(continuare din numărul trecut)
„Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu”. (Luca 9, 62).
Aurelian Pană a iubit Bărăganul din nelinişte. Ca şi bătrânii Secelenilor, părinţii săi au trecut Carpaţii siliţi de ostilitatea ungurilor din Transilvania, dar şi ademeniţi de orizontul făgăduit de stepa Bărăganului după Tratatul de la Adrianopol (1829), înainte şi după desţelenire.
Pentru aceşti români, ca şi pentru mulţi alţii, „ieşirea” din Transilvania nu a fost un „exod”. N-au aşteptat mana cerească. Au pus boii la plug pe când aşteptau Cuvântul despre Pâinea Vieţii.
Ardelenii nu s-au atârnat şi n-au mai întors capul îndărăt niciodată.
*
În anul 1934, Aurelian Pană pleacă în SUA să înveţe să sporească agoniseala, a lui şi a Ţării. Se întoarce cu multe „bagaje”, dar şi cu două cufere umplute cu ştiuleţi de porumb din soiul „Dintele Calului”. Un cufăr va ajunge la Slobozia, la Muzeul Naţional al Agriculturii, primit de mine şi de Viorica prin donaţie de la familia Cornel şi Cristina Pană, al doilea s-a pierdut… Pană va semăna porumbul american în Bărăgan şi în Balta Ialomiţei, şi până în zilele noastre românii vor mânca din el.
Apoi, pentru prima dată în agricultura românească, va introduce combinele. A importat 5 maşini – secerătoare – treierătoare americane. Mecanicii lui Pană le fereau de „rochiţa rândunicii”, care înfunda toba. În rest, locurile erau curate şi culturile plivite, combinele evoluau ca vedetele maşinismului agricol, înaintea maşinilor de secerat, legate cu sfoară de hârtie impregnată, aduse din Germania…
Ca şi iscusitul vecin de la Dâlga, Ion Cămărăşescu, Pană folosea şi secerătorile – legători purtate de 2 – 3 tractoare.
În 1942, 5 iulie, într-un an mediocru, după o iarnă geroasă, Uniunea Sindicatelor organizează o a treia „excursiune” având ca obiectiv o exploataţie agricolă de câmp, „adică o moşie care să aibă de scop o producţie cât mai mare… datorită bunelor metode de cultură şi folosirii unui inventar care să micşoreze cât mai mult costul de producere” (s.n.).
În acest scop, a fost aleasă moşia Frăţileşti, a domnului Aurelian Pană, care este una din cele mai bine organizate şi înzestrate – dacă nu cea mai bine înzestrată din ţară”, scrie lămuritor A.D. Carabelea în Marea proprietate. Exploatări şi realizări, vol. I, extras din Revista ştiinţelor veterinare, Nr. 4, 5, 6-7, 8 / 1943, p. 89.
În trenul excursiei documentare (vagon automotor Nr. 760, cursă specială) au urcat 56 de persoane, specialişti în agricultură, profesori universitari, politicieni, miniştri: ing. Ion Gigurtu, prof. Gh. Ionescu – Siseşti, N.D. Cornăţeanu, Ion Cămărăşescu… A.P.Pană (p. 90).
Descrierea realităţilor întâlnite merită şi astăzi să fie citită şi luată în seamă. Aleatoriu şi cu oarece subiectivitate voi spicui fragmente din lucrarea lui A.D. Carabelea:
„…câmpuri mari, ogorâte şi grăpate… unde a fost orz, tractorul ară printre clăi… (la) A. Pană, culturi nesfârşite de grâu. (s.n.) Este grâul marei proprietăţi, care produce pâine pentru oraşe, pentru armată şi pentru export” (p.97);
„…Grâul – soi American 15, creaţie a Istitutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti, înmulţită la Staţiunea experimentală agricolă a Bărăganului, de la Mărculeşti, Ialomiţa… grâu rezistent la secetă, la rugină, la îngheţ, la caderi… ” ;
Aurel Pană practică şi ogorul sterp, ca loc de odihnă. Ogorul este arat de 2-3 ori pe vară, toamna se seamănă grâu (p.100). Lanuri de grâu se întind pe 20 km de drum de tarla.” (…) opt secerătoare – legătoare, purtate de câte 6 boi şi celelalte şase, trase de trei tractoare, sunt încă două aspecte ale unei mari agriculturi…” (p. 100).
În 1942, porumbul, cultivat la 1,06 m între rânduri şi 40 cm între fire, fără muşuroaie, se întindea pe aproape 1000 ha, şi era numai din soiul „Dintele Calului”, adus cu 8 ani în urmă din SUA. Pană folosea maşinile de cules porumb, 14 prăşitoare mecanice americane, trase de câte 2 cai şi conduse de un singur om (de pe scaun). (p. 100). Erau şi prăşitoare obişnuite, pentru o vită.
