Clienţii băncilor care au contractat credite în moneda străină ar putea să plătească ratele la cursul de schimb valabil la dată care s-au împrumutat şi nu la cel stabilit în prezent. În acest sens, Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) a hotărât recent, într-o cauza din Ungaria, că prevederea inclusă într-un contract de credit care stabileşte că rată trebuie plătită la un curs mai mare decât cel de la dată contractării împrumutului poate fi considerată abuzivă.
Potrivit deciziei Curţii Europene de Justiţie termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată (ceea ce revine în sarcina instanţei de trimitere să verifice având în vedere natură, economia generală şi prevederile contractului, precum şi contextul sau juridic şi factual) că respectivă clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care, că atare, îl caracterizează.
Cu alte cuvinte, CJUE a hotărât că nu face obiectul contractului o clauză care prevede că plata ratelor se realizează la cursul de schimb la vânzare al monedei în care a fost contractat împrumutul.
Mai departe, CJUE menţionează că o astfel de clauză, în măsură în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată că ea cuprinde o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă.
Mai mult, în decizia CJUE se subliniază că în ceea ce priveşte o clauză contractuală, cerinţă potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă că impunând nu numai că respectivă clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi că din punct de vedere contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauză respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din această în ceea ce îl priveşte.
Conform CJUE, în cazul în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator nu poate continuă să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziţie nu se opune unei norme de drept naţional care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.
Piperea: Litigiile în care se cere îngheţarea cursului la dată acordării creditului pot fi câştigate
În ceea ce priveşte decizia CJUE, avocatul Gheorghe Piperea a explicat pe o reţea de socializare, că prevederea dintr-un contrat care stabileşte denominarea plăţilor în moneda străină după un curs majorat faţă de cel de la dată acordării creditului nu face parte din preţ şi, deci, poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv.
„Pe româneşte, această clauză poate fi considerată abuzivă, urmând că instanţa naţională care constată acest caracter să o lase fără efect. Aşadar, litigiile în care se cere îngheţarea cursului la dată acordării creditului pot fi câştigate”, a continuat avocatul.
În cazul creditelor în franci elveţieni, diferenţa între cursul de schimb de la dată semnării contractului şi cel de la dată plăţii ratelor este, deseori, de peste 100%, a mai spus Gheorghe Piperea.
„Interesant este că speţă nu se referă doar la creditele în franci elveţieni, ci şi la orice alte credite în <<moneda străină>>, în cazul cărora există o diferenţa de curs între cumpărarea şi vînzarea valutei, diferenţa care ar fi defavorabilă consumatorului. Decizia în cauza mai spune şi că nu e suficient că termenii în care se exprimă clauzele contractuale, inclusiv cele relative la preţ, să fie inteligibile din punct de vedere gramatical, ci şi să fie intelegibile din punct de vedere juridic, adică orice consumator cât de cât diligent, să poată să îşi cunoască obligaţiile şi să poată să aprecieze consecinţele economice negative pe care le riscă din faptul încheierii contractului cu banca. Contractul trebuie să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, astfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din faptul semnării contractului”, a menţionat avocatul.
Potrivit acestuia, un alt aspect important al deciziei CJUE este acela care stabileşte că instanţei naţionale nu îi este permis, în cazul în care constată o astfel de clauză abuzivă, să anuleze contractul în ansamblul sau, ci doar clauză de denominare, întrucât altfel consumatorul ar fi grav prejudiciat, ceea ce ar însemna răsturnarea scopului directivei, scop prevăzut la art. 7 din Directiva 93/13 (sancţionarea profesionistului şi prevenirea abuzului de putere economică).
Legea clauzelor abuzive ar putea fi modificată în defavoarea clienţilor
Legea clauzelor abuzive ar putea fi modificată printr-un proiect de act normativ care a fost deja aprobat de Senat şi care se află în prezent în dezbatere la Camera Deputaţilor.
Potrivit proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, aprobat de senatori în decembrie 2013 şi aflat în prezent în dezbatere la Camera Deputaţilor, parlamentarii doresc să schimbe prevederile referitoare la clauzele abuzive în favoarea băncilor şi implicit, în detrimentul clienţilor.
Una dintre principalele modificări se referă la faptul că în cazul în care instanţa va constată existenţa clauzelor abuzive în contractele de credit, atunci va obligă profesionistul, respectiv banca, să elimine clauzele abuzive din toate contractele preformulate, pe care le va încheia cu clienţii şi nu din toate contractele în curs de executare, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Mai exact, decizia instanţei privind caracterul abuziv al clauzelor s-ar putea aplică doar contractelor de credit viitoare, nu şi celor existente, aşa cum se întâmplă în prezent.
Sursă: avocat.net
