Sorin Anghel. Călărăşeanul George Şelaru, 26 de ani, este considerat de multă lume drept unul dintre cei mai buni portari din handbalul românesc. Crescut la CSS Călăraşi de către Ioan Bota, goal-keeper-ul este legitimat acum la Bucovina Suceava. Şelaru îşi aminteşte cu plăcere de primele antrenamente în sala de handbal de la Călăraşi şi povesteşte că a început acest sport ca jucător de câmp, dar a fost trimis în poartă pentru că la fiecare fază călca semicercul.
Obiectiv de Călăraşi: Eşti unul dintre cei mai buni portari din handbalul românesc, faci parte din lotul lărgit al echipei naţionale, însă la Călăraşi te cunoaşte foarte puţină lume. Ai plecat prea devreme de acasă sau cei de la Călăraşi n-au avut ochi niciodată pentru tine?
George Şelaru: Nu consider că am plecat prea devreme de la Călăraşi din moment ce nu există o echipă de seniori în localitate. Am avut noroc şi am fost remarcat de domnul Ion Crăciun, care pe vremea aceea antrena la CSM Medgidia, iar cu ajutorul dânsului am ajuns la lotul de tineret şi acum, după ani de muncă, în “naţionala” mare.
Când ai plecat de la CSS Călăraşi la Medgidia, te-ai gândit că vei ajunge să aperi pentru HCM Constanţa şi Bucovina Suceava, două dintre cele mai importante echipe ale handbalului românesc?
Este foarte greu să te gândeşti că vei apăra pentru campioana României în momentul în care eşti încă junior, dar bineînţeles că speram să ajung la această performanţă. Totuşi, mutarea mea la HCM Constanţa a fost puţin prematură, fiind imposibil pentru mine să mă impun în faţa celor doi portari ai echipei naţionale de atunci. Perioada petrecută la CSU Suceava este una extraordinară, aici reuşind să mă impun şi să fiu unul din jucătorii de bază.
Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit la Călăraşi?
Cel mai frumos moment la Călăraşi a fost cu siguranţă atunci când am reuşit să apar o minge în ultimele secunde ale unui meci câştigat de noi la un singur gol, meci care aducea calificarea la turneul semifinal.
Cine este antrenorul care te-a crescut la Călăraşi?
Antrenorul căruia îi voi fi recunoscător toată viaţa este Bota Ioan Bucur, un antrenor cu performanţe uimitoare la nivel de copii şi juniori. Laurenţiu Dinescu, Mocanu Marius, Antonaru Cristian, sunt şi ei jucători crescuţi de dumnealui.
În momentul în care ai plecat de la Călăraşi la Medgidia, la Călăraşi nu există echipa de seniori. Se poate spune că asta a fost şansa ta? Era vreo posibilitate să rămâi acasă dacă atunci există echipa de seniori în Călăraşi?
Dacă ar fi existat o echipă de seniori aici probabil că aş fi fost tentat să rămân acasă, să mă pregătesc în continuare în mediul familiar. Însă, cu siguranţă plecarea mea la Medgidia a fost cel mai bun lucru care se putea întâmpla în acel moment în cariera mea.
De când ai plecat de acasă, la Călăraşi s-au schimbat multe. A apărut o echipă de seniori, au fost aduşi jucători buni, se plătesc salarii bune, s-a construit o sală de sport nouă. Care este următorul pas pe care ar trebui să-l facă cei de la Călăraşi acum?
Într-adevăr, în Călăraşi se fac progrese foarte mari în domeniul sportiv şi în special în cel handbalistic. Pentru echipa de acolo ar fi crucială o promovare în prima ligă, acolo unde este locul oricărei echipe în care se înveşte şi care este aşa iubita de către fani.
Sabin Dacău a spus că ar fi vrut să te transfere la Călăraşi în această vară, dar ai anunţat că vrei să rămâi la Suceava. Ce te-ar putea determina să te întorci la Călăraşi?
Au fost discuţii despre o eventuală revenire a mea la Călăraşi, dar deocamdată asta ar însemna renunţarea la echipa naţională. O eventuală promovare în prima ligă ar putea să mă determine să mă întorc în Călăraşi. Cât despre rămânerea mea la Suceava, nimic nu este bătut în cuie, dar deocamdată nu pot renunţa la prima ligă.
Acum eşti la o echipă fruntaşă din prima ligă, eşti în lotul lărgit al echipei naţionale, evoluezi în cupele europene şi se spune despre tine că însemni cam 50% din Bucovina Suceava datorită intervenţiilor tale senzaţionale. Care este secretul ascensiunii tale?
Nu este nici un secret. Am avut norocul să fiu antrenat de un fost portar la Medgidia, de cel mai mare antrenor cu portarii din lume, domnul Alexandru Buligan la Constanţa. Bineînţeles că un rol foarte important îl are şi viaţa privată, sunt foarte liniştit şi echilibrat şi asta mă ajută să mă concentrez în proporţie foarte mare asupra obiectivelor pe care mi le-am propus.
Consideri că ai atins maturitatea din punct de vedere sportiv sau încă mai ai lucruri de învăţat?
