Mircea Brânduşă. Aşa cum a obişnuit, localitatea Chirnogi surprinde prin ţinuta cultural spirituală pe care o are de ceva timp. Această mare comunitate rurală, compactă, a judeţului Călăraşi iese din tiparele celorlalte localităţi prin mobilitatea şi dinamica culturală de excepţie specifică unei aglomerări urbane, nu a unei comunităţi rurale.
CENTENARUL a fost şi este prezent la Chirnogi prin multe evenimente, unele mai mari, altele mai mici, mai pline de consistenţă şi de fior spiritual, dar care lasă în inima locuitorilor din Chirnogi un moment de bucurie şi de trăire românească. În spiritul acestor momente festive ce marchează 100 de ani de România, la Chirnogi s-a mai lansat o carte: ORTODOXIA FĂRĂ FRONTIERE, o carte bogat ilustrată, pe hârtie tipografică de bună calitate, editată în condiţii şi ţinută grafică de excepţie la editura Lumea Credinţei. Cartea este un jurnal de evenimente pan ortodoxe româno-bulgare, desfăşurate la Chirnogi sau dincolo de Dunăre cu protagonişti din Chirnogi. Sunt inserate şi momente de pelerinaj, călătorie într-o lume spirituală în diverse locuri cu încărcătură de suflet pentru creştinii ortodocşi români sau bulgari. Toate articolele au fost publicate în revista Lumea Credinţei sau pe site-ul Lăcaşuri Ortodoxe. Informaţiile au fost strânse într-un buchet şi prezentate publicului (6.11.2018) în această carte album, editată pe cheltuiala proprie de către familia autorului.
Momentul lansării a fost emoţionant pentru că din cele 75 de persoane prezente, foarte multe au vorbit despre carte şi despre această activitate transfrontalieră care începe să prindă contur şi care cu siguranţă va genera proiecte benefice pentru comunităţile aflate de o parte şi de alta a Dunării. La eveniment au participat autorităţile locale din Chirnogi, primarul Irinel Roman, viceprimarul, Ion Ştefan, consilierii locali Stănilă Constantin, Vigu Găină, Adrian Chirică, Pană Stelian, Dragomir Ilie, directorii şi cadrele didactice din cele două şcoli din Chirnogi, Monica Vasile, Răboj Geta, Margareta Ştefan, Doina Roman, Luminiţa Pană, Coarnă Ionuţ, Anişoara Mircea,Stama Maria.
Din Olteniţa au participat persoane cu diverse responsabilităţi prezente, dar şi trecute, Mavrodin Nicolae, Stoica Dan, Done Şerbănescu, Bestea Frusina, Stanimir Nicolae, fam. Liviu Zavalas, fam. Coraci şi mulţi alţii care au dorit să fie prezenţi la această lansare de carte. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt şi protagonişti ai cărţii, participanţi direcţi la diverse evenimente descrise în carte. Cartea nu se vrea a fi o carte de „best seller” ci o cronică, o filă de istorie locală în contextul unei normalităţi, a unei continuităţi şi perenităţi pan ortodoxe în spaţiul balcanic, defint ca un spaţiu cu strămoşi comuni, „tracii”, aşa cum preciza profesorul Luca Velciov din Bucureşti în cuvântul sau.
A mai fost prezentă şi o delegaţie de patru persoane din asociaţia „Uniunea Democrată a Bulgarilor din România” împreună cu preşedintele Anton Kanchev, cu secretarul său general, Liubomir Nikolov, cu prof. Luca Velciov, şi cu tânăra profesoară Nadejda, ce a propus reînceperea cursurilor de limba bulgară la Chirnogi, mai cu seamă în contextul în care cartea are şi text în limba bulgară, aici cuvenindu-se mulţumiri preotului Kiril Sinev, care a ajutat la traducerea cărţii. Invitat special a fost primarul din localitatea Sumenţii (Bulgaria), d-na prof. Kalina Mihailova. Invitaţii au vorbit despre carte, despre progresele întregii comunităţii din Chirnogi, despre transformările în bine ale bisericii Sf. Nicolae din Chirnogi. Oaspete de seamă al acestui eveniment a fost, însă, distinsul publicist creştin, Răzvan Bucuroiu, editor şi director al trustului de presă creştină „Lumea Credinţei”. Domnia sa a vorbit în termeni elogioşi despre carte, despre „FRATELE RELU”, autorul cărţii, dar şi despre chestiuni de trăire şi actualitate românească. Au mai luat cuvântul, alături de edilii din România şi Bulgaria (primar şi viceprimar), oaspeţii din Uniunea Bulgarilor din România, doamnele Coraci, Aurora Georgescu, autoare prolifică de carte pentru copii, Răboj Geta, Ana Mircea, mama autorului, Lucia Cotoban şi prof. Nicolae Mavrodin.
