În 1981, pe 23 ianuarie, se năștea un nou județ pe harta administrativă a României iar municipiul Călărași a redevenit reședință de județ.
Dacă județul Călărași a fost pus pe hartă abia în 1981, localitatea Călărași, în schimb, a avut o istorie mult mai prolifică din punct de vedere administrativ. Din 1833, având statut de comună urbană, a fost desemnat reședință a județului Ialomița, în 1950 a fost ridicat la rang de oraș raional, iar din 1968 are statut de municipiu.
Scurt istoric administrativ al municipiului Călărași (wikipedia)
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1833 de la orașul Urziceni), avea în compunere, pe lângă localitatea principală, și satul Măgureni, care era în scădere și devenise mahala a orașului, populația totală fiind de 8.125 de locuitori.
În 1950, în urma reorganizării administrative naționale, Călărași a primit statut de oraș raional, reședință a regiunii Ialomița și a raionului Călărași din cadrul acestei regiuni. În 1952, regiunea s-a desființat și raionul Călărași (cu reședința în continuare la Călărași) a fost transferat la regiunea București. Orașul a primit statut de oraș regional în 1964. Ulterior, comuna Mircea-Vodă a fost desființată și satul Mircea Vodă a trecut la comuna urbană Călărași.
În 1968, la noua reorganizare administrativă, Călărași a primit statut de municipiu, și a revenit la județul Ialomița, reînființat. Deși era singurul municipiu al județului, Călărași nu a mai fost și reședință, aceasta fiind mutată în orașul Slobozia.
Tot atunci, satele Mircea-Vodă și Măgureni au fost desființate și înglobate în localitatea Călărași. Orașul a redobândit statut de reședință de județ în 1981, când s-a înființat județul Călărași, din jumătatea sudică a județului Ialomița de până atunci, împreună cu partea sud-estică a județului Ilfov. Municipiul a avut drept comună suburbană pe comuna Modelu între 1968 și 1989 când s-a renunțat la conceptul de comună suburbană.
