Mircea Brândușă. Alt subiect era prioritar in această penultimă ediție din acest an. Dar discuția cu Bogatu din curtea AJF-ului, avută în prezența d-lui Dumitru Pandrea, șeful Comisiei de disciplină mi-a schimbat decizia în ultimul moment. Sper ca Bogatu să nu se supere că-l voi numi un fel de „fată în casă”la Dunărea.Într-un sens pozitiv, bineînțeles!
De-a lungul timpului a făcut de toatela Călărași. A jucat, a antrenat, a lucrat inclusiv cu juniorii. Așa a și devenit, după o viață în culorile galben – albastre, unul dintre simbolurile clubului de pe malul Borcei. De când a plecat Petrescu și a devenit master șef peste vestiarul echipei, despre Bogatu s-a scris mai des ca oricând. Chiar eu, i-am dedicat în vară un articol în care l-am complimentat, pentru că a acceptat să devină încă o dată, eterna manta de vreme reala Dunărea.Fără să se fi simțit vreodată ofensat. Nici măcar umilit, așa cum se auzea prin târg.
Acum, când răspunde de echipă, în calitate de antrenor principal, dacă memoria nu mă înșeală, pentru a 5 oară de când a îmbrățișat această frumoasă, dar grea meserie, Bogatu m-a lăsat să înțeleg că simte că fotbaliștii nu îl mai vor. Rezultatele slabe din tur i-au făcut și pe alții să comenteze acest subiect.
Numai că, dacă alții pot vorbi despre tine în necunoștință de cauză, de presupus este că, despre munca pe care o prestezi, tu însuți ești îndreptățit să o faci cel mai bine. Pentru că te cunoști cel mai bine. Așa l-am descoperit sau redescoperit pe Bogatu în dialogul avut. Discuție care înainte de a ne impresiona, ne-a surprins printr-o sinceritate debordantă menită să emoționeze și printr-o modestie caracteristică lui. Dar, în opinia mea să și întristeze.
Ne-a vorbit despre condițiile pe care jucătorii le au la club, despre mentalitate sa ca antrenor, despre faptul că mereu a căutat să creeze un climat sănătos la antrenamente, e drept cu foarte multă disciplină, despre cum a gândit primul 11 înaintea jocurilor, despre cum i-a adus în prim plan pe anumiți jucători, dar, și despre evoluția slabă a unora și despre actele de indisciplină ale altora.
Bogatu nu s-a sfiit să declare că, și, dacă va fi nevoie să plece, cu inima va rămâne totla Dunărea.Vaaștepta o altă perioadă de criză ca să revină. Având o mină a sacrificatului de serviciu, Bogatu a lăsat să se înțeleagă că este omul care recunoaște că atât s-a putut cu lotul actual de jucători. Finalul discuției mi l-a arătat pe Bogatu ca pe un tip necomplicat, obișnuit cu bucurii simple și parcă împăcat cu soarta: „În iarnă conducerea va trage linie. Va stabili cine rămâne, cine pleacă. Fără supărare. Nimeni nu este de înlocuit!”
Poate că e puțin, într-o lume în care mulți aleargă neîncetat după mai mult. În alt consens al discuției cu Bogatu, antrenorul dela Dunărea, acesta m-a convins că nu are veleități de erou sau vedetă. Așa cum chiar el îl caracteriza ironic pe V. Petre, după evoluția dezamăgitoare a 8-lui din meciul cu Axintele. Dar, Bogatu a fost, este și sunt convins că va fi și în viitor SOLUȚIA DE AVARIE de la echipa fanion a județului.
Cu un singur amendament însă: fiecărui „meseriaș” trebuie să-i ceri ce și cât poate oferi, acolo unde se pricepe cel mai bine! Zic bine dom. profesor?
