Mircea Brânduşă. În opinia primarului Călin Petre Alexandru, comuna Săruleşti deţine o avere piscicolă de invidiat. Situată în nord-vestul judeţului Călăraşi, la 58 km de Bucureşti şi la distanţă egală de Fundulea şi Lehliu, comuna Săruleşti este arealul ideal al pescarilor de crap. La ultima mea vizită în localitatea de pe Valea Mostiştei am stat de vorbă cu primarul Călin Petre Alexandru, aflat la al treilea mandat. Domnia sa a prezentat detalii interesante despre activitatea în fruntea administraţiei. Prima dată a renovat şi modernizat sediul Primăriei Săruleşti.
„Cădirea este un fost conac boieresc, edificat prin anul 1890. Construcţia a fost preluată de comunişti, retrocedată moştenitorilor compozitorului Andricu şi cumpărată de Primărie în 2002. Acest lung pelerinaj nu i-a făcut bine, imobilul arăta foarte rău. Noi am făcut consolidări, am amenajat şi modernizat interiorul şi exteriorul, am înlocuit acoperişul, păstrând în întregime elementele de arhitectură iniţiale. Totul ne-a costat în jur de 300.000 lei.”
Primăria a continuat programul de modernizare a unităţilor de învăţământ, dar important este că localitatea a reuşit să obţină de la Guvernul României două microbuze şcolare pentru transportul elevilor. Pentru infrastructura rutieră, prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală desfăşurat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a fost obţinută suma de 10 milioane de lei. „Am implementat mai multe proiecte de modernizare a drumurilor locale de interes public în toate satele aparţinătoare comunei, şi până în prezent pot spune că am realizat lucrarea pe mai bine 90% din infrastructura rutieră. Aceasta ar fi investiţia de suflet pe care sper să o şi închei până la sfârşitul acestui mandat.”
Prin GAL „Valea Mostiştei”, administraţia a achiziţionat un buldoexcavator, iar un alt proiect urmează să definitiveze un drum de exploataţie agricolă între Săruleşti-Sat şi Săruleşti-Gară, pentru a evita circulaţia utilajelor pe şoseaua principală, dar şi pentru a scurta distanţa între sate, altfel cu ocolire de 10 km. Pentru următorii ani, printre programele de dezvoltare locală figurează investiţii precum introducerea gazului metan, pietruirea a 3 km de drum, asfaltarea a încă 4,5 km de şosea şi extinderea alimentării cu apă. În opinia primarului, cea mai mare dificultate a comunităţii o reprezintă lipsa locurilor de muncă, aspect asupra căruia îşi propune să se concentreze în perioada imediată.
Despre zona mirifică care înconjoară comuna Săruleşti, dar şi despre importanţa acestui aspect, primarul Călin Petre Alexandru a precizat următoarele: „Lacul Săruleşti, iazurile din amenajarea lacului Mostiştea reprezintă, din perspectiva dezvoltării viitoare, poate cea mai importantă resursă a comunităţii noastre, alături, evident, de solul roditor al Bărăganului de Sud. Comuna noastră se întinde pe 73,86 kmp, are 7 sate componente, Săruleşti-Gară, sat reşedinţă, Săruleşti, Sănduliţa, Măgureni, Polceşti, Solacolu şi Sătucu şi o populaţie de aproximativ de 3200 de locuitori. Din câte cunosc, prima atestare documentară a comunei a fost făcută în anul 1606. Sfârşitul secolului al XIX-lea consemnează existenţa aşezării Pârlita-Săruleşti, cu satele Manciu şi Sulimanu. După mai multe reforme, cu schimbări de graniţe, număr şi denumiri de sate şi unităţi administrative, localitatea trece în anul 1981 din Ilfov în nou-înfiinţatul judeţ Călăraşi. Este interesant ca locuitorii să ştie că numele se leagă de drumul de odinioară al negustorilor de sare, iar în anul 1964, din considerente de rezonanţă nepotrivită, satul Pârlita a fost rebotezat Măgureni, Manciu a devenit Sătucu, iar Sulimanu se transformă tot în Săruleşti.
