Sorin Anghel. Dunarea Calarasi traverseaza un moment frumos. Este pe locul al doilea in clasamentul Seriei C2, a reusit sa lege cinci victorii si asteapta cu incredere vizita celor de la CS Stefanesti. Elevii lui Mirel Condei au ocazia sa-si consolideze pozitia in clasament printr-o victorie care nu ar trebui sa surprinda pe absolut nimeni. In tot acest ocean de fericire, a aparut si o veste care a zguduit din temelii fotbalul calarasean. Inaintea jocului de saptamana trecuta, cu Conpet Ciresu, scor 2-0, Cosmin Onofrei, antrenorul secund al formatiei calarasene, si-a anuntat retragerea din cariera de fotbalist. Ultima oara a evoluat pentru Venus Independenta, insa experienta traita la formatia antrenata de catre Ilie Zeciu nu a fost una tocmai fericita.
Obiectiv: Cosmin, ce te-a determinat sa renunti atat de brusc la cariera ta de jucator?
Cosmin Onofrei: M-am gandit foarte mult si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa renunt la cariera de jucatorul. Am foarte multe kilograme in plus. Cred ca e mai bine pentru mine sa ma opresc acum, mai ales ca vreau sa ma concentrez in totalitate pe ceea ce fac la Dunarea Calarasi.
Nelu Tatu spune ca orice jucator mare isi anunta retragerea, ia o pauza, dupa care se intoarce pe gazon. Peste cat timp te vei intoarce pe teren?
Ii multumesc domnului Tatu pentru cuvintele frumoase. Este un om deosebit, cu o vasta experienta manageriala. Stie sa ii motiveze pe fotbalisti si a avut, are si va avea un cuvant greu de spus in fotbalul calarasean. Acum eu nu cred ca ma voi mai intoarce pe teren in postura de jucator. Se poate intampla sa mai joc, dar numai in meciurile de old-boys.
In vara acestui an ai plecat de la Modelu, unde aveai ocazia sa iesi campion judetean, pentru a fi rezerva de lux la Independenta. Regreti pasul acesta?
Da, regret ca am plecat de la modelu, dar eu intotdeauna am jucat fotbal numai de placere, nu m-am gandit niciodata la bani. Asta este fotbalul adevarat, sa joci acolo unde te simti bine, unde faci parte dintr-un grup unit. Eu am ajuns la Modelu impreuna cu Marius Paun si am considerat in vara ca este normal sa plec de acolo din moment ce el nu mai era antrenor. Vreau sa inteleaga toata lumea ca eu nu am nimic personal cu Virgil Bogatu. Este un om pe care il admir. Impreuna suferim pentru Dunarea.
Se poate spune despre Onofrei ca nu stie sa aleaga?
Nu se poate spune asa ceva. Am facut si eu cateva greseli, ca orice om, dar de cele mai multe ori am ales bine.
Care este cea mai importanta realizare a jucatorului Onofrei?
In 2009, dupa o pauza destul de lunga, am revenit la Dunarea Calarasi. Antrenor era Vali Petrescu, care a stiut sa ma motiveze si intr-o luna si jumatate am slabit 15 kg. In acel sezon am marcat 17 goluri. A fost ceva fantastic. Nici mie nu imi venea sa cred.
Cand te-ai simtit ultima oara fotbalist?
De fiecare data cand am intrat pe teren eu m-am simtit fotbalist. Imi amintesc insa de un meci pe care l-am jucat la Braila, impotriva celor de la Petrolul Ploiesti. Au fost 8.000 de oameni in tribune si m-am simtit cu adevarat fotbalist. A fost un moment unic in viata mea.
Cum a fost ziua in care ai imbracat pentru prima data tricoul Dunarii Calarasi?
Am debutat la Dunarea intr-un meci cu Petrolul Berca . Am intrat si am si marcat. Stunci un vis de al meu, de cand eram mic, se indeplinise.
Care este cea mai mare greseala a jucatorului Onofrei?
Nu am profitat mai mult de sansele pe care le am avut. Poate ar fi trebuit sa fiu mai serios in unele momente. Era mai bine daca imi vedeam de treaba mea si ascultam de persoanele care mi-au vrut binele.
Cine este jucatorul alaturi de care ai evoluat si te-a marcat in mod profund?
Au fost mai multi. Jucatori precum George Coco Simion, Marius Milea, Sandu Culeafa ori Cristi Dicu se vor afla mereu in inima mea. Am jucat si alaturi de Banel Nicolita. El a ajuns cel mai sus. In schimb, mie cel mai mult mi-a placut Sandu Culeafa.
Dunarea ar avea nevoie acum de un atacant cum era Onofrei in vremurile sale de glorie?
Eu am fost un oportunist in fata portii. Dunarea, ca orice alta echipa, are nevoie de astfel de atacanti. Acum noi ii avem la echipa pe Serban, Stefan, Andrei si Daniel Gheorghe, jucatori in care noi, staff-ul tehnic, dar si conducerea administrativa, alcatuita din oameni exceptionali, avem mare incredere.
Cum l-ar putea motiva antrenorul Onofrei pe jucatorul Onofrei sa nu isi puna ghetele in cui?