Amfitrionul serii, autorul cărţii, a mulţumit lui Dumnezeu pentru această lucare, ierarhului locului, PS Vincenţiu, celor doi mitropoliţi bulgari cu care a conlucrat foarte bine, IPS Naum de Ruse şi IPS Ambrozie de Durustorum ierahului episcopiei Giurgiului, PS Ambrozie, preacuvioşilor vicari, Rafael şi Matei de la Slobozia, preacuviosilor vicari ai episcopiei Giurgiului, Mihail şi Teodor, care cu toţii au transmis mesaje de felicitare pentru apariţia cărţii precum şi mesaje pozitive despre lăcaşuri şi momente festive de bucurie din cadrul celor două eparhii vecine şi prietene. Au fost adresate mulţumiri primăriei din Tutrakan, personal d-lui primar, dr. Dimiter Stefanov, acesta i-a trimis un cadou autorului în semn de preţuire, o plachetă omagială şi bineînţeles bisericilor şi preoţilor din Chirnogi care, alături şi în conlucrare strânsă cu oficialităţilie locale, au reuşit să realizeze momente înălţătoare pentru comunitatea din Chirnogi, comunitate pe care autorul doreşte să o promoveze cât mai mult, fiind un deziderat al momentului. Au fost prezenţi copiii Andrei Anghel şi Robert Bobocea, care au primit oaspeţii în mod tradiţional, cu pâine şi sare. Nu în ultimul rând, adolescenţii Laurenţiu Dobre, Dorin Radoveneanu şi Daria Roman, aflaţi la prima manifestare de acest gen, au fost implicaţi direct în organizarea evenimentului, fiind consideraţi de autor, schimbul de mâine al acestei localităţi.
Cartea se doreşte, în primul rând să fie citită şi fiecare dintre cititori să rămână cu un crâmpei de bucurie, de nostalgie, de dorinţa de cunoaştere faţă de anumite locuri şi evenimentele descrise în paginile sale.
Răzvan Bucuroiu, director Editura Lumea Credinţei: „Aşa emoţionat cum este, cred că a vorbit foarte bine. Emoţii pozitive. Dragi prieteni, cred că ăsta este apelativul pe care ar trebui să-l folosim, prieteni! Ai duhului creştin şi ai culturii. După cum bine ştiţi este a patra sau a cincea oară când ajung în Chirnogi. De fiecare dată însă când vin, la interval de un an sau doi ani, constat schimbări în această aşezare. Uneori biserica arată mult mai bine, mai luminoasă, mai spaţioasă, are şi multă căldură. Dumneavoastră arătaţi mult mai bine decât acum nu ştiu câţi ani, vă rog să mă credeţi. Este o veste foarte bună faptul că oamenii înaintează în vârstă, cresc şi capătă, pe lângă munca cea de zi cu zi, o inteligenţă în plus şi o dorinţă de a se conecta la anumite lucruri care ţin de viaţa noastră spirituală şi de viaţa noastră culturală. Nu mai ştiu, „fratele” Relu cum a ajuns la noi. Pot să vă spun eu cum a fost, la sediul editurii noastre nu mai ştiu acum câţi ani, s-a prezentat „fratele” Relu şi cu părintele cu ochi albaştri. Au venit amândoi şi aveau în mână o plasă cu roadele pământului, amândoi cu ochiuleţii mari, au întrebat: „Aici e Lumea Credinţei? Da, am zis poftiţi intraţi. De unde sunteţi? Din Chirnogi şi am vrea să fim şi noi prezenţi în Lumea Credinţei cu un articol despre ce se întâmplă la noi în comună.”
