În ultima perioadă, în România, se întâmplă o serie de lucruri care creează senzaţia că după un sfert de secol de jaf naţional, măcar o parte dintre cei vinovaţi de acestea, „îmbogăţiţii de război” ai epocii postdecembriste par a ajunge să dea socoteală, de cele mai multe ori ajungând şi la închisoare! Desigur, nu s-a generalizat fenomenul, există o mulţime de oameni despre care toată lumea ştie cum au ajuns să fie miliardari (în euro!) în toată această perioadă în care economia României s-a prăbuşit, iar nivelul de trai al românilor a atins cifre incredibil de mici! Foarte mulţi dintre cetăţeni sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă şi speră că s-a ajuns la momentul în care se va face dreptate, iar lucrurile vor lua o turnură pozitivă. Speranţa moare ultima…
Din nefericire, însă, a proliferat în ultimul timp un gen nou de atitudine a respectivilor „jmecheri“, oameni certaţi cu legea (chiar corupţi cu gulerele albe) şi care, în discuţiile particulare, au replici de genul: „până la urmă, sunt pregătit-fac şi eu 2-3 ani de puşcărie şi…gata! Rămân cu ce am acumulat, trăind liniştit eu şi neamul meu, cel puţin două generaţii de acum înainte! Parcă merită preţul!…” În lipsa de morală care s-a instaurat în România contemporană, explicaţia chiar poate sta în picioare! Până la urmă ce e aia, dacă ai mai făcut şi liceul militar, stai 2 ani la puşcărie şi după aia nu te mai întreabă nimeni de toate furtişagurile! Şi avem, deja, exemple de această natură! Mai mult decât atât, unii dintre hoţii anilor ’90 declară, acum, fără nici un fel de sfială: „dacă aş fi fost arestat pentru toate hoţiile pe care le-am făcut, în aceşti 25 de ani, muream în puşcărie!“ Într-adevăr, foarte multe fapte s-au prescris, ori se prescriu… De aici, însă, o problemă destul de acută pe care am mai abordat-o: HOŢII –LA PUŞCĂRIE! DAR ŞI BANII ÎNAPOI!” Până la urmă nici nu are importanţă dacă aceşti infractori ajung, ori nu la puşcărie, important este ca rodul furtişagului lor să fie confiscat! Să se întoarcă la banul public! În avuţia poporului! De unde i-au luat! Acest lucru este mai important decât statul unuia la puşcărie, care, iată, îşi asumă 2-3 ani, după care să îşi digere, în linişte, timp de secole, el şi urmaşii lui, ce a furat câţiva ani!
Pe acest fundal cred că se impune, cu prioritate, adaptarea legilor şi a Constituţiei Naţionale la o idee extrem de generoasă: FURTUL DIN AVUTUL PUBLIC NU SE PRESCRIE! NICIODATĂ! Pentru că, iată, nu cu mult timp în urmă, CCR, într-un caz similar, a dat sentinţa că nu se poate face confiscare totală pentru bunuri, decât după anul 2012! Cu alte cuvinte, ce s-a furat între 1990 şi 2012- sănătoşi să fiţi, să vă bucuraţi de ea! Nu, aşa ceva nu este admisibil! Motiv pentru care, legile trebuie adaptate, iar Constituţia (că tot se pune problema rediscutării ei) trebuie schimbată, din acest punct de vedere! Prin Constituţie, furtul din avutul public nu trebuie să se bucure de prescripţie! Niciodată!…
DEPUTAT NEAFILIAT
ING.MARIA DRAGOMIR
