Mircea Brânduşă. Clubul condus de către Costică Ştefan a anunţat că atacantul Marian Şerban a fost cel mai bun jucător al său în anul 2013. E bine că cineva s-a gândit la o astfel de ierarhie, dar totuşi nu Dunărea Călăraşi trebuia să emită aceasta ierarhie, ci forul fotbalistic judeţean, condus de viitorul fost preşedinte, Bratu Caţaros. De la AJF Călăraşi nu mai răzbate nici o informaţie în această perioadă. Bine, realitatea este cu totul alta. Cei de la Casa Albă nu mai sunt deranjaţi de nimeni, iar dacă le deschizi uşa brusc rişti să ţi se înfunde nasul cu un miros de bodegă ieftină, unde totul se consumă pe datorie. Mai sunt doar câteva săptămâni până când Caţaros şi gaşca lui îşi vor face bagajele şi vor fi daţi uitării. Fotbalul călărăşean are nevoie de un aer proaspăt.
Dunărea Călăraşi a fost prima care l-a insuflat în momentul în care Mirel Condei a fost numit antrenor principal. Nu e cel mai bun antrenor din istoria clubului, dar e ataşat de culori şi de jucători, iar conducerii îi convine pentru că nu mârâie niciodată. În meciurile disputate până acum, Dunărea şi-a cam atins limitele. După fiecare meci cu echipele din a doua parte a clasamentului, câştigate într-o proporţie covârşitoare, călărăşenii spun că partidă a fost una foarte grea. Acest lucru ar trebui să tempereze proporţiile decepţiei legate de faptul că echipa nu poate emite pretenţii în fata adversarilor tari.
Din păcate, Dunărea îşi asumă eşecurile şi nu prea, fiind invocat de fiecare dată faptul că jucătorilor le lipseşte dorinţa de a lupta. La drept vorbind, n-ar trebui să fim foarte surprinşi că elevii lui Condei n-au izbutit mai mult în toamna acestui an. Semnele rele s-au arătat încă din vară, când Dunărea a luat 11 de la Voluntari, actualul lider al Seriei C2, într-un meci contând pentru Cupa României. Ciocăneşti, o echipă de pluton din Liga Tractoriştilor, a scăpat doar cu 10.
După cinci victorii consecutive, timp în care doar ploaia i-a împiedicat pe jucători să umble în figuri prin oraş, a urmat un final de sezon în genunchi, salvat doar de victoria cu Feteşti, o echipă mai slabă ca Modelu sau ca Independenţa. De ce a capotat Dunărea pe final? Cădere fizică? Lipsa de concentrare? La victorie, punctele slabe se transformă, printr-o ingenioasă schimbare de lumină, în puncte forte. Tinereţea debutanţilor nu e o scuză, ci un atu. Condei e genul de om care nu pasează niciodată răspunderea către alţii, nu spune vreodată că de vină e clima şi relieful. Trebuie să recunoaştem însă că jucătorilor săi le lipseşte dorinţa de a lupta. Unii s-au plafonat, alţii nu au învăţat că la fotbal trebuie să câştigi, nu să pierzi onorabili sau să faci un egal prin care să nu te critice lumea prea tare.
Pentru situaţia de la Dunărea e cazul să arătăm cu amândouă mâinile şi spre echipele din judeţ, care nu pun preţ deloc pe forma fizică, dar şi spre Bratu Caţaros, care organizează un campionat deosebit de slab. Într-un moment în care toate competiţiile, inclusiv cele ale FRF, se desfăşoară într-o formulă cât mai restrânsă, viitorul fost preşedinte al AJF Călăraşi a făcut din Liga Tractoriştilor o ciorbă atât de lungă încât e greu să mai găseşti în ea altceva decât apă chioară, lichid cu care papilele gustative ale lui Caţaros nu s-a mai întâlnit de ani de zile. Campionatul e mediocru, gravitează în jurul unei singure echipe. În ultimii trei ani, cei mai buni jucători erau la Independenţa, acum polul puterii s-a mutat la Modelu. Lotul lui Mirel Condei conţine doar un jucător adus din Liga Tractoriştilor.
Este vorba despre Daniel Gheorghe, de la Ciocăneşti, numai că tânărul atacant a ratat ultima bucată de meciuri din cauza unei accidentari grave. Lipsa unei compeţii judeţene de calibru, în care echipele să fie obligate să folosească doi jucători Under 21, face imposibilă misiunea lui Condei şi Onofrei de a căuta talente în judeţul Călăraşi. Prea multe importuri, pepiniere puţine şi slab productive. Dacă n-avem valoare la nivelul echipelor de judeţ, n-avem valoare nici la Dunărea.
Elevii lui Mirel Condei au încheiat anul pe locul 4, după ce sezonul trecut au încheiat campionatul pe locul 5. Dacă apreciem corect, este o performanţă. Jucătorii şi-au pierdut însă din valoare din moment ce nu există concurenţă pe posturi. Echipa Dunării a suferit schimbări foarte puţine, cele mai multe cauzate de accidentari şi suspendări. Trebuie să recunoaştem că bugetul clubului e limitat. Se face şi risipă, e drept, pentru că unii vor să stea cu coada sus, dar ar fi un ditamai paradoxul să ne imaginăm că Dunărea îşi va schimba statutul de echipă de duzină dacă în Liga Tractoriştilor situaţia va rămâne aceeaşi.
Vorbim despre Călăraşi, vorbim despre peşte. Iar peştele de la cap se împute, iar capul este Caţaros, şi de la coadă se curaţă. Cei de la coadă, delegaţii şi primarii echipelor, sunt conduşi politic de PNL, acelaşi partid care taie şi spânzură la Dunărea. Nimic de condamnat, dar dacă liberalii s-au apucat de o treabă, au schimbat faţa Dunării, e cazul să o schimbe şi pe cea a campionatului judeţean prin schimbarea lui Caţaros, personaj care în 2012 l-a susţinut pe faţă pe Nicolae Dragu.