Încet, încet am început să vorbim şi am găsit, am cunoscut doi oameni dar în mod special pe „fratele” Relu (am avut mai multe conversaţii) de o calitate excepţională. Şi am spus că astfel de oameni trebuie încurajaţi cu orice preţ. Iată că sunt unii care fac pentru ei şi pentru comunitate câte ceva. Să începi să cauţi redacţii într-o capitală aglomerată, fiecare cu orgoliu, cu aroganţă, să cauţi ziarişti să-i convingi să vină la un eveniment. La Chirnogi, vă rog să mă credeţi, este o performanţă. „Fratele” Relu a avut şi tact şi pricepere ca să facă acest lucru. A atins o coardă sensibilă cum numai oamenii credinţei pot să atingă în sufletele noastre. Numai cei care cred la rândul lor pot să facă să ne mişcăm aşa puţin mintea şi inima spre ceea ce vor să ne comunice. Este un dar al lui şi o harismă pur şi simplu. De la acest prim pas am sesizat faptul că „fratele” Relu (aşa îl alintăm noi, este copil de trupă la editura Lumea Credinţei) este printre ultimii veniţi şi cred că ultimul care va pleca. Rămâne unul dintre ziariştii noştri, colaboratorii noştri de bază. Aşadar, de la acest lucru, chemat fiind să consemnez un eveniment în Chirnogi, încet, încet descopăr că „fratele” Relu avea un talent ascuns, dar nu foarte ascuns, avea un talent literar şi de povestitor, remarcabil. Mi-am spus, hopa, omul ăsta are mai multe talente: convinge lumea să facă tot felul de lucruri, ne pune pe drumuri ca să facem materiale despre anumite evenimente, dar uite că el însuşi poate să facă lucruri pe care putem să le facem şi noi aproape în egală măsură. Încet, încet am început să primesc de la el articole. „Fratele” Relu a prins acest meşteşug literar, este un gazetar chiar de condei şi de atitudine (mai nou văd că are şi atitudine ceea ce este foarte bine) până acum era descriptiv, desena ce vedea cu ochiul, dar, frumos, foarte frumos. Acum văd că începe să aibă şi atitudine ceea ce este şi mai bine, este următorul pas. Aşadar, avem şansele unei creşteri profesionale, aş putea spune chiar dacă este o pasiune, chiar dacă este un hobby, avem şansa unei creşteri profesionale reale. Deci, s-au adunat articole aproape în fiecare număr din Lumea Credinţei, „Fratele” nostru Relu trimitea punctual lucruri bine ţintite şi bine argumentate, nu foarte lungi, ceea ce este foarte bine pentru o publicaţie ca a noastră. Nu numai că scria constant, dar am văzut cu timpul că acele reportaje pe care el le trimitea erau ca o ţesătură, pe aceste două ţări, erau ca un tir, la mijloc era Dunărea şi erau cele două ţări Bulgaria-România. Am început să fiu puţin mai atent. Oare ce-l mână pe fratele Relu, în ţară am înţeles, pelerinaje, evenimente, dar ce-l duce dincolo? Pentru ce face el poduri, care este determinarea lui? Este un pontif, un om care face poduri. Una singură cred eu şi una foarte simplă la îndemâna fiecărui om să înţeleagă. A înţeles la rândui, că suntem plămada aceleiaşi credinţe, că practic între noi şi Bulgaria este aceeaşi istorie comună, sufletească, duhovnicească, istorie şi iată acum şi politică. Avem destin comun, am avut destin comun cu fraţii bulgari iată de cel puţin 1000 de ani de când mărturisim credinţa creştină. Ba mai mult, pot să spun că au fost chiar furnizorii credinţei prin toţi împăraţii şi toţi sfinţii pe care i-au avut. Aşadar o istorie comună din care noi am avut de câştigat acum multe sute de ani. Acum au şi ei de câştigat de la noi un elan în plus, pentru că România s-a întors la masa credinţei. Avem faţă de alte popoare de jur împrejurul nostru o energie în plus pentru Hristos, pentru credinţă, pentru mântuire dacă vreţi. Avem acest elan. Dacă putem să-i contaminăm şi pe ei, ar fi foarte bine. Şi cred că „fratele” Relu, pe undeva, conştient sau nu, conştient cred eu, face acest lucru. Este un animator al vieţii religioase