Plecasem dimineaţa din Vaideeni, cu un camion cu obiecte muzeale, pe când plecau turmele de oi spre Balta Borcea spre iernat. Pentru câteva ceasuri am poposit lângă Mănăstirea Hurezi, la Olari. Trăiau încă şi Stelică Ogrezeanu şi Victor Vicşoreanu, olari vestiţi, dar nesuferindu-se din pricini deşarte. Primul, a plecat cu o expoziţie de oale şi taiere în R.F.G., organele i-au dus şi lutul pentru oale chiar cu avionul. A dat însă de capitalism şi n-a mai venit acasă, a fugit cum se spunea, şi organele i-au confiscat casa ciugulită de „Cocoşul de Hurezi”. A revenit după ’89, să plece definitiv în locul fără durere şi suspin.
Victor a rămas acasă, că era mai patriot, a plecat şi el după Stelică, să facă împreună oale de împăcare în Rai. Și se făcea noapte, când un om ne-a făcut semn să oprim. L-am luat până la Râmnicu Vâlcea. „Eşti necăjit?”. Ducea familiei un sac de pâine – oficial, raţia era de două/ familie, de la un brutar-fin de pe lângă Băbeni. Când a coborât ne-a lăsat o pâine, şi cu piciorul pe scară a îngăimat: „Situaţie permanentală”.
L-am reîntâlnit după Revoluţie, primăvara înainte de Paşti, la Ciorani. Căruţa, în care ducea cartofi la schimb cu mălai, era în şanţ. Omul, cu un vecin, dregea o roată frântă. „Ce faci, ce dregi?…” Băga deştul într-o cutie cu vaselină şi ungea butucul: „Situaţie permanentală.” Peste câţiva ani mi-a trimis o scrisoare pe o foaie dictando. Pentru o vreme fusese internat în spital. Era în acelaşi salon cu vecinul, care nu se putea mişca din pat şi avea nevoie de poveşti. Omul nostru se uita pe fereastră şi-i povestea vecinului ce vede, cum că se plimbă tineri sub plopi, cum joacă copiii şotronul etc. Dincolo de fereastră era doar un zid. Uşor modificată, drama mi-a amintit de Dürrenmatt! Când au ieşit din spital, vecinul i-a spus: „M-ai dus cu vorba”, dar i-a dat capra promisă.
Nu mult în urmă am dat a treia oară peste omul nostru ca o piază, la bâlci, în Călăraşi. Îşi mâna anevoie căruţa. Îi lipsea un picior şi nici bani n-avea să-şi cumpere proteză. „Situaţie pemanentală”, şi s-a depărtat fluierând a sărăcie.
Tocmai am intrat în campania electorală pentru Parlament. Patimă, minciună, hoţie, sărăcie, ţara ca o căruţă-n şanţ. „Situaţie pemanentală”. Cum s-a brodit, că s-a intrat în Postul Crăciunului, rânduială disciplinară şi drum spre Mântuire, „…dacă te vei înfrâna de la orice lucru rău…” (Păstorul lui Herma, Pilda V, 1, în SPA 2, p. 271).
Răzvan Ciucă,
Domeniile Ostrov, 14 noiembrie 2012
