Mircea Brânduşă. Recent m-am deplasat la marginea judeţului Călăraşi, în localitatea Chirnogi, la invitaţia personală a edilului localităţii, Irinel Roman, pentru a vedea că acolo, în lunca Dunării, satul se transformă, nu numai din punct de vedere economic, social (reţea de apă, de gaze şi alte investiţii la care se lucrează pentru binele locuitorilor), ci mai ales din punct de vedere cultural. Primarul Roman, aflat la primul mandat, având ca orice tânăr de perspectivă ambiţii mari pentru localitatea sa natală, a demarat multe proiecte printre care şi unul unic în felul său. Mai ales în această parte a judeţului, în zona Olteniţei. În modestia sa deosebită, l-a desemnat să ofere detalii pe unul din consilierii locali care s-a ocupat în mod direct de acest proiect, pe dirigintele oficiului poştal Chirnogi, Aurelian Cotoban – Relu cum îl ştiu majoritatea locuitorilor satului.
Rep: D-le Cotoban, în ce calitate v-aţi ocupat de aceste relaţii de colaborare româno-bulgare despre care mi-a vorbit dl. primar Roman?
RC: Mulţumesc d-lui primar Roman care ne sprijină şi este alături de noi în toate aceste demersuri de a face cunoscută localitatea Chirnogi în perspectiva culturală. Am să vă detaliez puţin istoria acestor relaţii începute acum un an de zile şi anume: m-am implicat în această problemă mai profund, ca fiu al satului şi mai ales în calitatea mea de epitrop al bisericii sf. Ierarh Nicolae, una din cele două biserici ale parohiei Chirnogi, de iubitor de istorie, de ghid turistic ce cunoaşte cât de cât atât istoria locurilor noastre natale cât şi ale vecinilor noştri bulgari precum şi realităţiile zilelor noastre. Fiind şi consilier local am considerat că pot da o mână de ajutor, pentru ca în Chirnogi, în afară de partea de cultură ce se implementează prin şcoli şi biblioteci, să oferim cultură tuturor categoriilor de vârstă şi accentuez aici puţin, este vorba de o cultură spirituală.
Rep: Definiţi acest termen: „cultură spirituală”?
RC: Este vorba de tradiţia creştină, de două milenii de creştinism ortodox a poporului nostru, pentru că aşa cum prea bine se ştie, în ţările române istoria este strâns legată de credinţa ortodoxă şi de însăşi fiinţa naţională a acestui popor latin născut creştin. Ştim că datorită acestei strânse simbioze între biserica ortodoxă şi stat s-a putut păstra sufletul curat al acestui popor şi tradiţiile populare ce ne fac cinste. Pornind de la aceste consideraţii şi premise ne-am hotărât şi noi la Chirnogi să punem în valoare bogăţiile cultural –spirituale ale locuitorilor satului Chirnogi, sat ce are 4 Biserici ortodoxe vechi de aproape 200 de ani fiecare şi să arătăm lumii întregi şi mai ales vecinilor de peste Dunăre (fluviu sacru al Tracilor) valorile noastre spirituale. În urma unui proiect transfrontalier „Aurul Verde al Dunării” organizat în partea română de Muzeul de arheologie al civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, la solicitarea d-lui profesor doctor în istorie Done Şerbănescu am luat un prim contact cu partea bulgară şi, deşi am fost prezenţi din mai multe localităţi, noi cei din Chirnogi suntem singurii care am materializat un parteneriat cu partea bulgară ulterior încheierii proiectului Aurul Verde al Dunării. Am discutat cu d-na Ştefania Kapincheva din cadrul casei de cultură Nicola Yonkov Vaptsarov din Tutrakan Bulgaria (traducătoarea oficială a administraţiei locale bulgare pentru limba română), această doamnă cu amabilitate deosebită a fost alături de noi în mai toate momentele şi de aici a început totul.
Rep: Adică, să înţeleg din vocea dvs că acest cuvânt „totul” semnifică foarte mult, vă rog detaliaţi mai pe larg!