Invitaţii din cele 20 de automobile de excursie vor observa şi precaritatea „porumburilor ţărăneşti” (seminţe defecte, semănături de prea devreme ş.a.), o situaţie întâlnită în aproape toată ţara (p. 96). Constatarea acestora devine prilej de dezvoltare a pledoariei pentru marea proprietate („lanţ de 14 maşini înşiruite, …6o prăşitoare, cu câte un cal, încadrat într-o diagonală perfectă şi prăşind, la fiecare drum, 6 pogoane”, p. 104).
La orezărie se duce lupta contra „brussone” şi „mătasea broaştei” (p.107) Apa se trage din Ialomiţa cu două pompe, de câte 6 şi 8 ţoli şi circulă printr-un sistem de canale… 3000 kg orez brut la hectar… (p. 108).
Au fost cercetate atelierele de: lumânări, rotărie, fierărie, atelierul mecanic, complet înzestrat şi magazia (depozitul) de articole de fierărie şi piese de schimb – pentru toate sculele şi maşinile folosite în exploatare – „toate etichetate şi aranjate, cu aceeaşi regulă şi curăţenie ca într-un magazin orăşenesc”.
Depozitul de la Frăţileşti era „singurul, în felul lui, din ţară ” (p. 110).
În cercetarea inventarului mort, …în faţa remizelor de maşini, zeci de pluguri pentru vite… două pluguri mari cu abur, cu câte două locomobile… sub remiza mare, de la mijloc, sunt cinci batoze şi pentru locomobile, un selector Petkus şi câteva din cele 17 tractoare ale fermei… în faţa atelierului sunt cinci maşini secerătoare – treierătoare (combine)… (p. 111).
Moara, pentru făină de grâu şi mălai, face toate uruielile pentru hrana vitelor şi păsărilor… grajduri, saiele şi saivane, coteţe, cu frumoase găini albe şi roşii, foarte multe gâşte, 60 scroafe fătătoare (pp. 114 – 117) etc.
„Iar toată această intreprindere – vastă pentru România de azi – este un model de organizare. O imensă maşină economică, în care fiecare arc şi fiecare rotiţă acţionează permanent, într-un ritm uniform, şi într-un acord perfect în asamblul aparatului… Iar conducătorul ei merită toată recunoştinţa, pentru aportul ce aduce economiei naţionale şi pentru exemplul ce-l dă marii propri-etăţi şi agriculturii, în general”. (p. 122 , s.n.).
*
„Alungarea moşierilor”
„Alungarea moşierilor” începe prin aplicarea Reformei agrare din 1945. La data respectivă moşia Frăţileşti se situa pe raza comunelor Frăţileşti, Ţăndărei, Ferdinand I, Ştefan cel Mare, Gara Hagieni, Săveni, Făcăeni, plus un teren pe raza comunei Cosâmbeşti. Ferma – model rămâne cu 150 ha, la care se adaugă şi cele 50 ha ce se cuvin a se rezerva conf.art. 3, lit. h, leg.ref. agr. (Hotărârea Comisiei judeţene pentru îndrumarea aplicării reformei agrare, Jud. Ialomiţa, Călăraşi, nr. 186 / 945, Prefectura jud. Ialomiţa, şedinţa de la 24 Februarie 1947, Arh. MNA, Slobozia, copie).
După doi ani:„Având în vedere deciziunea penală Nr. 123/1949 a Curţii Bucureşti, Secţia IV Penală, de condamnare a acuzatului Aurelian Pană şi confiscarea averii în folosul Statului, precum şi actele aflate în susnumitul dosar al Tribunalului Ialomiţa”, lui Aurelian Pană i se confiscă absolut tot.
