Sorin Anghel. E vară, treieratul se apropie de sfârşit, iar oamenii de fotbal îşi fac socotelile. Toţi vorbesc despre o schimbare, de antrenori şi de jucători noi, dar nimeni nu vrea să rezolve adevărata problemă. Sectorul juvenil este mort în judeţul Călăraşi. Dunărea nu are nici o grupă de copii în curte, dar îl numeşte vicepreşedinte pe Bogatu, însărcinându-l pe acesta să se ocupe de Centrul de Copii şi Juniori. Adică de ceea ce nu există.
În perioada lui Sima, Costică Ştefan figura ca vicepreşedinte, dar nu avea nici o atribuţiune în cadrul clubului. Aşa este şi acum cu Virgil Bogatu. În loc de „vice” la Dunărea, şef peste grupele imaginare de juniori, Bogatu putea fi numit la fel de bine şeful aeroportului din Călăraşi. Nici ăla nu există. Reţineţi un lucru. Mai repede se construieşte o hidrocentrală pe Dunăre decât se face performanţă la Dunărea. Iar când spunem performanţă, ne referim la promovarea în Liga a II-a. Posibilităţi financiare există din moment ce elita judeţului pare pregătită să dea 600.000 de euro echipei de handbal masculin. Nici futsalul nu este pe gratis, dar nu suntem la pagina de economie ca să facem calcule peste calcule. Cert este că echipa fanion a judeţului a ajuns un apendice. O parte din vina o poartă formaţiile din Liga Tractoriştilor. Primarii, pentru că ei decid până şi culoarea jambierilor pe care îi poartă juniorii, au preferat să ţină la echipă doar oameni fără personalitate, preşuri ce s-au lăsat călcate în picioare atunci când li s-a spus că nu e nevoie să facă antrenamente. A fost o intrare cu talpa pe grumazul fotbalului, o intrare pe care nimeni nu a sancţionat-o. Acum am ajuns în situaţia ca fotbalul călărăşean să fie alimentat cu jucători din Bucureşti, jumătate zugravi, jumătate cu dublă legitimare, nici unul capabil să facă pasul spre Dunărea Călăraşi. Invazia bucureştenilor a fost posibilă pentru că Dunărea a renunţat la juniori, iar Olteniţa a dispărut de pe harta fotbalului în perioada în care oraşul a fost condus de către Costinel Milescu.
Fostul primar ţărănist nu a fost preocupat de fotbal şi nici de soarta tinerilor din oraş. Astfel, echipa a dispărut într-un moment în care era în Liga a 3-a, stadionul a devenit o ruină, iar din Olteniţa nu a mai ieşit nici un jucător capabil să joace fotbal nu la Dunărea Călăraşi, ci nici măcar la Chirnogi, Radovanu, Ulmeni, Curcani sau Mănăstirea, echipe care, conform tradiţiei, se întăreau în fiecare vară cu jucători care îşi încheiau junioratul la Olteniţa. Criza provocată de Milescu se simte şi acum. Toate echipele din zonă se bat pe o mână de jucători, toţi bătrâni, iar aceştia sunt dezorientaţi. Şi-ar dori toţi să joace la Olteniţa şi se uită zilnic pe ecranul telefonului, în aşteptarea „convocării”. Deocamdată, lucrurile la CSM Olteniţa se mişcă timid. Primăria cere răbdare, iar publicul vrea rezultate. Comparaţia dintre Milescu şi Ţone nu îşi are rostul. Unul a lăsat fotbalul să moară exact cum laşi o floare pe un maidan de ciulini, iar celălalt se chinuie să-l scoată din comă. Ca să vă daţi seama cât de mult s-a preocupat fostul primar de activităţile tinerilor din Olteniţa, trebuie doar să vă povestim un episod în care Milescu se dovedeşte cât se poate de incoerent. În ultimele luni de mandat, ţărănistul a refuzat să cumpere clădirea clubului Navol din centrul oraşului. I s-a spus că Olteniţa are nevoie de un loc pentru organizarea de spectacole, de un cinematograf, de o sală foarte mare, numai că Milescu a refuzat, spunând că nu se cade să dai bani pe o clădire ce trebuie renovată, susţinând chiar că ar fi mai bine să se construiască o altă clădire în oraş. Acum, actualul primar a venit cu propunerea de a se construi o casă de cultură în Olteniţa. Cine a sărit şi a făcut scandal, că nu e cazul, că nu sunt bani, etc? Evident, Milescu! Acum ce putem să credem? Doar că e mai important numele celui care face, nu al celui pentru care se face.
Revenind la fotbalul judeţean, pentru că de acolo am plecat, trebuie spus că 10 echipe şi-au anunţat intenţia de a se lupta pentru supremaţie. O supremaţie pe care primarii o declară aşa: „Nu vrem să promovăm, ci să fim acolo sus, în primele patru. Nu avem bani pentru Liga a 3-a, vrem doar să fim printre cei mai buni la noi în judeţ”. Foarte frumos. Oamenii îşi văd lungul nasului, discută cu antrenori şi cu jucători, dar trebuie să vedem şi ceva concret. Dacă toţi vor să fie în elită, atunci ar face bine că toţi să fie de acord cu propunerea celor de la Unirea Mănăstirea, aceea de a avea doar 12 echipe în Liga Tractoriştilor. Proiectul mai este susţinut şi de Venus Independenţa, Dunărea Ciocăneşti şi Înainte Modelu. Sunt şi oameni slabi în fotbalul călărăşean. Nu facem referire la Marian Speriatu, de la Radovanu, şi la Silviu Moldoveanu, de la Dragoş Vodă, care spun că cel mai bine ar fi că seria să fie doar de 16 echipe. Slabi sunt cei care vor 18 echipe doar pentru că aşa vrea Bratu Caţaros. Slabi sunt cei care vor 18 echipe doar ca să nu fie ei ultimii în clasament. Slabi sunt cei care vor 18 echipe doar ca să poată învinge şi ei pe cineva. Independenţa, Modelu, Ciocăneşti, Dor Mărunt, Fundulea, Lehliu Gară, Mănăstirea, Ulmeni, Chirnogi – băgată cu japca în Liga Tractoriştilor – şi Radovanu sunt cele 10 formaţii care promit că vor arăta mult mai bine în sezonul 2013-2014 decât au fost până acum. Deocamdată, Olteniţa îşi vede lungul nasului şi stă la cutie. Îşi doreşte doar să scape de retrogradare. Ar fi culmea să nu îşi realizeze acest obiectiv.