RC: Am lăsat vorbele, am purces cum se zice în popor la treabă şi am făcut primul pas. Primăria Chirnogi a invitat, pentru ziua de 1 februarie 2013, conducerea primăriei Tutrakan din Bulgaria, când am serbat împreună cu prietenii noştri bulgari pe Sfântul Trifon tăietorul (tăietorul de vie sau Zarezanul aşa cum îl numesc bulgarii), o sărbătoare bisericească cu conotaţii profund agare. Sfântul Trifon începea calendarul agricol, de aceea se făceau tăieri ritualice în vie apoi după slujba din biserica sfântului se mergea în câmp, nu conta cât era zăpada de mare şi preoţii binecuvântau câmpurile, cu precădere viile, stropindu-le cu agheasmă mică şi cu vin pentru rodire îmbelşugată. Acest eveniment, Sf Trifon, se află la a treia ediţie în comuna Chirnogi. La acest prim contact româno – bulgar, primit foarte bine de către membri comunităţii, urmat de o reprezentaţie deosebită de dansuri populare bulgare susţinută de tineri din cadrul casei de cultură din Tutrakan, în cadrul agapei creştine ce a succedat evenimentul s-au pus bazele unei prietenii sincere materializate în anul 2013 şi sperăm pe mai departe.
Rep: Cum anume se va materializa, d-le Relu?
RC: Localitatea Chirnogi este iniţiatoarea unei colaborări pe termen lung şi, cu asentimentul şi aprobarea prietenilor noştri bulgari, dorim ca în anul 2014 (secretarul comunei Chirnogi, d-na jurist Violeta Zamfira Petcu, a demarat procedurile oficiale şi se află într-un stadiu destul de avansat) să se semneze un protocol de „înfrăţire”, chiar dacă sunt de ranguri diferite din punct de vedere administrativ (localitatea Chirnogi şi Municipiul Tutrakan dar având cam acelaşi număr de locuitori fiecare între 7.000-8.000 de locuitori). Nu s-a rămas la acest pas, în tot acest an de colaborare pe care l-am sărbătorit festiv în urmă cu o săptămână, au fost multe întâlniri româno-bulgare foarte ample: în 2013 în luna aprilie, 150 de persoane din Chirnogi au mers în Bulgaria şi împreună cu oficialităţile române şi bulgare am cinstit eroii comuni căzuţi în primul război mondial, în cadrul memorialului ridicat de Regina Maria a României la Sumentii, fostul Daidar, pe locul aprigei bătălii cunoscută în istorie de bătălia de la Turtucaia.
Au fost comemoraţi eroii printr-un ceremonial religios şi prin discursuri care au arătat greşelile istoriei şi dorinţa de pace şi colaborare într-un spirit nou european între cei ce locuiesc în casa comună Europa, urmată fiind această manifestare de o agapă impresionantă cu peste 1.400 de sarmale de post aduse tocmai de la Chirnogi care au fost consumate alături de alte produse şi mai ales de o colivă demnă de intrat în cartea recordurilor de peste 40 de kg, care a fost slujită după obiceiul creştin ortodox de un numeros sobor de preoţi româno-bulgar. Întreaga manifestare a fost filmată şi transmisă de către o echipă a televiziunii române – TVR 1 şi un reportaj a apărut în magazinul ilustrat Lumea Credinţei. Evenimentul a continuat printr-o vizită la alte obiective culturale din Bulgaria; seara, întregul grup de chirnogeni având o întâlnire cu patriarhul Bulgariei preafericitul Neofit aflat în vizită la Catedrala Mitropolitană din Ruse, patriarh de la care au luat binecuvântare şi s-au fotografiat cu acesta. Referitor la acest moment nu trebuie să uit şi să amintesc că prima întâlnire (pot spune) „decisivă” pentru bunul mers al acestei colaborări şi prietenii româno-bulgare a fost vizita făcută la invitaţia părintelui Mihail Mihailov, preot în două localităţi, Daidar şi Denizler, după denumirile vechi turceşti Sumentii şi Varnintii după denumirea actuală, unde preoţii din Chirnogi, alături de o delegaţie oficială, au participat lângă cel ce avea să devină doar peste 10 zile patriarhul Bulgariei, preafericitul Neofit, la sărbătoarea hramului Sfântului Haralambie.
De aici lucrurile au devenit cursive, fireşti având, aşa cum remarca foarte bine distinsul director al TVR 3, dl. Răzvan Bucuroiu ,,o dimensiune profund umană – naturală, fără nimic impus, fără nimic artificial”. Am să mai continui tot eu, cu îngăduinţa dvs, d-le reporter, prin a depăna mai departe firul acestei ,,poveşti” reale trăite de locuitorii comunităţii Chirnogi. Au urmat multe întâlniri atât în Bulgaria cât şi în România. Dl. primar Irinel Roman a organizat o întâlnire de lucru neprotocolară cu oameni de afaceri, lansând ideea că odată cu semnarea actelor legale de înfrăţire între cele două comunităţi să putem participa la proiecte europene comune, în domenii diferite, având la bază zona transfrontalieră în care ne găsim. Au urmat invitaţii cu ocazia diferitelor evenimente.