Procesul-verbal din 21 februarie 1949, ora 17.00 – o copie completă poate fi studiată la Arhiva Muzeului Naţional de Agricultură, Slobozia; mi-a fost donată de Cornel şi Cristina Pană – este înfricoşător:
-Clădiri (locuinţa proprietarului/conacul, pivniţa, grajduri, bordeie şi coteţe pentru păsări, ateliere, magazii de cereale, etc.) – 55 unităţi;
-Inventar viu (cai, vaci, oi ) – 280 capete;
-Obiecte în camera proprietarului (de la ligheane la „perechi chiloţi” şi „şapcă model muncitor” etc.) – 81 articole;
– Obiecte la bucătăria proprietarului (de la „cratiţe vechi de 3 kg” la „strecurătoare reformată” şi „putină de brad a 30 litri”) – 40;
-Obiecte în pivniţa casei (putine şi butoaie pentru murături) – 21;
-Obiecte în remiza de lângă casă (de la utilaje agricole la „putină de bătut untul fără capac”) – 57;
-Obiecte în beciul nr. 1(ciubere, butoaie, albii etc.) – 13;
-Obiecte în cabina petroliferă (rezervoare pentru gaz, butoaie zinc, cazane fontă etc. ) – 17;
-Obiecte în podul cancelariei (foale pentru fierărie, felinare pentru trăsură, bidon tablă pentru lapte etc.) – 152;
-În ateliere (de la tractoare „Lanz” 45 H.P., la dălţi şi „chei mărimi diferite”, „vapor – locomobil de 12 H.P. reformat descompus”, secerători, „macara de făcut şire de paie marca Klaiton /?!/, „cazan mare pentru brânză”, „maşini de saramurat grâu cu piatră vânătă etc.) – 2796;
-Obiecte în magazie şi pod lângă locuinţa proprietarului (de la furci de lemn la vermorele pentru vie şi „ham de şaretă completă şi cu hăţ”, „raşpel” curăţit dinţi cai, ciocane, dălţi, „zeţaner”, „rotmer” etc.) – 881;
-Obiecte în atelier de fierărie şi lemnărie (nicovale, „minghini”, care pentru boi ş.a. ) – 10;
-Uzina de apă, cu motor „semi-Diesel”, 20 H.P., cu motorină;
-În curte (căruţe, care cu boi, „saca pe două roate” etc.) – 21 obiecte;
-Mobilier aflat în locuinţele proprietarului de care se servesc parte din ele de către funcţionarii fermei şi S.M.T. Frăţileşti (de la mese la paturi, la pian şi „lavoar de lemn” etc.) – 50 obiecte;
-Baie (de ex. „lavobou porcelan cu un picior” şi „oglindă în perete cleştar crăpată” ) – 4 obiecte;
– Obiecte în podul casei (de la greutăţi de fontă la „scaune fotoliu nuiele” şi guri de ham etc. ) – 23;
-În birourile A.F.S.M.: dulapuri, bănci etc. – 3 obiecte.
Urmează rubricile: „În birourile S.M.T.”, „Păsări”, „Pompe”, „Scule”, „Obiecte găsite în poiata din spatele bucătăriei de vară a proprietarului”, „Cereale”, „Furaje”, Păduri şi plantaţii („Pădure de plopi şi salcie în suprafaţă de circa 18 hectare situată lângă râul Ialomiţa, pe raza comunei Frăţileşti” etc.); „Vie”, „Terenuri”, „Terenuri arabile lângă conacul principal” („94 ha teren arabil; 56 ha cuprind: curte, grădină şi islaz”); „Proprietate în comuna Vasile Roaită”, „Proprietate la conacul Merinache”, „Materiale aduse de la orezărie de la plopi” (mijloace de transport, pluguri, butoaie, pompe mecanice, motoare Deutz, lopeţi, coase etc.). Total= 59.553 poziţii (obiecte plus suprafeţe etc.).
„Lucrările s-au terminat la 23 februarie 1949, ora 19.00, pentru care am dresat prezentul proces-verbal în cinci exemplare…”, Semnat portărel şef, martori şi custode.
Declaraţie: „Declar că Ferma Model A. Pană din comuna Frăţileşti, judeţul Ialomiţa, a funcţionat numai pentru nevoile Fermei Pană şi A.F.S.M…” (19 iunie 1948, Aurelian Pană).
*
Istoria lui Aurelian Pană la Frăţileşti începuse din 1911, după căsătoria cu Eufrosina la Cernavodă. Sursele obiective confirmă că familia Pană avea să deţină 6000 de hectare de pământ. Sunt amintite şi ferma de la Stăncuţa (150 ha), pământul de la Popeşti (50 ha) şi de la Pribegi (tot 150 ha).
În 1948, la Frăţileşti este înfiinţat un SMT, care, ulterior transformat în fermă agricolă, a intrat în proprietatea Gospodăriei Agricole de Stat (G.A.S.). În anii 60 GAS-urile sunt transformate în Întreprinderi Agricole de Stat (IAS). Ferma de la Frăţileşti îşi schimbă încă o dată titulatura, devine Ferma 9 – 15, în componenţa IAS Movila.
Anii 90 au dus la dezmembrarea IAS şi la înfiinţarea S.C. Agroindustriala Movila S.A., care, în 2004, intră în procedura de faliment şi se dezmembrează. Este perioada în care construcţiile suferă cea mai mare degradare, acestea nefiind utilizate iar proprietatea vacantă.
Fosta Fermă Model („conacul Pană”) de la Frăţileşti a fost retrocedată în baza Legii 10/2001, domnului Aurel Nicolae Pană, nepotul familiei Cornel şi Cristina Pană. Din 50 de hectare au fost restituite aproximativ zece hectare…
(va urma)
Răzvan Ciucă
Slobozia, 21 octombrie 2016,
După Duminica a 21-a după Rusalii,
Pilda Semănătorului
