Sâmbătă seara, un canal TV intrigant a reluat un spectacol grotesc interpretat de un histrion bolnav de legat: Mircea Badea. Îmbrăcat într-un tricou negru, cu mâneci scurte (deh, viril sadea, uitase că în urmă cu nu mult timp fusese tăvălit într-un ring improvizat, ca o chiftea în făină, spre deliciul lumii big-gest dincolo de corzi). S-a scălămbăit, a dat din mâni şi a ţipat făcând spume la gură împotriva „ordinei de zi”: guvern, virus, medici, spitale, carantină, litoral-munte, graniţe… Ajunsă la maturitate şi după ce i-a sporit adrenalina, Vulpiţa, alt personaj fabulos din big-gest, a conturat cu un pix negru partea de lume rămasă neînjurată. Apoi şi-a potrivit bikinii şi a plecat în lume. Norocoasă, s-a pricopsit cu Covid şi cu uşa încuiată. N-a suportat să i se încalce drepturile omului şi a fugit din carantină…
La începutul stării de urgenţă, Ţara simţise sub tălpi cum se înfrăţeşte grâul. N-a fost să fie, ploile s-au oprit dar nici virusul cu nume de vedetă, Covid, nu a mai gâlgâit.
Ne-am pus botniţa, am numărat paşii dintre noi, carantina şi izolarea ne-au pus poftele în cui şi doar cu câteva cârâieli am trecut de la starea de urgenţă la starea de alertă. A venit şi soarele, plaiurile mioritice s-au încălzit, apoi, gâfâind de excitaţie am umplut terasele, ne-am lipit cearceafurile pe nisip şi ne-am relaxat. Ne-am relaxat atât de mult că de cinci zile tot peste o mie de infectaţi ne fac să ne treacă fiori. Ieri s-au numărat morţii: 2187! Guvernul pare în derivă, măscăricii de seară de la România TV îl ajută să se scufunde.
Ce-i de făcut? Ne veselim că nu am ajuns la cotele morţilor de lepră din Vechiul Testament şi nici la cotele Covid-19 din Brazilia de azi? Ne-am scremut în zadar să facem Legea carantinării şi izolării? Cinic, dar suferind cu adevărat şi cu glas amar, dr. Virgil Musta, un mare actor al vremurilor pe care le (mai) trăim, ne spune: „Singura soluţie este să nu ne îmbolnăvim”.
Răzvan Ciucă
*
Reamintesc că în 1828 izbucneşte, din nou, o epidemie de ciumă, adusă din sudul Dunării de armata rusă de ocupaţie. Numai între 29 mai şi 4 iunie 1829 au fost 3500 de bolnavi. Este ultima mare epidemie de ciumă din istoria României. La puţină vreme după stingerea epidemiei de ciumă din 1828, izbucneşte una de holeră, ce durează până în septembrie 1831 şi care uluieşte românii prin repeziciunea cu care se extinde.
Despre funcţionarea carantinelor am mai relatat (v. Ialomiţa, Nr. 1056, 2020; Ialomiţa, Nr. 1063, 2020). Azi, cu mai puţin Art. 1(pomenit în Ialomiţa, Nr. 1056), voi prezenta in extenso un document de acum 190 de ani, nu înainte de a reaminti că în martie 1830 termenul de carantină la Călăraşi, Giurgiu şi Calafat era fixat la 20 de zile (Hurmuzaki-Nistor, XXI, nr. 204, p. 255):
Regulamentul pentru funcţionarea carantinelor
„Art.2. – Fiecare lazaret va fi condus de un director, un subdirector şi de un medic, iar la fiecare carantină mică de un şef de birou cu numărul de impiegaţi necesari.
Art. 3. – Cordonul sanitar de pe malul stâng al Dunărei va fi patrulat de jandarmi. De-a-lungul cordonului se vor construi din distanţă în distanţă bordeie pentru diversele pichete şi gherete pentru sentinele care să împiedece orice încălcare dinafară. La caz de nevoie caraulele se vor servi noaptea de semnale luminoase pentru a cere ajutor dela pichetele vecine.
