Sorin Anghel. E clar. Gruparea „galben-albastră” va fi carne de tun în play-off-ul Seriei C2. Dunărea Călăraşi se „mândreşte” cu faptul că a reuşit să scape de retrogradare, dar nu a reuşit să deranjeze pe nimeni din zona fruntaşă a clasamentului.
La începutul play-off-ului, formaţia antrenată de către Ion Răuţă va avea doar 6 puncte, aceasta fiind cea mai sărăcăcioasă zeste a echipelor din partea superioară a clasamentului. Înfrângerea de la Popeşti Leordeni, scor 2-0, de săptămâna trecută, a venit în mod firesc dacă ne raportăm la faptul cum a fost pregătit jocul. Tehnicianul Ion Răuţă se poate declara specialist al înfrângerilor cu 2-0 în faţa echipelor calificate în play-off. Dar nu asta e buba. Echipa chiar a jucat fotbal în faţa ilfovenilor, a ajuns de foarte multe ori la poartă, dar călărăşenii nu au fost în stare să trimită decât de două ori pe spaţiul unei porţi apărate de un goal-keeper care avea grave probleme atunci când trebuia să prindă balonul. S-a ratat în prostie, jucătorii nefiind capabili să trimită mingea pe spaţiul porţii adverse din poziţii cât se poate de favorabile. Adversarul a fost unul modest, dar care a speculat cât a putut de mult ocaziile avute.
Pentru înfrângerea de la Popeşti vina nu aparţine jucătorilor şi nici staff-ului tehnic. Înaintea meciului cu ilfovenii, Dunărea reuşise două victorii consecutive, pe care conducerea clubului nu le-a răsplătit cu vreo primă de joc, aşa cum era normal şi aşa cum s-a obişnuit până acum. Înainte de plecarea spre partida disputată pe fostul teren al celor de la Inter Gaz Bucureşti, jucătorilor li s-a transmis că vor avea de încasat, în cazul unei victorii, prime. Nimeni nu a spus ce sumă, nimeni nu a întrebat. Un fel de „mergeţi voi la meci şi dacă o să câştigaţi, deşi noi nu credem, poate o să vă dăm vreun ban”. În aceste condiţii, ce pretenţii mai putem avea de la un grup de jucători cărora nu doar că nu li s-au dat banii cuveniţi, dar nici măcar nu li s-a arătat respect.
Discutând strict despre joc, trebuie remarcată forma bună arătată de către Victor Petre. Folosit în bandă, mijlocaşul călărăşean este mult mai periculos pentru apărarea adversă decât atunci când este în centru. Acţiunile personale ale lui Petre te duc la vremurile în care Hagi juca pentru echipa naţională. Sigur că jucătorul Dunării nu are driblingul Regelui şi nici execuţii neaşteptare, dar este capabil să mute jocul fără nici o problemă de pe o parte pe altă sau să iniţieze atacuri ce ar putea fi devastatoare dacă ai săi colegi din compartimentul ofensiv nu are intra pe teren sforăind.
