Mircea Brânduşă. Pentru data de 15 februarie, Caţaros se teme de ce nu ar trebui. Alegerile sunt aproape pierdute. Nu pentru că adversarii săi au pile, ci pentru că reprezentanţii echipelor afiliate AJF nu îl mai vor ca preşedinte. Caţaros, cel care a lucrat întotdeauna „pe bune”, nu suportă pilele, cunoştinţele şi relaţiile, aşa cum îmi spunea zilele acestea (marţi) unul din apropiaţii săi. Măi să fie! „D aia” apelează la sprijinul „amicilor” săi sus-puşi! Toată lumea ştie că a câştigat cele două mandate şi s-a menţinut la putere în aceşti 8 ani prin jocuri de culise călcând în picioare principiile democraţiei.
Totuşi, salut zbaterea unei conştiinţe încărcate. Şi îi fac cunoscut d-lui preşedinte, FĂRĂ URĂ, că cel care va câştiga, o va face pentru că i-a venit rândul. În fotbalul călărăşean, „a-ţi veni rândul” înseamnă o combinaţie nedetectabilă de justeţe şi şansă. E timpul unui nou preşedinte! Spre deosebire de 2009, când Caţaros a candidat pentru a doua oară, făcând una dintre cele mai temerare încercări ale istoriei fotbalului nostru călărăşean prin aducerea în plenul şedinţei a lui Vasile Avram, acum opinia publică (delegaţi, preşedinţi, jucători, primari, spectatori) a fotbalului din Liga Tractoriştilor şi cea a Căruţaşilor e bulversată şi nu mai acceptă compromisuri. În mod normal, Caţaros ar trebui să accepte o predare paşnică de putere. Aşadar, Caţaros are emoţii inutile în privinţa scrutinului din februarie.
În loc să ofere replici contracandidaţilor săi, i-ar fi util, în opinia mea, să-şi pună întrebarea ce va urma după numirea noului preşedinte? Şi înainte de acest răspuns, ar trebui să-şi organizeze un discurs în care să explice tuturor celor prezenţi la alegerile din februarie, de ce şi cum s-a ales praful de fostele sale platforme electorale. Pentru că din acest punct de vedere, mandatele lui Caţaros au fost dezastruoase. Pentru că organigrama lui Caţaros a fost prea stufoasă. Nu o spun eu. O spun oamenii din fotbalul călărăşean. Cât despre sistemul managerial, a lipsit cu desăvârşire. Nu mai amintesc de conflictul de interese existent la Casa Albă a fotbalului călărăşean. Chiar susţinătorii loiali ai lui Caţaros au fost uneori enervaţi de deciziile impuse de acesta de-a lungul mandatelor sale. În condiţiile acestea, de puteri disipate, Caţaros nu a dorit în cei 8 ani să aducă lângă el oameni care să apere exclusiv interesele AJF.
Să organizeze viaţa de zi cu zi a unei instituţii fotbalistice, să-i menţină prestigiul clădit de regretatul Tache Ionescu şi să facă un efort repetat în fiecare an competiţional prin care să menţină AJF funcţionabil, fără partizanat şi profitabil din punct de vedere economic şi performant la nivelul comisiilor afiliate. Caţaros va înţelege cât de mult a greşit în aceşti 8 ani de „domnie” abia atunci, când noul preşedinte va demonstra că ştie să lucreze după modelul unui AJF modern!