Comuna este traversată de Autostrada Soarelui, care nu are însă nicio ieşire, şi de calea ferată Bucureşti – Constanţa, cu staţie la Săruleşti. Artera rutieră cea mai importantă este drumul judeţean DJ 303, cu trecere prin satele Săruleşti, Sănduliţa şi Săruleşti Gară şi conectare, la nord, în DN 3 Bucureşti – Călăraşi – Constanţa, iar la sud, în DN 31 Călăraşi – Olteniţa. În interior, reţeaua de drumuri de interes local depăşeşte 40 km, cele mai multe căi de acces fiind modernizate în mandatele precedente. Cele mai îndepărtate sate de centrul administrativ sunt Solacolu şi Sătucu (aproximativ 15 km) şi Poloceşti (6 m). Sper ca în curând, comuna să dispună de sistem de alimentare cu gaze, iar apa în sistem centralizat să fie introdusă în totalitate. Câmpia Mostiştei, subdiviziune a Câmpiei Bărăganului de Sud, pe care sunt amplasate cele şapte sate, asigură poate cea mai de impact resursă pentru locuitori, solul extrem de fertil. Aşadar, agricultura este activitatea de bază în comună şi ea se practică pe aproape 6.000 ha, preponderente fiind culturile de porumb, grâu şi floarea-soarelui. Ca unităţi agricole, s-au consolidat în ultimii ani, 7 ferme vegetale. Un lucru interesant pe care puţini oameni îl cunosc, este faptul că la Săruleşti-Gară există o crescătorie de fazani. Patrimoniul public şi privat al statului, Primăria şi Romsilva, este alcătuit şi dintr-o suprafaţă forestieră de 77 ha, inclusiv vestita Pădure a Măcelarului. De departe însă, Lacul Săruleşti şi bălţile ori iazurile amenajate pe râul Mostiştea sunt cea mai de preţ avere a comunei noastre, cea care ar putea oferi o altă perspectivă de dezvoltare.
Apărut dintr-o eroare hidrotehnică, Lacul Săruleşti, care înglobează şi nişte foste amenajări piscicole, a devenit până la urmă punctul de atracţie şi de întâlnire a pescarilor de crap din toată Europa. Şi nu numai. Aici s-au organizat „Cupa Naţiunilor” şi „Cupa mondială la crap”, cu participanţi din 20 de ţări, şi tot aici au fost stabilite câteva recorduri mondiale, cu capturi omologate de 37,3 kg. Nimic nu face localităţii noastre o publicitate mai bună decât pasiunea comună pentru pescuit a sportivilor şi profesioniştilor din toată lumea. Trebuie doar speculată această oportunitate. În afară de crap, aici mai cresc bibanul, şalăul, ştiuca, somnul, plătica, babuşca şi carasul. Luciul de apă este gestionat de întreprinzători privaţi. Probabil că la aceştia ar sta secretul unui mai clar progres al turismului de agrement şi de pescuit pentru viitor. La Săruleşti-Gară a funcţionat până prin anii ’90 un liceu agroindustrial. Astăzi, clădirea respectivă s-a transformat în şcoală cu clase pentru învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial, unde studiază circa 350 de elevi şi 150 de preşcolari. Şi tot la Săruleşti-Gară a fost construită o grădiniţă pentru 70 de copii. În alte două sate, respectiv Sănduliţa şi Săruleşti-Sat, aşa este denumit cel mai des, spre a se face deosebirea de Săruleşti-Gară, există grădiniţe cu program normal şi şcoli cu clasele I-IV, pentru 125 de copii.
La Solacolu funcţionează câteva clase primare, pentru aproximativ 30 elevi, numărul diferind de la an, la an. Fără şcoli şi grădiniţe sunt satele Măgureni, Poloceşti şi Sătucu, elevii de aici fiind transportaţi cu microbuzele speciale la cea mai apropiată unitate de învăţământ. Vorbind despre clădiri cu simboluri istorice şi de arhitectură, amintesc ruinele bisericii din satul Măgureni şi clădirea monument istoric cu rol de sediu al administraţiei locale, ce a aparţinut compozitorului Mihail Andricu (1894-1974), unul dintre ctitorii muzicii simfonice de cameră din România. Printre personalităţile care s-au născut pe teritoriul comunei noastre se numără etnomuzicologul Alexandru Brăiloiu şi poeta Magdalena Brăiloiu. Ar mai fi de spus multe lucruri interesante despre comuna noastră, însă, poate într-o altă zi.”, a punctat în încheiere, primarul Călin Petre Alexandru.