comune româno-bulgare. Cu timpul revii pe speze proprii, pe cheltuială proprie, pe energie proprie, practic dacă aş fi să spun, autorităţile statului român, dacă aş fi în Ministerul de Externe, dacă aş fi la ICR, l-aş chema pe el să-l întreb: „Frate, cum faci tu aceste poduri între oameni, între ţări şi între culturi de unul singur, care este secretul?” Secretul este unul singur: jertfelnicia, trebuie să dai de la tine ca să primească ceilalţi. E un lucru foarte simplu. După ce s-au adunat aceste articole am hotărât să le publicăm. Formatul cărţii este un format de sărbătoare după cum se vede. O carte color, mai greu de găsit în ziua de azi un asemenea volum, dar efortul lui merită cu prisosinţă această onoare de a sta între coperţile unei cărţi care să arate foarte, foarte bine. Desigur că nu putea chiar de unul singur, nu e chiar un haiduc, deşi de multe ori pare a fi un haiduc transfrontalier, un fel de badea Cârţan, care merge pe drum fără pulbere că-i Dunărea aproape, dar acest entuziasm al „fratelui” Relu s-a concretizat cu adevărat în această carte. Spune foarte bine: „Cartea aţi scris-o voi”. Voi aţi trăit, cartea el a scris-o, haideţi să fim cinstiţi. De fapt este un album de familie, dacă-mi permiteţi. Este şi o carte, bineînţeles. Un stop cadru a ceea ce eram, cum eram, ce vorbeam, ce făceam, la începutul mileniului 3, sau secolului XXI, de la întruparea mântuitorului Hristos, salvatorul şi lumina lumii! Cum arătam noi, un stop cadru, iar fratele Relu cu talent literar evident, a ştiut să le şi creioneze pe fiecare în parte să facă o descriere, e foarte frumoasă cartea. Desigur el a scris-o şi voi aţi trăit-o cei care aţi participat în mod direct, preoţii bisericilor, oficialităţile, familia. Aşadar şi alţi ctitori, donatori, binefăcători, cu toţii, aţi avut parte de această operă colectivă care este consemnată între filele acestei cărţi. A fost o bucurie pentru mine ca să pot să editez un astfel de volum, mai ales că şi eu pentru Bulgaria, vă spun sincer, nutresc o plăcere specială. Sunt printre primii români care după 1990 a ajuns la Balcic. Îmi doream foarte mult să văd Balcicul, m-am dus acolo ţintit şi de 25-27 de ani merg în fiecare vară la Balcic. Asta este bucuria vremii mele ca să zic aşa. Îi preţuiesc foarte mult pe bulgari pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot să fie. Dacă îi ajutăm şi noi puţin mai mişcători şi mai sensibili, către credinţă (Bulgaria este ţara cu cel mai mic număr de preoţi la 100 mii de locuitori, sunt 12 preoţi, noi avem 57). Sufletul unui popor creştin nu poate fi dezrădăcinat, asta este clar. Cât încearcă noile ideologii să ne spună, să ne explice cum e omul, cum trebuie să fie, că vine dintr-o maimuţă, dintr-un cimpanzeu, că merge spre mormânt şi… toate aceste lucruri sunt importante până la un anumit punct. În clipa în care îţi pui întrebări fundamentale, ce-i cu tine pe faţa pământului, ce trebuie să faci, unde te duci, aşa cum şi le-a pus fratele Relu deja toate aceste lucruri care ţi le spune umanitatea asta deşteaptă încep să treacă pe un plan secund. Aşa şi fraţii bulgari, ca şi la referendum n-am avut chiar aşa un elan să spunem „DA” valorilor tradiţionale. Ne chemase biserica să spunem un „Da”, atât. N-am fost în stare. O să facem mai bine data viitoare. Acestea fiind spuse, mulţumesc din inimă şi nu este o formulă de politeţe. Mulţumesc din inimă pentru această invitaţie o dată şi pentru faptul că editura Lumea Credinţei, acest brand mare sau mic, cum o fi el considerat, a putut găzdui un asemenea volum care îl numesc un album de familie româno-bulgar şi chiar a voastră, a celor din Chirnogi, pentru că sunt foarte multe lucruri care vizează direct această frumoasă aşezare românească. Am vorbit foarte mult, ştiu, v-am plictisit. Mulţumesc din inimă!”