Nu cred ca ma mai poate motiva ceva in acest moment, dar se poate intampla in orice moment sa imi doresc sa slabesc cateva kilograme, sa reusesc lucrul acesta si sa revin in forta. Niciodata sa nu spui niciodata. Lucrul cel mai important este sa fii gata in orice moment sa sacrifici ceea ce esti pentru ceea ce ai putea deveni.
Ai jucat un sezon in Liga a II-a, la Braila. De ce atat de putin?
Am facut cateva greseli pe care le-am regretat mult timp. Trebuia sa fiu mai serios, intelegi ce vreau sa spun. Educatia este cea mai puternica arma pe care o poti folosi pentru a schimba lumea. Acum vreau ii invat pe baietii pe care ai antrenez sa nu faca aceleasi greseli ca mine.
Ce ti-a lipsit ca sa ajungi fotbalist mare?
Seriozitatea.
Care este echipa din Liga Tractoristilor unde te-ai simtit cel mai bine?
La Modelu m-am simtit cel mai bine. Era un grup bun, condus de catre Marius Paun. Pacat ca nu a mai continuat. Si la Independenta sunt doi oameni de valoare, pe care ii respect. Este vorba despre Constantin Anghel, fostul primar, si de ilie zeciu, un antrenor extraordinar, un om deosebit, pe care il voi admira toata viata. Vreau sa le doresc celor de la Modelu, precum si celor de la Independenta, multa bafta. Ar fi bine sa lase orgoliile deoparte si sa puna umarul impreuna la dezvoltarea fotbalului calarasean. Aceste doua echipe nu trebuie sa reprezinte altceva decat un izvor de talente pentru Dunarea Calarasi.
Ce nu ti-a placut niciodata sa faci ca jucator?
Nu m-am impacat niciodata cu alergarile lungi si nici cu arbitrii. Eram dusmanul lor. Nu mi-a placut niciodata sa pierd.
Care a fost antrenorul care te-a ajutat cel mai mult in cariera?
De la toti antrenorii mei am avut ce invata. Am lucrat bine si cu Prepelita, si cu Bogatu, si cu Ionel August, am invatat de la ei multe tertipuri de atacant.
Ce simti atunci cand intri pe poarta stadionului?
Am ajuns acasa. Asta e locul in care ma simt cel mai bine.
Ce reprezinta Dunarea pentru tine?
Inseamna foarte mult. Cine ma cunoaste stie ca eu am sange galben-albastru, iar la piept, in locul inimii, bate sigla Dunarii Calarasi.
De ce are nevoie Dunarea acum pentru a putea ataca promovarea?
Noi avem un grup valoros de jucatori, la care eu tin foarte mult. S-a format o familie. Daca grupul ramane unit, putem facem o surpriza.
In aceasta viata vom mai vedea Dunarea jucand in cel de-al doilea esalon al fotbalului romanesc?
Esti pesimist. Schimbarea nu va veni daca asteptam alta persoana sau alta perioada. Noi suntem cei pe care i-am asteptat. Eu cred ca foarte curand se va intampla ca Dunarea sa promoveze. Acest oras merita asta. A trecut prea mult de cand nu a mai fost in Liga a II-a. Au am incredere.
Ca stil de joc, cu ce mare fotbalist poate fi comparat Onofrei?
Idolul meu a fost Lacatus, dar un antrenor mi-a spus ca seman, ca stil, cu Gerd Muller.
Cate tigari fumezi in timpul unui meci?
In timpul meciului nu fumez pentru ca nu este permis. Fumez foarte mult, nu stiu exact cat de mult, inainte si dupa meci. Dar pe banca nu as fi fumat nici daca era permis.
De ce nu intri in vestiarul echipei la pauza? Toata lumea te vede pe culoar, fumand tigara dupa tigara.
Eu intru de fiecare data in vestiar, spun ce am de spus, spun ce am vazut, ii incurajez pe baieti si ies.
Daca ai avea 20 de ani, ce ai schimba in viata ta?
As fi mai ascultator cu cei care imi vor bine si mai distant cu cei care imi vor raul.
Ce sanse are Dunarea sa prinda play-off-ul?
Nu cred ca se pune problema sa nu prindem play-off-ul. Daca o tinem asa, cred ca o sa terminam in primele 3, asta e parerea mea.
De ce nu a mai jucat Daniel Gheorghe, preferatul tau, in ultimele meciuri?
Este accidentat de 10 zile. Are probleme la tendon, dar nu este ceva grav. Face tratament si o sa revina in curand. Eu il astept si am mare incredere in el.
Ti se intampla sa visezi cu ochii deschisi?
Cred ca orice om viseaza cu ochii deschisi. Din pacate, prea multi dintre noi nu ne traim visurile pentru ca ne traim temerile.
Antrenorii cu care ai lucrat de-a lungul carierei tale si-au pus amprenta si asupra personalitatii tale si in afara gazonului?
Da, un antrenor si un om deosebit era Mircea Banu. Un om foarte bun, de la care am invatat multe, mai ales ca avea calitati excelente de pedagog. Mi-a dat o educatie care m-a ajutat in viata. A fost un antrenor adevarat pentru mine.
Consideri ca orice copilarie ar trebui sa inceapa cu sport?
Sportul insemna sanatate si educatie. Am o mare bucurie in suflet de cand avem grupe de copii la Dunarea si s-a umplut stadionul de pitici.
