În aceasta perioadă în care agricultura din România trăieşte paradoxul că deşi a avut un an agricol foarte bun se află în pragul falimentului datorită jocului preţurilor de achiziţie la cereale, constatăm cu indignare că această gravă problemă naţională s-a transformat într-un ping-pong politic fără nici o finalitate pentru destinele pozitive ale României.
Toate măsurile luate de guvernul Boc, de genul subvenţiilor acordate în mod preferenţial, sistemul de tip mafiot în numeroasele contracte cu APIA- impozitarea aberantă a producţiei agricole, sunt acţiuni care au influenţat slăbirea fermierului român.
Aceste realităţi au fost agravate şi de modul incoerent în care au fost şi sunt trataţi agricultorii, care plătesc o redevenţă minimă pentru terenurile preluate dela Agenţia DomeniilorStatului, în timp ce fermierii care lucrează în arendă terenurile populaţiei plătesc o arenda incomparabil mai mare, situaţie care generează un dezechilibru foarte grav!
În anul 2013 s-a realizat cea mai mare recolta din ultimii 50 de ani, iar preţurile s-au prăbuşit, la ordin, într-o singura zi, cu 40% faţă de anul precedent!
Comentariile guvernanţilor au fost de o simplitate devastatoare- „aşa este în economia de piaţă, producţia a fost foarte mare şi, firesc, preţurile sunt mici“. Să nu se fi ştiut că în timp ce în România preţul grâului este de 140 €/tona, la bursa europeana preţul era de 200 €/tona?! Este evident şi pentru un copil că România a fost supusă unui atac speculativ, un atac la adresa economiei naţionale, fără nici o legătură cu economia de piaţă!
Ca să nu spunem că în Kazahstan, marele producător de grâu care asigură piaţa concurenţială, deşi recolta anului 2013 s-a prăbuşit la jumătate faţă de recolta anului trecut (13 milioane de tone faţă de 26 milioane tone), preţul a scăzut cu doar 6%!!! Să nu fi ştiut Guvernul şi serviciile de informaţii (cărora le-a majorat bugetul anul acesta) de aceasta situaţie?! De exemplu, pe piaţa materiilor prime din Paris preţul grâului a coborât în ultima lună cu 5%, la 180 €/tona pe acelaşi fond de producţie pentru nivelul înregistrat în anii anteriori- deci cu 5%, nu cu 40% ca în România. Constatăm că, de-a lungul timpului, s-a tolerat politica agresivă a traderilor de cereale care speculează lipsa de bani a producătorilor şi îi determină să vândă grâul imediat după recoltare la preţuri minime care nu le acoperă nici măcar cheltuielile.
În aceste condiţii, în al doisprezecelea ceas, Guvernul României are datoria să intervină preluând cantităţile de cereale care se mai află în posesia agricultorilor români,la FondulNaţionalde Rezervă al Statului, cu un preţ echivalent celui de la bursa europeană, preţul real al cerealelor!
Pe această cale, atragem atenţia că se impune o politică eficientă şi coerentă pentru agricultori, în favoarea producţiei romaneşti şi a poporului român şi nu în bătaia de joc din aceşti ultimi 20 de ani când interesele străine au fost prioritare pentru conducătorii vremelnici din România!
DEPUTAT PP-DD DE CĂLĂRAŞI, MARIA DRAGOMIR