Irinel Roman, primar Chirnogi: „Îmi cer scuze pentru că n-am venit într-o ţinută mai potrivită, dar nu am mai avut timp să ajung acasă să mă schimb, vin direct de la serviciu. Cuvintele domnului Bucuroiu mi-au dat o energie aşa, cu furnicături, plăcerea e mare să-l asculţi vorbind. Vreau să vă spun că ieri am participat la preluarea preşedenţiei de către România a Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării. Şi acolo a fost într-un cadru festiv la Parlament şi se discuta despre proiectele acestea dunărene, de construit poduri, de autostrăzi, de tot felul de proiecte d-astea şi mă gândeam, ce bine ne-ar fi prins dacă aş fi avut la mine această carte. Vom ajunge la aceste foruri şi să prezentăm proiectele de prietenie, de suflet pe care le-am făcut şi care au stat la baza acestei cărţi care cu osteneala d-lui Relu a fost pusă pe hârtie. Să le arătăm acestor oameni ce înseamnă nişte proiecte făcute din suflet. Pentru că nicăieri pe toată zona dunăreană la câte întâlniri am fost, la câte manifestări am participat nu am avut parte să cunoaştem ceea ce am făcut noi împreună cu localitatea Tutrakan, cu toate comunele din zona dunăreană şi din Bulgaria. Face ce face dl Relu şi de fiecare dată mă împinge la câte un moment dintr-ăsta cu încărcătură emoţională. Dacă vă uitaţi în carte, o să citiţi şi o să vedeţi la câte momente emoţionante am participat. Inima mea tresaltă la astfel de momente emoţionale, dar fiecare moment d-ăsta trăit m-a întărit să zic aşa şi mi-a dat puterile astea, şi am putut să particip la toate aceste manifestări. Eu nu pot decât să-l felicit pentru ceea ce a făcut dumnealui. Fiecare moment dintr-ăsta nu ar fi existat dacă dumnealui nu ar fi stat în spatele, în faţa noastră şi nu ar fi condus aceste manifestări care au avut loc şi de-o parte şi de cealaltă a Dunării. Este o carte care a promovat comuna noastră, a promovat manifestările comunei noastre. Din punctul meu de vedere, am să fac tot posibilul ca pe durata mandatului meu dl Aurelian Cotoban să fie promovat ca „Cetăţean de Onoare” al comunei Chirnogi. Cred că o să avem o propunere în prima şedinţă de Consiliul Local şi fără dubii cred că se va realiza acest lucru. Nici o altă persoană din comuna Chirnogi nu cred că a promovat localitatea cum a promovat-o dumnealui. Desigur cărţi se pot scrie, cultura fără frontiere, poate să fie educaţia fără frontiere, cel mai important e să fie persoana care să se ocupe de aceste lucruri şi tocmai din acest punct de vedere cred că dl Relu are tot meritul pentru această carte şi pentru această promovare a localităţii. Eu nu sunt un bun orator şi nu ştiu ce aş mai putea spune, dar vă felicit dle Relu din tot sufletul meu pentru tot ceea ce aţi făcut şi cu siguranţă ce veţi face în continuare, pentru că de la sfârşitul acestei cărţi şi până în momentul de faţă s-ar putea să mai scrieţi două cărţi la câte manifestări am participat. Mulţumesc şi părţii bulgare pentru tot sprijinul pe care ni l-a dat în aceste manifestări pe care noi le-am întreţinut şi pentru a uni, cumva, partea bulgară cu partea română, localităţile din Bulgaria cu localităţile din România. A fost o relaţie de prietenie, de frăţie şi cu siguranţă această relaţie se va dezvolta, şi zic eu că vom aduce şi proiecte care să evidenţieze şi să ne facă mai mândri de această muncă a noastră care să aducă un plus de valoare şi de bunăstare celor două părţi. Încă o dată vă felicit din tot sufletul şi vă urez succes în continuare şi la cât mai multe cărţi!”
