„Alături de preşedintele Consiliului Judetean, Răducu George Filipescu şi de candidatul USL pentru Colegiul 1 Senat, Liviu Tomoiagă, vreau să îndreptăm lucrurile. Priorităţile noastre sunt să creştem pensiile, să facem căldură mai multă în şcoli, vrem pentru copiii noştri mai multe locuri de muncă. Sunt foarte mulţi oameni plecaţi din ţară pe care trebuie să ii aducem înapoi, să lucreze şi în agricultură.” – Valeriu Steriu
Judeţul Călăraşi, un exemplu
Am apreciat mult că unele judeţe au reuşit foarte bine să îşi mobilizeze resursele şi am putut să văd, de exemplu, în judeţul Călăraşi câteva sute de proiecte implementate fie de primării, fie de beneficiari privaţi. După începutul anilor 2000, când Banca Mondială derula cu succes proiecte pentru controlul poluării în agricultură, realizând câteva platforme ecologice, acest lucru a generat un spirit antreprenorial şi în rândul fermierilor. Avem astăzi un judeţ model din punct de vedere al absorbţiei fondurilor publice, dar este loc de mai bine. Judeţul Călăraşi este în primele 5 la capitolul contractare de proiecte implementate pe toate măsurile din PNDR, dar şi din punct de vedere al fondurilor obţinute de la APIA. Este un judeţ cu un potenţial agricol deosebit, poate singurul din România unde pământul nu rămâne nelucrat. Cred că printr-un sprijin la nivel politic, acest judeţ poate deveni un model de agricultură pentru întreaga ţară. Este un judeţ în care există în mod echilibrat producţie vegetală şi producţie zootehnică. În viitor, trebuiesc făcute investiţii mai multe în industria alimentară, unde, deşi sunt câţiva jucători importanţi în prelucrarea cărnii, se mai pot dezvolta proiecte şi în prelucrarea laptelui sau a peştelui.
Refacerea sistemului național de irigaţii cu fonduri europene
Unul din lucrurile importante în viitorul imediat, constă în găsirea de soluții eficiente pentru a îmbunătăți sistemul de irigații. Dacă frecvent comparăm prezentul cu perioada de dinainte de 1989 spunând că erau aproape 3 milioane de hectare irigate, ne uităm că în ultimii ani avem din păcate suprafețe irigate de ordinul zecilor de mii de hectare. Principalul lucru ce trebuie rezolvat pentru reabilitarea sistemului de irigații din România este un concept, un plan care să aibe o susținere financiară. Am discutat frecvent cu comisarul Dacian Cioloș despre cât poate să contribuie Europa pentru acest sector, iar răspunsul lui a fost că dacă România trimite un plan realizabil, jumătate din valoarea acelui proiect poate fi finanțată de Europa. Nu neapărat numai din banii europeni pentru agricultură, ci și din alte fonduri europene. Acest lucru se poate face cu canalul Siret Bărăgan despre care s-a vorbit mult timp. Principalul lucru este acela de a indentifica oameni competenți care să se ocupe de acest proiect și să-l genereze.
Accesul fermierilor la apă pentru irigaţii nu doar prin facilitarea cumpărării energiei la cost de producător
Concret, înseamnă, pe lângă facilitarea cumpărării energiei la cost de producător, asigurarea imediată a unui pachet financiar de câteva miliarde de euro, pentru a dezvolta la nivel naţional proiectul unui canal de irigaţii, astfel încât în următorii 5-6 ani să fie utilizabil. În același timp, trebuiesc găsite variantele cele mai bune, cele mai ieftine și cele mai ușor de sprijinit de către stat de a aduce apa la fermier. Înseamnă echipamente periferice, instalații, pompe și aripi de ploaie, ceea ce reprezintă costuri foarte mari. Nu este suficient să facem un canal, ci este obligatoriu să găsim prin ce metode apa vine gravitațional pe câmp la fermier. Cel mai bun model este cel din Spania unde aceste costuri au fost preluate în procent de 90% de către stat și UE.
