogradă?
Nu a fost deloc o colaborare proastă, a fost una normală dintre jucător şi preşedinte, doar că era normal să nu agreeze jucătorii care aveau curajul să-şi ceară drepturile pentru ei şi pentru echipa şi nu eram doar eu în categoria asta. Deşi după primele 3 sau 4 etape nu pierdusem nici un meci, nu primisem nici un ban şi eram amânaţi. Bine că a trecut perioada aceea şi în momentul de faţă suntem la zi cu toate drepturile salariale. Nu mi-a fost frică nici o clipă. În ciuda rezultatelor, aveam valoare individuală, dar nu eram un grup bun. Vali nu putea face totul de unul singur. Oricum, el a ţinut echipa cât de cât unită, în ciuda faptului că nu luam banii cu lunile.
Care este diferenţa dintre Virgil Bogatu şi Valeriu Petrescu?
Fiecare antrenor are filozofia lui, are stilul său. Vali punea mult accent pe jocul tactic, era la curent cu toate metodele noi de antrenament, era apropiat de jucători şi încerca să ne ţină uniţi şi conectaţi în ciuda problemelor financiare. Vali a rezistat cel mai mult ca antrenor la Dunărea dintre toţi antrenorii din ultimii 5-6 ani. Nea Virgil pune mare accent pe pregătirea fizică. E greu acum, dar sper să ne fie uşor la meci şi să avem prospeţimea necesară pentru a câştiga. Că să fac o comparaţie cu ce se întâmplă în Liga I, Petrescu era că Reghecampf, iar Bogatu e că Ţălnar.
Care este antrenorul cu care ai colaborat cel mai bine la Dunărea Călăraşi?
Cu majoritatea am avut o relaţie bună, însă cel mai bine m-am simţit cu Buburuz. Aveam şi rezultate atunci. Cu Gabi Stan, care vorbea foarte mult cu mine, păstrez şi acum legătura. M-am înţeles foarte bine şi cu Mircea Banu, care era şi un pedagog foarte preciat în vestiar. Bineînţeles, şi cu Vali Petrescu mi-a plăcut să lucrez. Alături de el chiar am şi jucat.
Unde te vezi peste 10 ani?
Sigur tot în fotbal. Sincer, îmi doresc să fiu tot aici, alături de Mirel Condei, pregătind Dunărea în Liga a II-a.
Care este diferenţa dintre Costică Ştefan – tatăl şi Costică Ştefan – preşedintele de club?
Costică Ştefan – tatăl este o persoană care are grijă de familia lui cum poate mai bine şi o face destul de bine, iar preşedintele Costică Ştefan este un preşedinte care are grijă de a doua lui familie cum poate mai bine şi sper să o facă foarte bine pentru că are aceeaşi ambiţie pe care o avea şi când era jucător aici şi sunt convins că va reuşi ceea ce vrem cu toţii, să promovăm în Liga a II-a.
Dintre sutele de jucători care au trecut pe la Dunărea Călăraşi, care te-a impresionat cel mai tare?
Au fost mulţi de la care am învăţat. Dacă vorbim de cei de când joc eu, pot spune că Marius Milea avea o dăruire extraordinară. Mi-a mai plăcut şi de Marian Nohai, dar şi de Mirel Condei, care încă mai joacă.
Ai ratat un penalty în meciul cu Gloria Buzău, la scorul de 0-0. Te simţi responsabil de faptul că echipa este la -3 în clasamentul adevărului?
Pot spune că după meci, un timp, nu m-am simţit confortail. Muncisem o săptămână la antrenamente, iar la meci s-a dus toată munca noastră în numai câteva secunde. Cu o etapă înainte marcasem din penalty la Axintele, dar aşa a vrut Dumnezeu, să ratez cu Buzău. Am bătut destule penalty-uri şi la meciuri grele şi la scoruri similare şi probabil o să mai bat şi de aici înainte pentru că ratarea lui m-a ambiţionat mai mult
Te-ai gândit vreodată până acum la ziua în care te vei lăsa de fotbal?
Nu m-am gândit şi nici nu vreau să mă gândesc pentru că mai am am de jucat destul. Important este să fiu sănătos. Am doar 27 de ani şi mai pot juca cel puţin 5 ani. Vreau să joc măcar doi ani cu Dunărea în Liga a II-a. Este departe momentul în care o să mă las. Mai întâi trebuie să ajung să marchez 100 de goluri pentru Dunărea. Mai am un pic.