Ion Ştefan, viceprimar Chirnogi: „Eu mă încadrez la încurajări deschise pe faţă şi pur şi simplu mă simt foarte bine în prezenţa d-lui Cotoban, în prezenţa tuturor, a dvs. şi sunt onorat că particip la acest eveniment deosebit. Este de fapt la al doilea volum lansat de dl diriginte al poştei Relu Cotoban care este poate cel mai reprezentativ promotor al culturii în comuna noastră. Am fost cu dumnealui pe parcursul anilor la diferite şi importante evenimente, atât în România cât şi în Republica Bulgaria. După cum dvs. ştiţi, comuna noastră este înfrăţită cu oraşul Tutrakan şi, cu diverse prilejuri, am participat la mai multe manifestări acolo şi în alte localităţi subordonate oraşului Tutrakan, pe raza judeţului Silistra din Bulgaria. Sunt ferm convins că la nivelul nostru, Relu Cotoban este nr. 1 la capitolul cultură, la acest capitol la care mulţi dintre noi participăm rareori, ca să zic aşa. Aşa cum am spus, Relu a promovat cu mare succes localitatea noastră, a participat la evenimente cu caracter politic, cu caracter educaţional şi a reuşit multe pe aceste planuri. A reuşit foarte bine să scrie şi acest al doilea volum, specialitatea lui ortodoxia şi a avut iniţiative pe parcursul anilor şi sunt convins că şi în continuare le va susţine alături de reprezentanţii Bulgariei şi a comunei noastre, atât la nivel naţional dar mai ales la nivel transfrontalier şi mă refer aici la relaţiile noastre bune şi foarte bune pe care le avem cu reprezentanţii din Republica Bulgaria. Acum, fiind la un moment aşa de important, aşa festiv, aşa frumos, aşa important pentru localitatea noastră, sper că dl diriginte Relu Cotoban, cu audienţa şi relaţiile dumnealui, va reuşi în perioada următoare să implementeze şi alte programe în domeniul economic, dar aş putea eu să îl rog să se implice mai mult şi noi să-l susţinem mult mai mult, să realizăm ceea ce noi ne-am propus cu ani în urmă, din perioada anilor 2012-2016, atunci când aveam un plan, am făcut anumite proiecte, dar care din păcate nu le-am dus la îndeplinire. Ne-am propus atunci să facem cu prietenii şi colegii noştri de pe malul Dunării, Muzeul Grâului, să facem Cămin Cultural sau o Casă de Cultură prin accesarea de fonduri europene prin programul transfrontalier. Sunt convins că dl. Relu, aşa cum am zis, cu sprijinul nostru, va reuşi împreună cu noi în perioada următoare să punem pe hârtie şi să transformăm planurile în realitate pentru binele nostru, al locuitorilor noştri, să rămână ceva în urmă. În afară de faptul că rămân aceste documente peste timp, vor rămâne şi aceste lucruri care le vor vedea toţi locuitorii. Cum ar fi să avem noi Muzeu al Dunării, făcut cu sprijinul autorităţilor locale şi cu intenţia foarte bună a lui Relu Cotoban? Sunt convins că noi toţi dacă ne punem ambiţia, sufletul şi există vorba aceea, dacă vrei poţi, vom reuşi în perioada următoare. Nu pot decât să-i mulţumesc d-lui Relul Cotoban pentru invitaţie, să-i adresez felicitări pentru această frumoasă carte şi în continuare să-i dorim în primul rând multă sănătate şi la cât mai multe volume. Mulţumesc tuturor!”
