Rodica Dohot. Demersurile ce vestesc regionalizarea se aud din ce în ce mai tare. Oamenii politici spun că o doresc, dar puţini dintre ei pricep cu ce se mănâncă această problemă. Cert este că regionalizarea este o mare oportunitate pentru România de a accesa mai multe fonduri europene, de altfel toate proiectele putând fi creionate la nivel de regiune. Teoretic, asta ar însemna un salt înainte, dar totul se zbate între subdezvoltare industrială şi preponderenţa zonelor rurale.
Referitor la acest subiect, preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi, Răducu George Filipescu, a declarat că nu crede că regionalizarea se poate face într-un ritm alert, aşa cum se doreşte, mai ales că pasul ,,repede înainte” ar putea afecta Constituţia României.
„Pot să vă spun că se merge mai departe pe ideea regionalizării, cu toate că eu, unul, nu văd cum ar putea să se facă atât de repede, să modifici toată legislaţia, atât de repede să faci pasul ăsta. Eu am mai spus-o, s-ar putea ca o regionalizare forţată să pericliteze Constituţia. Adică, vă spun la modul foarte sincer, vor fi foarte multe judeţe „ofuscate”, nu vorbesc de Călăraşi, dacă va fi Călăraşiul capitală de judeţ sau nu, că ne-am dori. Foarte bine, asta nu înseamnă că, dacă nu vom fi, ne vom împotrivi Constituţiei dar sunt alte judeţe unde cearta nu este atât de acerbă.”, a subliniat Filipescu.
Altfel spus, pentru regionalizare, România are nevoie de multe lucruri: infrastructură, proiecte bine puse la punct, ba chiar şi specialişti pentru astfel de proiecte. În opinia liderului judeţean, regionalizarea ar avea nevoie de o fază intermediară ce ar putea începe din 2014, iar până la alegerile din 2016 să fie timp pentru modificarea Constituţiei şi punerea la punct a tuturor situaţilor apărute pe parcurs, una dintre ele fiind asigurarea conducerii regiunilor prin rotaţie de către toţi şefii de Consilii Judeţene.
„Regionalizarea poate să înceapă în 2014 cu o etapă intermediară, în sensul în care nu se modifică toată legislaţia şi ea se modifică în timp în 2014-2015, până în 2016 la alegeri să ai toată legislaţia modificată. Sunt două probleme foarte importante, dacă rămân cele 8 regiuni, şi nu s-a căzut încă de acord asupra numărului de regiuni în care trebuie împărţită ţara, şi a doua problemă, destul de complicată, este dacă şi cum vor fi conduse aceste regiuni până în 2016 când sunt alegerile. Noi am propus ca această conducere, a regiunii, să se facă prin rotaţie. Facem socoteala câte luni sunt, câte judeţe sunt, şi vedem fiecare preşedinte de CJ câte luni conduce regiunea, şi-a terminat mandatul pleacă acasă, vine următorul. Cam cum făceam şi cu conducerea la Consiliul Regional de Dezvoltare când, prin rotaţie, fiecare era preşedintele Consiliului Regional de Dezvoltare, până la alegerile din 2016 când preşedinţii de regiuni vor fi aleşi odată cu preşedinţii de consilii judeţene şi primarii. Adică să nu numim guvernatori, se roteşte fiecare. Rămân consiliile judeţene şi fiecare preşedinte. Când preşedintele are acolo mandat, un vicepreşedinte e delegat să conducă judeţul. Este şi o treabă foarte bună ca perspectivă, pentru că se învaţă fiecare preşedinte de CJ, are viziune asupra întregii regiuni şi atunci când va fi vicepreşedinte al regiunii ştie despre ce e vorba, nu intră într-o chestiune pe care n-o pricepe. O înveţi, în 8 luni de zile înveţi.”, a mai spus Filipescu.
Nu putem să nu luăm în calcul faptul că regionalizarea ar putea aduce şi schimbări în politică. Neoficial, se spune că există discuţii pe marginea elaborării unui nou cod electoral, implicit şi Parlamentul ar fi altfel. Chiar dacă oficialii europeni nu grăbesc regionalizarea României, trebuie oricum făcută la un moment dat pentru că ne-am asumat-o odată cu statutul de ţară membru UE. Dicuţiile la nivel naţional sunt extrem de avansate, la fel şi variantele de x regiuni, capitale sau subcapitale. Pentru cetăţeanul de rând, oricum asta nu înseamnă prea mare lucru, atâta timp cât nu trebuie să ne schimbăm cărţile de identitate sau să ne plătim impozitele la Suceava. Toată lumea nu aşteaptă decât o mai bună îmbunătăţire a traiului de zi cu zi.
