Sorin Anghel. După o serie de 7 meciuri fără victorie, Dunărea Călăraşi a intrat pe drumul cel bun. După ce s-au distrat pe teren propriu cu Târgu Secuiesc, săptămâna trecută elevii lui Marius Parciu au dat nas în nas cu Spicom Sfântu Gheorghe. Deplasarea a fost una cu noroc pentru călărăşeni, aceştia reuşind să plece spre casă cu un punct după ce au remizat, scor 2-2.
În acest moment, călărăşenii au cinci puncte şi ocupă locul 9, ocupat de Progresul Focşani, formaţie ce se mândreşte cu şapte puncte în clasamentul Ligii I. Luni, la Călăraşi, soseşte „lanterna roşie”, Clujana Cluj-Napoca. Ardelenii au câştigat etapa trecută primul meci din acest sezon, reuşind să treacă cu 5-3 de Progresul Focşani.
Ca urmare, meciul care va începe la ora 17:00 se anunţă destul de dificil, însă elevii lui Marius Pârciu pornesc cu prima şansă.
Meciurile în care Dunărea era outsider s-au dus. Acum, presiunea este pe călărăşeni. Ei nu mai pot invoca nici oboseala de la iarbă şi nici lipsa de experienţă. Pentru a trece cu bine peste următoarele partide, este nevoie ca publicul să-şi poarte favoriţii spre victorie.
La meciul de handbal masculin au fost duminică o mie de oameni. Adversarul a fost unul modest, dar publicul a fost neaşteptat de numeros. Frumos ar fi ca şi la futsal numărul de spectatori să fie cel puţin acelaşi.
În clipa de faţă, futsalul este un sport care minte mai puţin decât fotbalul. În sală nu poţi să bubui mingea, nu poţi să stai pe jos. Ceasul merge doar cât mingea este în teren. Călăraşiul este acum în postura de a prinde de picior o pasăre care zboară înalt. Nu trebuie să ţină pasărea jos, trebuie să încerce să se ridice cu ea. Futsalul este singurul sport de echipă practicat la Călăraşi care duce numele oraşului şi al judeţului la cel mai înalt nivel.
După patru puncte în două etape, jucătorilor de la futsal le-a mai venit sângele în obraji, în ultimele zile chiar s-au împurpurat bine de tot. Încep să ciripească pe la colţuri. Înalţă capetele. E ca o retrezire la viaţă. Dunărea s-a născut ca o stea pe un cer gol. Şi o mulţime de ochi bâjbâind în întuneric se ridică acum spre echipa acestui oraş scund din punct de vedere cultural şi bine croit ca agricultură.
Echipa nu mai e deloc singură. E foarte interesant cum va fi negociată această dragoste între ea şi public. Publicul, tânjind mereu după acea trupă care să i se substituie, trece printr-o criză profundă de reprezentare. Microbistul călărăşean apare ca un pasager într-un autobuz care rulează fără şofer.
Echipa de futsal, în ciuda prezenţei uimitoare în Liga I, mai are cale lungă până la nivelul de vedetă judeţeană. Dar e deja instalată de noi pe acest scaun vacant de lider emoţional al unei comunităţi. E momentul să ni se facă un pic frică.