Profesor Galina Mihailov, primar Sumenţi-Bulgaria: „Stimaţi oaspeţi, niciodată din anul 2013, de când soţul meu, părintele Mihail, conform voinţei lui Dumnezeu, a condus delegaţia de la Tutrakan în Chirnogi, nu am fost atât de emoţionată. De fapt la această dată a fost începutul prieteniei noastre. Această prietenie a fost numai la nivel spiritual, această prietenie între noi ca oameni şi de acuma noi ne considerăm la Chirnogi ca acasă la noi. O impresie deosebită e atunci când ne plimbăm în Chirnogi iar oamenii se opresc şi ne felicită, în mod deosebit pentru legăturile de prietenie pe care le avem cu autorităţile locale. Îţi mulţumim pentru ceea ce faci Relu, drumul acesta pe care îl urmezi, drum de apropiere a oamenilor, de-o parte şi cealaltă a drumului. Asta este foarte mult pentru noi. Pentu că noi cunoaştem nu numai cele două localităţi, de acum noi ne cunoaştem şi ca familie. Vă mulţumim tuturor pentru primirea călduroasă. Mulţumim mamei Lucia, mulţumim şi dvs., d-le primar Roman, mulţumim şi dlui viceprimar, mulţumim tuturor!”
Profesor Luca Velciov: „Întâi de toate trebuie să spun că subscriu întru totul şi cu drag la cele pe care le-am auzit până acum. Sigur că nu pot să nu spun că-i mulţumesc d-lui Relu pentru invitaţie. Dar îl felicit mai ales pentru organizarea aceasta excepţională şi să vă mulţumesc şi dvs. tuturor pentru că ne-aţi primit aici şi pentru că am ascultat frumoase cuvinte pe care totodată repet, subscriu la aceste cuvinte. De aceea n-aş dori să vă reţin atenţia prea mult, dar am fost atent aici când s-a pomenit despre podurile pe care le-a realizat dl Relu între cele două maluri ale Dunării. Şi mi-aduc aminte de un membru al asociaţiei noastre, profesorul universitar Dan Zamfirescu care încă o dată a ţinut să precizeze că românii şi bulgarii sunt unul şi acelaşi popor, au aceleaşi origini. De fapt originea principală de bază a celor două popoare în zilele noastre, este poporul trac. Dacii au fost la rându-le traci, bulgarii au la origini tot tracii. Aşa că dragostea şi ataşamentul, legătura spirituală şi de drag de apropiere dintre cele două popoare atunci când oamenii de rând se întâlnesc, şi se întâlnesc ca prieteni nu există şi n-a existat ca vreodată bulgarii şi cu românii obişnuiţi, oamenii de rând să se fi duşmănit. Mi-aduc aminte că în toate scrierile şi ultimile cuvinte ale înaintaşilor bulgari Rakovscki, Levschi, Botev, toţi au pomenit de dragostea şi prietenia cu care au fost întâmpinaţi în România, primiţi şi adăpostiţi şi mai târziu ajutaţi în toate felurile. Ştiu că şi noi în România am găsit întotdeauna un adăpost deosebit. Mai mult decât atât trebuie să spunem că şi poporul român în istoria noastră îndepărtată a avut întotdeauna un sprijin deosebit din partea poporului bulgar şi pe linie religioasă, şi pe linie culturală, şi bineînţeles pe linie materială şi de apărare. Am avut aceeaşi istorie, aceleaşi frământări, aceeaşi dragoste şi aceleaşi rezultate. De ce să nu ne iubim? Şi să-l felicităm pe dl Relu pentru ceea ce face, pentru apropierea şi mai mare dintre cele două popoare. Ştim cu toţii că românii se duc în Bulgaria să petreacă zilele când sunt liberi lângă malul mării şi se mai duc şi prin munţi, pentru că le place să petreacă acolo zile frumoase şi să găsească înţelegere şi sunt primiţi cu dragoste. Şi acelaşi lucru şi bulgarii vin la noi cu mult drag şi sunt primiţi în zilele noastre… Încă o dată vă mulumim tutror şi felicităm din nou pe dl Relu pentru această carte care are un aspect deosebit şi mă gândesc poate că am să fac şi eu la fel la respectiva editură. Încă o dată vă mulţumesc.”
