Memoriul Secretarilor U.A.T.
Suntem secretarii localităţilor judeţului Călăraşi şi în această calitate îndeplinim funcţii de conducere în administraţiile publice locale alături de primari şi viceprimari.
Dacă persoanele alese ca primari şi viceprimari, pot să ocupe aceste funcţii fără să aibă cel puţin „liceul” ca pregătire şcolară, secretarilor de localităţi li se cere prin lege să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice sau administrative şi să fie absolvenţi cu studii post universitare sau masterat.
Poate că denumirea funcţiei de „secretar” nu este cea mai fericită, deoarece nu numai cetăţenii noştri ne confundă cu „secretara unui şef” – cu fusta scurtă, cafeaua şi procesul verbal – ci şi cei aflaţi la conducerea statului au aceleaşi convingeri din moment ce suntem salarizaţi la un nivel atât de scăzut.
Foştii notari ai localităţilor – înainte de comunism – secretari pe timpul comunismului şi… până în prezent, actualii secretari ai unităţilor administrative teritoriale, aveau salarii foarte puţin diferenţiate faţă de primari, egale sau chiar mai mari decât viceprimarii…, datorită studiilor şi vechimii în activitate.
Atribuţíile unui secretar U.A.T. nu sunt numai cele strict prezentate în Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, ci şi în multe alte acte normative care reglementează activitatea administraţiei publice locale, precum şi în activitatea de zi cu zi, în relaţia cu primarul, cu personalul din aparatul de specialitate al primarului, cu autorităţile, instituţiile, persoanele juridice şi cu cetăţenii care se adresează primăriilor în toată diversitatea activităţilor şi problemelor lor.
Aceşti adevăraţi reprezentanţi ai statului, aceşti manageri fără putere de decizie – la nivel local – sunt cei care cunosc legile statului şi urmăresc să fie aplicate în teritoriu de toţii actorii administraţiei publice locale.
Conform Legii nr.188/1999, art.1 alin.(3) şi art. 3, privind „Statutul funcţionarilor publici” „activităţile desfăşurate de funcţionarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică” pe baza principiilor de legalitate,imparţialitate, obiectivitate, transparenţă, eficienţă, responsabilitate şi orientare către cetăţean.
Singura funcţie publică de conducere bazată pe profesie, care asigură continuitatea şi funcţionarea unei primării, (mai ales în condiţiile în care primarii sunt la primul mandat şi nu au mai avut tangenţă cu administraţia publică), este cea a secretarului U.A.T.
Dacă salariul nostru net este de până la 1500 lei şi în acesta sunt incluse atât indemnizaţia funcţiei de conducere cât şi sporul de vechime (la majoritatea de 25), cât de mic mai poate fi salariul nostru (ca să nu mai vorbim de cel al celorlalţi angajaţi ai primăriei).
În condiţiile în care salariul minim pe economie a crescut constant până la 900 lei din iulie 2014 şi prevăzut să crească până la 1200 lei, în timp ce salariile din administraţia publică locală (cu excepţia funcţiilor politice) au rămas pe loc din 2008, deşi preţurile au explodat, am ajuns toţi aproape de nivelul minim.
Nu ne-am plânge nici aşa dacă salarizarea ar fi unică şi echitabilă peste tot.
Diferenţíerea salarială este foarte mare între instituţiile statului la nivel central sau departamental şi cele de la nivel local.
O unitate administrativ teritorială, nu se confruntă cu administrarea unui singur domeniu de activitate ca în majoritatea activităţilor unor ministere, agenţii, instituţii deconcentrate ale statului, sau sectoare economice publice sau private, ci cu majoritatea domeniilor de activitate ale unei ţări, cu specific local.
Apreciem că „nivelul local” constituie baza pe care ar trebui să se zidească orice construcţie. Aici se lucrează direct cu cetăţeanul, aici se aplică în mod concret „puterea publică” şi aici trebuiesc cunoscute şi aplicate toate actele normative cu putere de lege din toate domeniile de activitate.
Problema noastră din ultimii ani nu este că „pleacă ai voştri”/„vin ai noştri” sau invers, pentru că în toată această perioadă nu ne-am regăsit printre niciunii dintre aceştia şi de fapt am fost şi suntem numai „ai altora”. Vrem şi trebuie să fim „şi noi” apreciaţi pentru rolul major pe care îl avem în bunul mers al societăţii şi timpului pe care îl trăim.
Cerem să ni se recunoască munca, experienţa, pregătirea, răspunderea şi importanţa funcţiei publice de conducere la nivelul administraţiei publice locale, deloc inferioară celei de primar sau viceprimar, aşa cum de fapt este recunoscută prin Legea unică a salarizării, neaplicată însă pentru noi, la nivel de ţară.