Art. 4. – Serviciul de pază pe apă se va face de 18 vase armate, dintre care fiecare va fi dirijat de un căpitan şi mânuit de 8 vâslaşi, având pe bord şi numărul necesar de jandarmi. Vasele acestea se vor repartiza câte trei de fiecare din cele şase staţiuni, pentru a întreţinea legătura cu lazaretul şi cu biroul de carantină, care prin situaţia lor puteau avea nevoie de aceste vase.
În felul acesta unităţile fluviale vor parcurge zi şi noapte linia de veghe ce le va fi atribuită în toată întinderea ei, exercitând cea mai strictă supraveghere.
Art. 5.- Comitetul sanitar, alcătuit din ministrul de interne, din spătar şi dintr’un medic şef, îşi va avea sediul în Bucureşti. În competenţa sa intră tot ce stă în legătură cu carantinele. El va exercita un control continuu şi sever, pentru ca măsurile sanitare să fie aplicate cu stricteţă, putând întocmi, cu autorizaţia guvernului, şi noi stabilimente de carantină provizorie, oriunde în ţară, dacă se va simţi nevoie de ele.
Directorii şi şefii de birou sunt obligaţi să raporteze comitetului tot ce priveşgte carantinele în legătură cu aplicarea regulamentelor sanitare. După natura acestor rapoarte comitetul va putea propune noi măsuri preservative iar ordinele referitoare, aprobate de principe, vor fi trimise directorilor şi şefilor de birouri pentru a fi aduse la îndeplinire.
De asemenea capuchehaelile din paşalâcurile limitrofe vor fi ţinute să trimită regulat biroului de carantină cel mai apropiat rapoarte amănunţite asupra stării sanitare din oraşele în care îşi au reşedinţa precum şi din regiunile învecinate. Ei vor aduce la cunoştinţa acestor birouri toate informaţiile ce şi le vor putea procura în chestiunea aceasta, iar şefii birourilor le vor transmite îndată comitetului sanitar din capitală.
Directorii şi şefii de birou vor putea spori numărul zilelor de carantină, având în vedere gravitatea cazurilor, intensitatea boalei, dar ei nu vor putea reduce niciodată numărul de zile de carantină fixat prin prezentul regulament.
Art. 6. – Comitetul sanitar va traduce în româneşte şi va da publicităţii dispoziţiile regulamentului cu privire la numărul de zile pe care, pasagerii şi echipajele trebue să le petreacă la carantină, precum şi felul de desinfectare a bastimentelor şi mărfurilor transportate precum şi precauţiunile ce trebue să fie luate faţă de exportul indigen.
Art. 7. – Carantinele trebue să fie construite în felul celor mai bune construcţii de acest fel, fireşte însă că în marginile posibilităţilor financiare ale Principatelor.
În scopul acesta ele vor cuprinde un număr corespunzător de camere de locuit pentru funcţionari, încăperi comode pentru pasageri, magazii sigure şi spaţioase pentru mărfuri, case de sănătate, etc., etc.
Toate aceste ubicaţiuni vor fi astfel întocmite, încât să înlesnească serviciul şi să facă imposibil comunicaţia cu lumea din afară.
Ele vor fi întreţinute în bună stare de către proprietarii terenului pe care este construit lazaretul şi biroul de carantină, având şi un magazin de desfacere de alimente pentru nevoile pasagerilor. Aprovizionarea acestor magazii cu cele necesare se va face de către comitetul sanitar.
Art. 8.- Fiecare călător care soseşte la carantină, dacă este European, va fi obligat să prezinte paşaportul, iar dacă este originar de pe malul drept al Dunărei, el va trebui să aibă asupra sa o tescherea dela autoritatea locală sau un bilet de trecere eliberat de către capuchehaiaua din locul cel mai apropiat.