Cum vă spuneam mai devreme puţin, această colaborare a implicat, într-o simbioză strânsă, atât autorităţile locale cât şi biserica, nu numai prin slujitorii ei foarte prezenţi cât mai ales prin trupul cel viu al bisericii, oamenii de fapt, locuitorii celor două comunităţi ce se vor înfrăţi. Nu este întâmplător acest lucru pentru că, având binecuvântarea ierarhului locului, Preasfinţitul părinte episcop Vincenţiu al Sloboziei şi Călăraşilor, preoţii din Chirnogi au participat la toate manifestările comune organizate de către conducerea celor două localităţi de malurile Dunării, Tutrakan şi Chirnogi, participând la hramul bisericii Sf. Gheorghe din Sumentii la punerea pietrei de temelie a paraclisului ce se construieşte în municipiul Tutrakan, cu hramul Sf Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Preoţii din Bulgaria au participat la sfinţirea unei troiţe în Chirnogi în vara anului trecut, eveniment deosebit, foarte amplu.
Au fost la sărbătorirea Zilelor Comunei, la serbarea hramului bisericii Sf. Ierarh Nicolae, unde s-au desfăşurat toate aceste evenimente protocolare, ştiindu-se şi faptul că este cea mai veche şi prima de altfel a Chirnogiului. Preoţii din Chirnogi au participat la evenimente legate de sărbători ale Tutrakanului, un festival de rock, festivalul Dunărea de Foc, Ziua municipiului Tutrakan şi altele mai numeroase, Tutrakan fiind o localitate de la care putem învăţa multe din punct de vedere cultural şi organizatoric având un grad de urbanizare net superior nouă.
Rep: Aş vrea să vă întreb, fără maliţiozitate, doar din curiozitate de ziarist, nu v-a întrebat nimeni, nu v-a suspectat nimeni ce folos, ce scop au toate aceste întâlniri?
RC: Mă faceţi să zâmbesc! Da, aţi sesizat bine, chiar am fost întrebat şi vă răspund şi dvs., aşa cum am răspuns şi celorlalţi. Scopul, mai bine şi mai corect zis, ţelul, este prietenia dintre noi. Astăzi, într-o lume secularizată, într-o lume a vrajbei, avem nevoie de iubire, de prietenie între oameni.
Bucuria frăţească de a se vedea, de a se regăsi este imensă şi am să vă spun doar câteva aspecte care pe mine personal m-au emoţionat. În urma deselor întâlniri, în urma mediatizării acestor evenimente cultural-religioase şi a întâlnirilor ce au avut loc într-un an de zile, s-a întâmplat ca să meargă şi să se revadă prieteni şi rude ce nu s-au văzut de 20 de ani, ba mai mult, avem un caz emoţionat. Dl Ştefan Caragea din Tutrakan s-a regăsit cu verişoara sa (urmare a unui interviu apărut în ziarul local Glasul Tutrakanului prezent şi astăzi prin dna ziarist Kalina Granciarova) după mai mult de 70 de ani, nemaivăzându-se din septembrie 1940, de când cu retragerea din Cadrilater. Spuneţi-mi vă rog, d-le reporter, ce poate fi mai emoţionant? Sau chiar evenimentul la care aţi fost invitat. Printre cei prezenţi aţi văzut, am menţionat chiar eu în cuvântul meu, un domn de 80 de ani din oraşul Ruse –Bulgaria, Vasile Bucur (Vasil Bucurov în bg.) a venit la Chirnogi, la această sfântă biserică întrucât dânsul a fost botezat aici la Chirnogi, în biserica din Stupinele pe care a şi vizitat-o.
Încărcat fiind de o emoţie deosebită, să facă o paralelă în timp peste 80 de ani, de la prunc de câteva luni la om deplin, aflat deja la vârsta senectuţii şi a înţelepciunii; repet întâlnire posibilă datorită acestor relaţii de colaborare ample. Da, spun relaţii ample pentru că datorită prietenilor noştri din Tutrakan, comuna Chirnogi a intrat într-o relaţie de prietenie şi frăţietate deschisă (nu la nivel înalt oficial întrucât acesta nu este atributul nostru ci al forurilor competente) şi cu slujitorii Catedralei Mitropolitane din Ruse şi ai bisericilor ortodoxe din cadrul municipalităţii Tutrakan ce se compune din mai multe sate aparţinând de această formă administrativă asemănătoare cu cea a vechilor plase din România interbelică ce compuneau judeţele). În urma acestor întâlniri, noi ne-am apropiat foarte mult şi de cei din Ruse în plan spiritual, având aceeaşi credinţă dreptmăritoare creştină.
