Mircea Brânduşă. ”Nici dacă mă roagă mama, la care țin foarte mult, nu mai scriu de fotbal”, îi spuneam în 22 decembrie anul trecut lui Sorin Anghel. Iată că un eveniment recent m-a determinat să-mi încalc cuvântul, fie și pentru o efemeră apariție în presa sportivă. Personal, n-am mulți prieteni în fotbal. Îmi sunt prea multe degetele unei mâini pentru ei. Sorin Anghel ziarist de mare calibru, Ilie Zeciu fost mare fotbalist și Costel Lican un caracter în fotbalul județean, care pe unde a trecut atât ca jucător cât și ca antrenor a lăsat în urma lui numai bine.
Cunoscuții sunt mulți, relațiile civilizate, multe și ele, dar prietenii cam ăștia. Am să mă opresc la ultimul, pentru că demiterea lui de la cârma echipei CSM Oltenița o consider o ieșire pe ușa din dos, ceea ce în opinia mea Lican nu merită. Cei care-l consideră pe Lican vinovat de declinul fotbalului oltenițean, chiar principalul vinovat de înfrângerea de la Belciugatele, se bucură că au scăpat de el! Închinându-se cu ambele mâini, ACEȘTIA nu admit că Lican a făcut și lucruri bune. Dar a făcut! La sfârșitul jocului de la Luica, unde am fost prezent în calitate de observator, și unde Oltenița a câștigat greu cu 4-3, l-am simțit pe Lican nu euforic, ci doar eliberat.
În cele câteva etape i s-a cutremurat scaunul de parcă stătea cu el pe epicentrul de la Vrâncioaia! Asta pentru că datorită unui serviciu stabil, pentru familie Lican a fost în câteva rânduri în imposibilitatea de a coordona antrenamentele elevilor săi. I-a fost și mai greu acum o săptămână când unii dintre aceștia i-au boicotat prezența la Belciugatele. După meciul de la Belciugatele l-am prins cu greu pe Lican la telefon. Mi-a spus doar scorul dar nu și că a lipsit. O modestie caracteristică lui. Seara pe site-ul lui Sorin Anghel am citit că a fost demis.
Am simțit un gust amar și am închis subiectul până sâmbătă 06.04.2013, când la conferința PSD am avut o discuție pe această temă cu primarul Țone. Acesta a vorbit în termeni laudativi la telefon cu Lican. Dar fără să se întrevadă că Lican ar mai putea continua ca antrenor la Oltenița. Am vorbit și eu cu Lican de față cu dl Țone. Cunoscându-l însă, i-am simțit în voce un tremurat de regret. Dintre toți cei de la Oltenița, mulțumiți prin consens de traseul bun din actuala ediție a Ligii Căruțașilor, vocea lui Lican trăda și neîmplinire.
Cred că și-a dorit din tot sufletul ca primăvara aceasta să-i aducă multe confirmări. Nu a fost lăsat. Nu este singurul care a primit o lecție din partea lui Țone. Și sunt sigur că nu va fi nici ultimul. Ura nu are ce căuta în fotbal. Cam asta e lecția umilă a acestei pagini scrise mai mult cu inima decât cu mintea. Nici ura și nici URA! În sport și cu precădere în fotbal, mai ales cel județean nu va exista niciodată victorie atribuită dinainte. Nu-i așa d-le Țone?
Cam așa a arătat jocul celor de la CSM Oltenița în ultimele etape, ca și cum titlul era o chestiune adjudecată în urma unei superiorități autoproclamate. Până la înfrângerea cu 0-2 de la Belciugatele! Acolo trebuia găsit un țap ispășitor. Și ca de fiecare dată în fotbal, acesta nu putea fi decât antrenorul. În acest caz, acarul Păun poartă numele lui Costel Lican. Cine vine după el, d-le Țone?
