L-am rugat pe Moş Niculae să pună o vorbă bună, ştie el unde, astfel încât să pot deveni doar pentru o zi MOŞ CRĂCIUN! M-a întrebat: „De ce? Ce gânduri ai? Trimite-i o scrisoare! Spune-i ce-ţi doreşti şi poate te va asculta!”
Iată ce i-am scris: „Moşule drag, dăruieşte-mi de sărbători şansa de a trimite cadouri tuturor reprezentanţilor din fotbalul judeţean! Şi dacă mă numeşti ajutorul tău, ce n-aş face eu… şi nu numai la sfârşitul acestui an… ci şi în următorul… din februarie de când se dă startul şi până-n decembrie când se ia vacanţă! Păi, în anul care se încheie, anul în care criza ne-a amorţit toate simţurile şi ne-a răsturnat toate valorile, i-aş aduna pe toţi „războinicii luminii” de la Belciugatele, Ştefan cel Mare, Radovanu, Săruleşti, Ileana, Şoldanu, Dorobanţu, Răzvani, Dragalina, Roseţi, Dragoş Vodă şi alţii pe care nu mi-i mai aduc aminte şi i-aş întreba, vorba boss-ului Caţaros: Măi copiii moşului, voi sunteţi normali la cap? Mă uit aşa la voi şi văd interese ascunse care v-au înlocuit raţionalul, răzbunări feroce care pun stăpânire pe minţile voastre, planuri diabolice de câştigare a punctelor… ce treabă-i asta? Aţi ajuns în fotbal să vă urâţi jucător cu antrenor, arbitru cu observator, vicepreşedinte cu preşedinte, conducător cu patron… voi pe ce lume trăiţi, unde vreţi să ajungeţi cu dezbinarea asta? Păi ce zice spectatorul când vă vede? Dacă aş fi Moş Crăciun, dacă chiar aş putea fi Moş Crăciunul cel adevărat din fotbalul judeţean m-aş duce la Caţaros şi i-aş spune cu toată convingerea: AJUNGE! Ajunge domnule preşedinte cu bătăliile astea stupide care nu se mai dau pe stadioanele judeţene cu armele senine ale jucătorilor, driblingul sau fenta, ci au devenit adevărate războaie psihologice în care nimic nu mai contează în afară de anihilarea adversarilor prin orice mijloace pentru câştigarea unor amărâte de puncte. Dar cum nu sunt Moş Crăciun, încerc măcar să fiu lucid şi să văd realitatea aşa cum este: Uneori crudă şi disperată, alteori frumoasă şi îmbietoare dar de foarte puţine ori dreaptă şi onestă. Cu chiu cu vai am trecut peste un an încrâncenat şi turbulent în care un preşedinte, Dan Costin, îşi dă demisia, iar altul este numit, prin sintagma D-AIA!!! Păi, este Democratic? DA, a zis Caţaros! Prin voinţa „cetăţenilor” Biroului Executiv. ŞI A ÎNCHIS GURA TUTUROR! Într-o astfel de competiţie, învingătorul ia totul iar, învinsului îi rămâne gustul amar ca fierea al înfrângerii. În mod normal, cel numit preluând puterea s-a apucat de „treabă”! Trădări, acuze şi împroşcări cu noroi din partea unora sau altora. Toţi delegaţii vorbesc pe la colţuri, dar nici unul nu are curaj să rupă pisica în două! Dacă şi în retur se va continua la fel, C.J.A. riscă să se transforme iar într-un câmp de război, nu al ideilor ci al intereselor. Şi nu al intereselor arbitrilor, ci al intereselor anumitor moguli din fotbalul judeţean. Într-o stare de tensiune greu de imaginat, Caţaros a căutat prin numirea fie şi interimară a celui care este în funcţie, să pună în aplicare un program corect pentru delegările arbitrilor bazat pe criterii de performanţă în dreptunghiul verde. Am urmărit cu mare atenţie evoluţiile unor arbitri. Le spun celor interesaţi de această activitate că dacă vor să revadă parcursul acestui „segment” în campionatul de zi cu zi, vor putea observa ceva cu care nu prea au fost obişnuiţi: Frecvenţa precisă respectată pas cu pas în delegarea arbitrilor cu experienţă la jocurile anumitor echipe, considerate cu „risc” mare şi un grad de dificultate foarte greu. Aida, de! Iar la alte jocuri s-au trimis arbitri „carne de tun”! Mă contrazici, d-le prezident? Trecând peste toate acestea, chiar în aceste zile iubitorii fotbalului judeţean, trăiesc euforia sărbătorilor de iarnă, dar îşi pun şi întrebarea legitimă pe cine va pune Caţaros în fruntea CJA în anul următor? S-AU CU CINE VA FI ÎNLOCUIT CHIAR EL ÎNSUŞI? „Motanu” trage nădejde, de asta s-a reîntors în barca PSD! Eftene la fel! Este sprijinit puternic de senatorii şi deputaţii din zona unde locuieşte. Dar Moşul are pe listă un nume surpriză! Dacă va accepta, cu siguranţă va fi omul care va resuscita din ADN fotbalul judeţean! Numele său este predestinat. Moşul mi l-a făcut cunoscut. Trebuia să ating această latură, pentru că iată, alegerile parlamentare s-au încheiat şi se aude că la timpuri noi vor fi oameni noi! În ceea ce-l priveşte pe Caţaros, am auzit oameni spunând că „au trăit să vadă cum visul lui Caţaros de a avea un campionat puternic s-a pierdut în ceaţă! Sau cum Casa Albă a fotbalului judeţean va fi şi mai frumoasă atunci când va avea gazon sintetic şi instalaţie de nocturnă!” Şi, Caii sunt verzi pe pereţi! Eee! Cert este un lucru: lumea fotbalului judeţean s-a săturat de Caţaros! Nu-l mai VOR! Dar să trecem peste acest subiect, este treaba lor. Însă, sărbătorile de iarnă vor trece şi tare mi-e frică de ceea ce va urma. Un nou an 2013, în care criza economică se va adânci. Recesiunea bate la poartă şi ne va lovi ca un tsunami prin explozia la preţurile principalelor utilităţi precum şi la alimente. Deja s-a anunţat o scumpire cu 16%. Ceea ce va face ca unele echipe să se retragă din competiţie punând desfăşurarea campionatului în dificultate. Dacă starea de normalitate nu va reveni, atât în politică cât şi în fotbal, cu toţii vom avea de suferit mai mult decât îşi imaginează unii. Mi se pare ca după atâta ură şi dispreţ care a fost în ultimul timp în fotbalul judeţean, ar trebui să strângem rândurile cu toţii şi să strigăm AJUNGE! Noi, cei care pretindem că iubim fotbalul, care îl slujim aşa cum putem, prin mijloacele pe care le avem ar trebui să ne comportăm ca nişte europeni din vest. De aceea stau şi mă întreb cât de lung ar trebui să mai fie acest drum astfel încât să putem vedea pe stadioanele noastre, la sfârşitul jocurilor adversari îmbrăţişaţi, arbitri felicitaţi şi patroni fericiţi indiferent unde s-ar juca un meci de fotbal? Şi totuşi, dacă aş fi ajutorul lui Moş Crăciun, aş veni la fiecare din voi, cei enumeraţi mai sus şi v-aş cânta în clinchet de zurgălăi un colind de pe vremurile alea când zăpada era cât casa şi lemnele trosneau molcom în sobe şi v-aş putea spune sincer şi din inimă: LA MULŢI ANI! Fără să fiu acuzat că sunt „Moşul” unuia sau altuia. CRĂCIUN FERICIT!