Având binecuvântarea preasfinţitului episcop Vincenţiu, preoţi din Bulgaria au slujit în sobor alături de preoţi români în frunte cu protoiereul dr. Marian Necula la mai multe evenimente organizate de autorităţile locale ale acestor două localităţi surori, atât de la Chirnogi cât şi de la Tutrakan.
Rep. Despre evenimentul care a marcat 1 an de colaborare româno-bulgară, ce aţi mai putea adăuga, în afară de cele inserate în articol?
RC: Ce să vă mai spun, doar că într-adevăr ne bucurăm mult de faptul că presa, atât cea de la Bucureşti cât şi cea călărăşeană, a fost alături de noi. Dovada, acest interviu amplu pe care îl veţi găzdui în ziarul „Obiectiv”, pentru că s-a văzut că sunteţi cu adevărat „obiectivi” în materialul anterior! În plus, aduc la cunoştinţa cititorilor şi câteva date statistice dar doar pentru a descrie participarea la astfel de evenimente şi anume; duminică (n.r. 16.02.2014) au fost prezenţi într-o biserică arhiplină cam 280-290 de persoane, la sfinţirea troiţei din 7 iulie 2013 au fost prezenţi un număr record de 500 de persoane, în Bulgaria la memorial au fost 150 de români şi 100 de bulgari prezenţi. Eu susţin cu tărie că de fapt aceste date, aşa zis statistice, spun multe şi înseamnă ceva. Înseamnă şi arată, de fapt scot în evidenţă o realitate; PRIETENIA româno-bulgară între CHIRNOGI şi TUTRAKAN!
La fundamentul acestei prietenii se află Consiliul Local Chirnogi şi Tutrakan, cu primarii celor două localităţi – ing Irinel Roman şi dr Dimitar Ştefanof, cu viceprimarii Ion Ştefan şi Milen Milenov, împreună cu cel de al doilea viceprimar de la Tutrakan, Petya Kniazova, cadrele didactice Roman Doina, Ionuţ Coarnă (unul din promotorii acestei relaţii de prietenie), preoţii satului, cu precădere părinte sachelar Postolaea Adrian, Burulean Fănel (sufletul acestei colaborări nelipsit de la toate întâlnirile, fiind şi un simbol al ortodoxiei româneşti în ţinutul Tutrakanului), preotul Ioniţă şi foarte mulţi alţii, tineri şi vârstnici care au ajutat şi au contribuit atât prin participarea lor cât şi câteodată cu ofranda lor, o pâine românească simbol, coaptă în cuptor şi dăruită cu dragoste celor de peste Dunăre. O prezenţă foarte susţinută a avut-o tânăra absolventă de teologie artă sacră-pictură bisericească, Ştefania Nachiu, fiică a Chirnogiului ce a pictat multe din icoanele dăruite cu diverse prilejuri delegaţiei bulgare.
Nu în ultimul rând, consilierul Ilie Trache împreună cu ceilalţi colegi consilieri, dna învăţătoare Ana Mircea din Bucureşti, fiică a Chirnogiului ce a reprezentat cu cinste alături de fam. Chirică comuna Chirnogi la un concurs de gastronomie tradiţională la Tutrakan, şi mulţi alţii pe care nu am răgazul şi spaţiul necesar să îi enumăr, deşi ar fi foarte vrednici şi ar trebui să apară în acest articol, dar pe care îi ştie mai bine Dumnezeu pentru tot ce au făcut din inimă şi dintr-o dragoste creştină faţă de apropele aşa cum a reuşit din numeroasele întâlniri, toate având fundament creştin, dovadă fiind numeroasele articole laudative apărute în Bulgaria în ziarul Glasul Tutrakanului cât şi pe site-urile de ştiri ale patriarhiei Bulgariei şi ale Mitropoliei din Ruse cât şi bineînteles în paginile prestigioase ale revistei eparhiale Bărăganul Ortodox, Lumea Credinţei şi altele.
Rep: Vă mulţumesc frumos. Cu ce doriţi să încheiaţi d-le Relu Cotoban?
RC: D-le reporter, noi cei din Chirnogi avem gânduri mari! Dacă bunul Dumnezeu ne ajută (avem şi conlucrarea şi binecuvântarea bisericii), sper să realizăm lucruri mari până la finalizarea acestui mandat legislativ al d-lui primar Irinel Roman. Cu siguranţă veţi primi invitaţie la viitoarele întâlniri de la Chirnogi cu cei din Tutrakan. Doamne Ajută!