Diminuarea TVA-ului
În momentul în care privești politic agricultura și industria alimentară ai două scopuri pe care ți le propui. Pe de-o parte, să asiguri un număr cât mai mare de fermieri mulțumiți de banii pe care un guvern îi poate oferi, pe de altă parte să vezi foarte mulți consumatori cumpărând produse românești, mulțumiți de raportul preț calitate. Asta înseamnă în mod real prețuri mai scăzute la produsele alimentare, fără ca fermierii să fie afectați. Există un singur mod prin care acest lucru ar putea fi realizat, respectiv prin diminuarea TVA-ului pentru produsele alimentare. Este până la urmă cea mai eficientă metodă găsită de toți europenii, mai puțin Danemarca. România din păcate nu este în Europa din punct de vedere al TVA-ului pentru alimente pentru că avem cel mai mare procent. În acest subiect m-am implicat personal, generând un proiect de lege în anul 2010 de diminuarea a TVA-ului și fixarea lui la 5%. Acesta a fost validat de Parlament, retrimis pentru corecții și este în clipa de față din nou în Parlament. Sper să aibe un final pozitiv pentru consumatorii români, respectiv un TVA cât mai mic, dar și pentru că acest lucru poate duce la o diminuare a evaziunii fiscale și în final statul, paradoxal, să încaseze mult mai mulți bani.
Să facem investiții ale românilor pentru români
România a avut o perioadă de grație de șapte ani în care cetățenii de alte naționalități să poată fi opriți din a cumpăra teren. Această perioadă se încheie foarte curând și consider necesară posibilitatea de a o extinde. Așa cum Ungaria a reușit, așa cum țările baltice au reușit să mai obțină 3 ani, eu cred că ar trebui solicitați UE cel puțin 5 ani pentru a stopa aceaste vânzări, chiar dacă de multe ori au fost situații în care străinii au înființat societăți comerciale în România prin care au reușit să cumpere acest teren. Părerea mea este că orice se poate face pentru a îngreuna acest transfer este de bun augur, în așa fel încât să nu ne trezim în 5-6 ani cu peste un sfert din terenul arabil românesc deținut de cetățeni rezidenți în alte țări.
Tarabele din piețe vor fi accesibile doar producătorilor agricoli persoane fizice, care vor vinde numai legume si fructe românești
Dacă luam in calcul faptul că 70% din produsele care se vând la ora actuală sunt importate, ne dăm seama că avem nevoie urgent să găsim o cale prin care să introducem în pieţe, doar producători agricoli de legume şi fructe româneşti. Consider absolut necesară o protecţie oferită producătorului român de legume şi fructe, atâta vreme căt şi consumatorul, la rândul lui va avea acces la mai multe produse româneşti, mai proaspete, de calitate mai bună, care pot fi procurate din pieţe.
Creșterea subvenției pe hectar la nivelul subvenţiei medie europene
Un agricultor are de plătit apa, semințele, îngrășămintele și toate inputurile din lucrările agricole. O mare nedreptate este dată de faptul că fermierul european primește astăzi cu aproape 60% mai mulți bani din subvenție decât fermierul român. În clipa de față, este propus un model de creștere anuală a subvențiilor la aproximativ 200 euro/hectar la nivelul anilor 2018-2019, dar consider că nu este suficient. Dacă în 2018-2019 fermierul francez va avea 300 de euro și fermierul român trebuie să aibe aceeași sumă și în niciun caz această diferențiere nu își mai poate avea explicații la 10 ani după aderarea la UE. Pe de altă parte, faptul că în 2014 intrăm pe un nou exercițiu bugetar financiar ne duce cu gândul că din acel moment ar trebui deja echilibrat acest nivel al subvenționării.
Trei paliere necesare dezvoltării agriculturii din România
Cei mai importanţi sunt fermierii sau antreprenorii, oamenii care au investit deja în agricultură şi care au devenit fermieri. Mă bucur să văd o generaţie nouă de fermieri, dar în egală măsură nu trebuie să uităm şi de partea socială a mediului rural. Avem foarte mulţi bătrâni care deţin suprafeţe foarte mici de teren şi m-am bucurat să văd în programul USL măsuri de sprijin pentru a face o comasare care să ţină cont de ceea ce înseamnă parte socială. Fără toate aspectele sociale rezolvate, din păcate în România lucrurile se vor complica şi vor genera mai degrabă o problemă pe termen lung în zona rurală românească. Un alt palier pe care îl văd foarte important este cel al comunităţii locale. Primarii împreună cu preşedinţii consiliilor judeţene vor trebui să insiste pentru simplificarea procedurilor de folosire a fondurilor europene şi pentru adaptarea lor la condiţiile reale. Primarii vor fi cei care vor trebui să găsească anumite căi de a comunica, fie prin parlamentarii care îi reprezintă, fie în mod direct, în cadrul întâlnirilor.
Nu în ultimul rând politic. Politicienii români trebuie să privească responsabil acest sector şi nu mă refer aici doar la parlamentari. Aceştia sunt un bun exemplu de întelegere a agriculturii, unde oamenii par a reprezenta mai degrabă agricultorii decât partidul.
