Marian Dima, i se zice Chiţi, are 44 de ani, este mecanic stahanovist la Crama Ostrov, bea ţuică şi rar vin, ştirb şi d-aia-i hâtru, colindă doar cu un văr, din 28, „că ălorlalţi nu le-a plăcut repetirile şi noaptea cu trei Crai de la Răsărit”, îmi spune: „Colindele se învaţă din cântare, nu din pix”. Aşa că eu nu mai scriu nimic, şi-l las pe el să colinde, după datina din Ostrov, COLINDUL DE CASĂ.
Icea, Doamne, cestor curţiu
Hoilerom, dai Leroi-leo, Doamne,
Cestor curţi, cestor domnii,
Cestor dalbe-mpărăţii.
Hoilerom, dai Leroi-leo, Doamne,
(se repetă după fiecare două stihuri)
Crescut-am, mi-au răsărit
Nouă meri’nalţi şi minunaţi,
De tulpini cam depărtaţi,
De vârfuri amestecaţi.
Din cele-şi nouă lumânări
Pică-şi nouă-şi picături.
Din cele-şi nouă-şi picături
Ruptu-mi-s-au, faptu-mi-s-au
Trei râuri, trei pârâuri:
Râu de vin şi altu-i de mir
Şi altu-i de-apă-şi limpejioară.
Dar în râu cin’se scăldară?
Scaldă-şi bunul Dumnezeu,
Se scălda şi se-mbăiară.
Cu vinul se boteza,
Cu bun mir se miruia,
Cu apă se limpezea,
Veşmânt alb că-şi primenea(ră),
Cerului se dăruia.
Mai în jos de vadul lui
Scaldă-şi bătrânel Crăciun.
Se scălda şi se-mbăiară.
Cu vinul se boteza,
Cu bun mir se miruia,
Cu apă se limpezea,
Cerului se dăruia(ră).
Mai în jos de vadul lui
Scaldă-şi Ion, sfânt Ion
………………………………………..
Mai în jos de vadul lui
Scaldă-şi toţi sfinţii de-a rând,
………………………………………..
Mai în jos de vadul lui
Scaldă-mi icea, cest domn bun,
Cest domn bun, domnul (Vasile, Gheorghe …)
Se scălda şi se-mbăia(ră).
………………………………………..
Şi-atunci Dumnezeu grăia(ră):
„ – Ferice-şi om bun de tine,
Tu te scalzi şi te-mbăiezi.
Mă mir cui te potriveşti,
Ori mie, ori lui Crăciun,
Ori lui Ion, Sfântul Ion
Ori la toţi sfinţii de-a rândul?”
„ – Nu mă, Doamne, potrivesc,
Nici ţie, nici lui Crăciun,
Nici lui Ion, Sfântul Ion,
Nici la toţi sfinţii-de-a rândul!
Ci mă, Doamne, potrivesc,
Potrivit-ai fapte-i mele
C-am fost tânăr şi-am făcut.
Făcutai bine pe-astă lume,
Găsitai bine pe-altă lume.
Pusei masa lângă drum
Câţi flămânzi au mai trecut(u)
Eu pe toţi i-am săturatu.
Ei toţi mie mi-au mulţumitu,
Cei mai mulţi cu bo(g)daproste.
Pusei casa lângă drum,
Câţi friguroşi au mai trecut
Eu pe toţi i-am încălzit.
Pusei cruci pe la răscruci,
Câţi rătăciţi au mai trecut
Eu pe toţi i-am îndrumat.
Ei toţi mie mi-au mulţumit,
Cei mai mulţi cu bodaproste.
Făcutai poderele-pe-de-rele,
Să treacă care pe ele.
Câte-care-au mai trecut
Ei tot mie mi-au mulţumit,
Cei mai mulţi cu bodaproste.
Făcutai fântâni în văi adânci,
Câţi setoşi au mai trecut
Ei toţi mie mi-au mulţumit,
Cei mai mulţi cu bodaproste.”
Şi-atunci Dumnezeu grăia:
„ – Ferice-şi om bun de tine,
C-ai fost tânăr şi-ai făcut,
Făcut-ai bine pe-astă lume,
Găsit-ai bine pe-altă lume.
Intră-n Rai nevinovat,
Ia-ţi toiag de judecată,
Să judeci tu lumea toată.
Să-ţi dai drepţii la dreptate
Şi strâmbii la fapta lor.”
Ice-am, Doamne, cest domn bun,
Cest Domn bun, domnului (…)
Ţie-şi, Doamne, cruci frumoase,
Noi venim cu bunăseara.
LA MULŢI ANI!
Răzvan Ciucă,
Domeniile Ostrov, de Crăciun, 2012