După prezentarea actelor personale şi dresarea cuvenitului proces-verbal, călătorul se va supune unei vizite medicale. Dacă va fi găsit sănătos, se va face un inventar asupra efectelor, banilor şi actelor ce are asupra sa, pe care el trebue să le depună la birou, pentru a fi desinfectate în conformitate cu regulele sanitare. După ce se va fi spălat într’o cameră separată, amenajată anume pentru acest scop, călătorul va îmbrăca halatul carantinei şi va trece în camera ce-i va fi destinată. Dacă din acest moment el va continua să fie sănătos până la sfârşitul zilei a patra, cu începutul zilei a cincea, el va fi liber de a-şi ridica toate efectele şi de a părăsi carantina.
Călătorul care nu va voi să primească halatul carantinar, va fi silit să prezinte propriile sale veşminte pentru desinfectare şi numai după ce vor fi împlinite toate formalităţile sus indicate, el se va putea îmbrăca în veşmintele sale desinfectate şi trece în camera ce i-a fost indicată. Numai din clipa aceasta i se vor socoti cele patru zile de carantină.
Art. 9.- Dacă dincoace de Balcani se ivesc cazuri de ciumă, zilele de carantină se dublează, iar călătorii sunt obligaţi să se conformeze întocmai dispoziţiunilor articolului precedent.
În cazul că medicul ar constata simptome de ciumă la vreunul dintre călători, sosit din părţile contaminate, purtătorul molimei va fi trimis de unde a venit.
Art. 10.- Persoanele sosite în aceeaşi zi şi din aceeaşi localitate vor putea fi găzduite în aceeaşi cameră şi aceasta în cazul când nu s’ar găsi destule camere pentru plasamente individuale ; dar niciodată două persoane sosite în zile diferite nu vor putea fi plasate împreună în aceeaşi cameră.
Art. 11. – Orice individ înarmat care încearcă să pătrundă în ţară cu intenţia de a trece cordonul sanitar, este obligat să depună mai întâi armele la biroul carantinei. Numele călătorului va fi înscris cu designarea armelor pe care le-a depus, iar la reîntoarcere armele i se vor restitui intacte.
Art. 12.- Fiecare curier de orice naţiune ar fi el, va fi supus regulamentului sanitar, numai valiza cu actele diplomatice va putea fi remisă după fumigaţie unei terţe persoane, trimisă de agenţia puterii căreia i-a fost adresată. Şi aceasta, pentru ca corespondenţa agenţiilor străine să nu sufere nicio întârziere. În cazul acesta curierul va fi obligat să asiste la desinfectarea pachetelor, scrisorilor şi banilor depuşi la carantină.
Art. 13.- Mărfurile vor fi împărţite în 4 clase .
- Cele ce nu sunt supuse niciunei carantine ca uleiul, măslinele, icrele, etc.
- Cele ce sunt susceptibile desinfectării, stropindu-le cu apă ca lamâile, etc. sau care pot fi desinfectate prin arderea ambalajului şi stropirea cu apă a cutiilor şi vaselor în care se găsesc, ca mirodenii, smochine, halva etc. Aceste mărfuri vor fi de asemenea scutite de carantină.
- Cele ce vor trebui se fie despachetate şi aerisite, ca stofe, diverse textile etc. Mărfurile acestea vor face 16 zile de carantină, din momentul în care au fost despachetate şi expuse la aer.
- Cele a căror carantină se prelungeşte până la 40 de zile, ca stofele de lână de bumbac etc.
Baloturile vor fi desfăcute în aşa fel, ca aerul să poată pătrunde uşor printr’însele, urmând ca apoi să fie desinfectate după toate regulele carantinei.
În ceea ce priveşte blănurile ajunge ca acestea să fie supuse cuvenitei desinfectări timp de 4 zile.
Comitetul sanitar este dator să alcătuiască cu precizie un catalog complet, cuprinzând toate mărfurile ce se raporta la fiecare din cele 4 specii menţionate mai sus.