Secretar general Uniunea Democrată a Bulgarilor din România, Liubomir Nikolov: „Mulţumesc pentru invitaţie, sunt onorat să fac parte din evenimentul acesta. Evident că dl Relu, un suflet nobil, şi-a dorit foarte mult să scrie această frumoasă carte. Autorităţilor locale şi celor care l-au sprijinit în acest demers le urez mult succes în activităţile viitoare. Dumnezeu să aibă grijă de dl Relu şi cred din inimă că aşa se va întâmpla.”
Scriitor Nicolae Mavrodin: „Lăsând la o parte comedia, pot spune că într-adevăr Relu este multilateral din punctul ăsta de vedere. Omul orchestră. El este epitroc, diriginte de poştă, merge la tot felul de excursii şi în special în pelerinaje din acestea religioase pe la mănăstiri, biserici. Am văzut şi în cartea aceasta că are foarte multe itinerarii pe care le repetă de multe ori. De asemenea, este cel care a organizat această înfrăţire cu Tutrakan, cu Şumenţii cu Varniţe , şi, de ce nu, şi cu Novacerna la care am fost şi eu patru ani la rând la Festivalul Mămăligii. Relu este într-adevăr omul providenţei aici pentru Chirnogi. I-am citit şi prima carte despre lăcaşul în care ne aflăm astăzi, o monografie a bisericii cu hramul Sfântului Nicolae. Într-adevăr mi-a plăcut cartea, este bine scrisă, documentată cu lux de amănunte şi într-adevăr pozele acestea color, care într-adevăr fac un deliciu pentru cititori. Ce aş mai putea să spun: parafrazându-l pe marele cronicar Miron Costin care spunea „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, eu am să spun: „Carte frumoasă cinste cui te citeşte!” Mulţumesc!”
Profesor Ana Mircea: „Relu este o carte deschisă tuturor celor care îl cunoaştem. Este un om plin de bogăţie sufletească, este un copil al acestei comune. Sunt foarte emotivă şi îmi cer scuze pentru acest lucru. Când cunoşti un copil de când s-a născut şi până acum şi l-ai admirat tot timpul, nu poţi să nu fii emotiv. M-am reîntors în Chirnogi după 40 de ani de activitate pedagogică datorită lui. Are un fel de a te convinge că locul tău este acolo unde te-ai născut. Are un fel de a te convinge că nimic pe pământ nu are mai mare valoare decât casa părintească şi familia. Îl felicit din suflet! Îi mulţumesc că există, îi mulţumesc pentru prietenia pe care o avem şi o cultivă. Aşa cum spunea şi d-na Georgescu, cei care nu mai sunt printre noi ne veghează de sus, în special pe Relu! Dumnezeu l-a hărăzit cum zicem noi, cu har, eu zic că ceea ce face este mai mult decât un har. Pentru că degeaba ai har dacă nu ştii să îl preţuieşti şi să-l hrăneşti zi de zi citind, învăţând. Aşa cum viaţa ştim că are urcuşuri şi coborâşuri, acel har nu ar avea nici un succes fără să arăţi lumii ce faci pentru semenii tăi. Să-ţi dea Dumnezeu putere de muncă, sănătate şi să-i mulţumeşti zilnic mamei tale pentru că exişti! Doamne ajută!”
Lucia Cotoban, mama autorului cărţii: „Sunt copleşită de emoţie. Vreau să-i mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu că mi-a dat acest copil minunat, Sfântului Nicolae, ocrotitorul bisericii noastre şi dumneavoastră, celor care ne-aţi fost şi ne sunteţi alături la toate evenimentele. Printre dumneavoastră sunt persoane care au fost prieteni de familie şi au rămas în continuare prieteni cu băiatul meu. Vă mulţumesc din suflet că aţi fost încă o dată alături de noi la acest eveniment important pentru mine, ca mamă!”
