Cred că patroana Oana Belu a fost inspirată atunci când l-a ales, ca însemn grafic de „market” pentru vinurile Domeniilor Ostrov, pe Dionysos (Dionis) în ipostaza de copil (personal aş spune de adolescent), adică inocenţă, speranţă şi bunădispoziţie.
Istoria îi dădea dreptate, arheologia Dobrogei acroşa şi confirma alegerea prin dovezi de netăgăduit, vestigii milenare de cultură şi artă.
„Dionysos, divinitate greacă atestată încă din epoca miceniană (diwonusojo), despre a cărei origine se discută. Dacă pentru cei mai mulţi obârşia zeului este tracă, alţi cercetători îi caută patria în Frigia, unde numele lui e Diounsis.
Din poemele homerice Dionysos apare ca personificare a forţei creatoare a naturii, zeu al vegetaţiei şi în special al viţei de vie şi al vinului. Cultul lui e asociat cu manifestări orgiastice la care participau bărbaţi şi femei şi a căror expresie literară desăvârşită a rămas tragedia lui Euripide, Bacchantele. Marea popularitate a lui Dionysos în Attica începe spre sfârşitul epocii arhaice, sub Pisistrate, dar la acea dată cultul lui era răspândit în numeroase locuri din lumea greacă, metropolitană şi colonială. Pretutindeni, alături de cultul public, ale cărui principale sărbători sunt Dionysiile şi la care participă cetatea întreagă, se întâlneşte şi un cult „misteric” (tainic), rezervat iniţiaţilor grupaţi în asociaţii numite, după locuri, thiasoi, baccheia (bacchia), speirai. În Italia, unde a pătruns pe calea coloniilor greceşti din sudul peninsulei (poate şi prin mijlocirea etruscilor), Dionysos Liber e atestat de la începutul sec. V î. Hr. Mai târziu se vor lua împotriva credincioşilor lui măsuri aspre din partea autorităţilor, dar popularitatea zeului totuşi a crescut şi primele veacuri ale e.n. sunt şi maximei răspândiri a cultului dionisiac pe întreg întinsul imperiului. Dintre oraşele greceşti dobrogene, acela de unde au rămas cele mai multe (şi mai vechi), mărturii ale cultului lui Dionysos e Callatis. Înscripţii de cel mai înalt interes informează despre existenţa în această cetate a unui cult public şi a altuia tainic, despre asociaţii de credincioşi şi despre lăcaşuri de cult, începând din sec. III î. Hr. La Histria, în schimb, cultul lui Dionysos e atestat abia în sec. II-III î. Hr., de când există ştiri nu numai despre templul închinat lui Dionysos în ipostaza de „Dătător-de-roadă” (Kapophoros), dar şi despre unele întovărăşiri cultuale (speirai) şi muzicale (hymnodoi) asociate cultului său. În Dacia, nu lipsesc mărturiile despre cultul lui Dionysos, în ipostaza romană a zeului Liber Pater.”
M. P. Nilsson, GGR, I2, 564-601, II, 358-367; id., The Dionysiac Mysteries of the Hellenistic and Roman Age, Lund, 1957; D.M. Pippidi, Studii ist. rel. antice, 94-120, 234-266.” (Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic – sec. X), Ed. Știinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p 239-240).
Din „selecţia” sa, Oana Belu, sfătuită de Marian Neagu, directorul Muzeului Dunării de Jos, Călăraşi, l-a exclus pe Dionysos/Bacchus bărbos sau încruntat până la dramatism, întâlnit cu cortegiul său (relief pe stele votive), sau cu papposileni (marmură). Nu s-a oprit, firesc, nici la cortegiu bahic de amoraşi (amprentă în ipsos după un tipar de teracotă).
Marian Neagu a valorificat descoperirile vrednicului şi talentatului arheolog Dan Elefterescu, oferindu-i Oanei Belu, un Dionysos copil încununat cu viţă-de-vie şi struguri, zâmbind pe un opaiţ ivit chiar la Ostrov, pe plajă, la începutul anilor ’70.
Repere muzeografice şi arheologice. Spicuim din Crişan Muşeţeanu, Dan Elefterescu, Lampes romaines de Durostorum, Dacia M.S., XXVII, 1983, p. 109-128, fig. 2/19; Dan Elefterescu, Opaiţe plastice descoperite la Durostorum-Ostrov (Ferma 4), în Pontica 2012, Constanţa: „Inv. 2564 … L act= 94,8 mm, l act=78 mm, H act=50 mm … pastă bej-castanie, densă, mici incluziuni calcaroase şi paiete de mică, ardere în parametri. Firnisul roşcat cu pete brune, aderent, exfoliat în partea anterioară…. Oglinda mare în formă de frunză (s.n.) a fost rectificată după o rupere accidentală. Toarta mică … putea fi folosită pentru prinderea preventivă a lămpii ….”. Aşteptăm cu nerăbdare tipărirea catalogului lui Dan Elefterescu, „Opaiţe plastice descoperite la Durostorum-Ostrov (Ferma 4)”
După dr. Crişan Muşeţeanu, opaiţul cu „Dionysos copil” este o copie realizată după un opaiţ de bronz, tip întâlnit în orizontul civilizaţiei romane (sec. II d. Hr.).
Piesa originară apare şi într-o mică publicaţie de 10 ilustrate, tipărită de Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi, Ed. DAIM P. H., ediţie română-engleză.
va urma
Răzvan Ciucă
Domeniile Ostrov, 2013