Art. 14.- La sosirea unui vas, patronul este obligat de a prezenta documentele de bord şi de a face cuvenitele depoziţii care vor fi cuprinse în procesul-verbal, arătându-se dacă patronul sau o parte din echipaj voieşte să facă carantină sau să rămână pe bord pentru a descărca încărcătura sau a primi alte mărfuri. Şi într’un caz şi în altul se vor observa măsurile aplicabile fiecărui caz în parte.
Art.15.- Vasele care vin dela malul drept al Dunărei vor putea descărca îndată după sosirea lor mărfurile şi primi pe bord alte mărfuri, dar fără a comunica cu localnicii.
Ori de câte ori un vas românesc va veni dela malul drept, echipajul va fi supus regulelor sanitare prescrise pentru ceilalţi călători.
Art. 16.- Pentru a înlesni transacţiunile ţăranilor români cu locuitorii de pe malul drept al Dunărei, se vor fixa 2 zile pe săptămână de liberă circulaţie în care ţăranii români vor putea trece dincolo ca să vândă produsele lor.
Anumite locuri din jurul lazaretului vor fi împrejmuite şi rezervate locuitorilor de pe malul drept. De acolo ţăranii vor putea face traficul fără să treacă cordonul şi fără ca ei să ajungă în contact direct cu locuitorii de pe malul drept. Impiegaţi speciali vor griji ca prescriptele regulamentului să fie strict observate şi ca monetele de plată să fie clătite în oţet.
Nimeni nu se va putea prezenta la acest bâlci cu arme.
Art. 17.- Toţi impiegaţii carantinei, la intrarea lor în serviciu, vor presta un jurământ de a respecta cu religiositate legile sanitare. Slujbaşul care se va abate dela îndatoririle sale, sau se va face vinovat de neglijenţă în serviciu sau de prevaricaţiune se va pedepsi cu toată asprimea legilor.
Art. 18.- Fiecare călător sau pasager de orice naţiune şi treaptă socială este supus fără deosebire şi fără excepţie la stricta observare a regulamentului de carantină şi în nici un caz nu va putea trece cordonul sanitar fără un bilet de sănătate, pe care directorul i-l va înmâna la plecarea din carantină şi care va purta şi viza comandantului postului militar.
Art. 19.- Indivizii care vor călca cordonul sanitar şi nu vor respecta regulamentele de carantină sunt pasibili de următoarele pedepse :
- Cei ce vor introduce în teritoriul român fără a face carantină vor fi trimişi la ocnă pentru totdeauna.
- Cei ce vor introduce mărfuri sau alte efecte, comit un dublu delict de contrabandă şi de infracţiune sanitară şi vor fi pedepsiţi cu confiscarea obiectelor confiscate; infractorii şi contrabandiştii vor mai fi pe deasupra şi condamnaţi la ocnă pe vieaţă.
- Cei ce vor fi tăinuit efecte şi care vor fi dovediţi în timpul carantinei vor fi obligaţi de a repeta carantina şi de a plăti încă o amendă.
- Indivizii care vor atinge o persoană sau un obiect ce se găseşte încă în carantină, deopotrivă cu obiectele atinse de un călător ce vine să intre, vor fi de asemenea supuşi unui nou tratament de carantină.
- Dacă s’ar întâmpla ca un individ să încerce a călca legea sau cordonul sanitar, sau că la somaţiunea repetată a sentinelei să nu se oprească, atunci sentinela este autorizată de a trage asupra infractorului.
Art. 20.- Pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere a stabilimentelor de carantină ca şi pentru plata impiegaţilor care sunt ataşaţi acestor stabilimente, se va aloca un buget suma anuală de 600.000 piaştri din veniturile statului”.
Ion I. Nistor, Ravagiile epidemiilor de ciumă şi holeră şi instituirea cordonului carantinal la Dunăre,
Comunicare făcută în Şedinţa publică din 6 aprilie 1945, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii
Istorice, seria III, Tom. XXVII (1944-1945) , pp. 387-391. Pentru toate aceste evenimente, informaţii, etc.v. Notele: Hurmuzaki-Nistor, Hurmuzaki-Hodoş.
ILUSTRAŢIA acestui articol se datorează artistului Ion Grigorescu