Maturitatea la un portar de handbal este atinsă foarte târziu, iar eu cu siguranţă mai am foarte multe lucruri de învăţat, dar dacă o să am în contiunare norocul de a lucra cu oameni care ştiu ce îşi doresc voi reuşi să progresez de la an la an.
Care sunt punctele tale slabe?
Inconstanţa în joc era cea mai mare problemă a mea înainte de episodul Suceava, nereuşind să leg 3-4 meciuri bune. Însă am reuşit aici, la Suceava, să mă stabilizez din punct de vedere psihic, să reuşesc să mă controlez mai bine şi să am constanţă în joc, reuşind astfel să îmi demonstrez că orice punct slab poate fi eliminat dacă mintea îţi stă la asta.
Ce părere ai despre lotul de jucători existent acum la Călăraşi?
Nu cunosc foarte bine lotul de jucători, dar ştiu că sunt câţiva jucători de mare valoare, care au evoluat la echipe puternice din liga naţională. Probabil cu transferurile din această vară vom vedea Calarasiul în liga naţională în curând!
La fotbal, portarul trebuie să fie oleacă „sărit de pe fix”. Aceeaşi regulă este valabilă şi la handbal?
Doar oleacă?? Toată lumea spune că trebuie să fi nebun să încerci să te interpui între minge şi poartă când adversarul aruncă foarte tare de foarte aproape, dar satisfacţia unei intervenţii este de zeci de ori mai mare decât durerea provocată de minge. Dar cu siguranţă da, suntem cu toţii săriţi puţin de pe fix!!
Ce te emoţionează cel mai mult?
Să joci cu sală plină şi să reuşeşti să ai evoluţii bune, să te aplaude suporterii în timpul jocului şi să îţi mulţumească pentru evoluţie la final, aşa ceva ce poţi trăi doar în sport.
Ai plâns vreodată după un meci pierdut?
Da, la echipa naţională de tineret, după un meci de calificare la Campionatul Mondial pierdut în faţa polonezilor. Şi acum am coşmaruri. Trebuia să câştigăm acel meci.
Când ai fost ultima oară la Călăraşi?
De Paşte, când am petrecut alături de familie.
Înainte de a ajunge la Suceava, ai evoluat la HCM Constanţa. Cum a fost perioada petrecută pe Litoral?
A fost foarte grea, dar şi foarte frumoasă. Am avut ocazia să învăţ meserie de la Alexandru Buligan şi să fur meserie de la Popescu şi Stănescu. A fost o experienţă memorabilă.
Un român se poate realiza din handbal dacă evoluează doar în Liga Naţională?
Salariile sunt destul de bune astfel încât să îţi poţi asigura un trai decent. Handbalul practicat la primele echipe din liga naţională aduce satisfacţii foarte mari, atât materiale cât şi profesionale.
Care a fost cel mai bun meci din cariera ta?
Cel mai bun meci şi cel mai satisfăcător pentru mine a fost debutul în Challenge Cup la Suceava împotriva celor de Bjelovar – Croaţia, meci în care am câştigat la 11 goluri, contribuţia mea fiind semnificativă cu un procentaj de peste 50%!
De ce meci nu doreşti să-ţi mai aminteşti?
Meciul cu polonezii, despre care am vorbit mai devreme, şi, mai nou, semifinala de Challenge Cup jucată împotriva celor de la Esch – Luxembourg.
Până la ce vârstă vrei să joci handbal?
Aş vrea să joc până la 42 de ani, dar cu siguranţă nu voi ajunge să forţez limitele dacă nu mai este cazul. Ca şi portar, am ocazia să joc până la o vârstă înaintată şi cu o viaţă extrasportiva liniştită sper să reuşesc să mă menţin la nivel înalt cât mai mult timp.
De ce te-ai făcut portar şi nu ai evoluat în câmp?
Am început pivot, dar călcăm semicercul la fiecare aruncare, aşa că domnul Bota a decis să intru cu totul în semicerc şi să nu îl mai părăsesc. Se pare că a fost o idee extraordinară.
Îţi mai aminteşti primul antrenament făcut la handbal?
Ţin minte că încercasem toate sporturile posibile, dar în momentul în care am intrat în sala de handbal m-am simţit altfel, am simţit că mi se potriveşte. Sincer, ţin minte mai bine primul antrenament ca şi portar decât primul antrenament ca şi handbalist.
Care este diferenţa dintre Suceava şi Constanţa?
Trei locuri în clasamentul ligii naţionale. Diferenţele între echipele de handbal sunt uriaşe, deşi am reuşit să fim egalii lor la Suceava anul ăsta. Au un buget de câteva ori mai mare decât al nostru, alte obiective şi altă mentalitate. Cât despre oraşe în sine, nu cred că există comparaţie, sunt complet diferite.
La Călăraşi are loc turneul final destinat juniorilor 1. Ce şanse le dai celor de la CSS Călăraşi?
Locul întâi, fără probleme.
Te-a „adormit” vreodată vreo minge pe care ai primit-o în cap?
Încă nu a reuşit nimeni să mă adoarmă, dar au fost destule mingi care au reuşit să mă doboare pe moment.
