În declarația de astăzi vreau să vă supun atenției un subiect important, genul de vâlvătaie care poate produce un infern dacă nu este supravegheat din timp. Acest subiect îl reprezintă regionalizarea. Tema regionalizării poate da naștere unor discuții utile, nu numai pentru politicieni, ci și pentru opinia publică. Dezbaterile pe acest subiect dau o șansă orașelor, județelor să arate unde sunt punctele lor forte, să scoată în evidență punctele bune. Aceasta nu trebuie, însă, să pună o presiune asupra procesului de regionalizare.
Mocneşte în secret de câteva luni, hrănindu-se cu visuri de mărire ale unor actori locali sau naţionali, cu idei fixe ale unor funcţionari sau cu obsesii cauzate de tăceri apasătoare cladite pe temeri, frici si momente de indecizie, pănă într-un punct în care devine deja de necontrolat stârnind pasiuni si orgolii nemăsurabile. Cred că încă nu este prea târziu să «stăpânim acest foc», dar pentru aceasta avem nevoie de transparenţă, dezbatere şi curaj.
Interventia mea porneşte de la discursul public oficial din ultimele luni pe această temă, în care se discuta mereu de 8 regiuni, adica de păstrarea celor existente. De aceea, trebuie să atrag atenţia, încă de la început, ca delimitarea regiunilor de dezvoltare existente a fost rezultatul mai degrabă al unui compromis politic, decât al unei analize aprofundate. Şi afirm acest lucru în cunostinţă de cauză, ca unul care am lucrat peste 5 ani in ceea ce se numeste conceptul de dezvoltare regională încă de la începuturile acestuia în România. Daca Uniunea Europeană foloseşte aproximativ 100 de indicatori în politica de dezvoltare regională, in anul 1997, s-au folosit numai 17 astfel de indicatori in construcţia regională si al indicelui global al dezvoltării. Iar dintre cei 8 mari piloni ai dezvoltării regionale: demografic, economic (doar 2 indicatori: PIB şi rata şomajului), social, infrastructură, educaţie, istoric, geografic, cultural, ultimii trei au fost aproape excluşi .
Politica de Dezvoltarea Regională este si astăzi, la 15 ani de la implementarea ei in ţara noastră, un concept nou pentru foarte multi cetăţeni. Aceasta pentru că s-a vorbit foarte putin despre principiile, obiectivele si rezultatele ei, semănând mai mult cu o poveste situată între mit si adevar.
De 15 ani în România funcţionăm pe opt regiuni de dezvoltare, fiecare cuprinzând mai multe judeţe, constituite în urma unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.
De acum 15 ani ne-am propus ca prin intermediul lor să planificăm utilizarea resurselor (prin programe si proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite;
-să diminuam dezechilibrele economice în cadrul regiunilor existente dar si intre ele,
-să creştem gradul de absorbţie al instrumentelor financiare alocate de UE (fonduri structurale si de coeziune);
-să oferim cetăţenilor servicii de calitate ;
-să stimulam cooperarea si parteneriatul interregional, intern si international, care contribuie la dezvoltarea economica
-crearea unei conştiinţe de apartenenţă la regiune.
Din acest motiv consider ca acum, înainte de a discuta despre o nouă regionalizare a României, avem datoria de a prezenta o evaluare serioasă asupra a ceea ce a reprezentat funcţionarea şi rezultatele obţinute de actualele regiuni.
EVALUAREA este una dintre etapele importante ale politicii europene de coeziune, principiile pe care se axează ca relevanţa, utilitatea, eficacitatea, sustenabilitatea îţi dau posibilitatea creării unei imagini asupra designului şi rezultatelor proiectului în relaţie cu resursele disponibile şi cu obiectivele propuse. Evaluarea presupune transparenţă, dezbatere, responsabilitate, eficienţă, adică principii cheie care ar trebui să fie si pilonii viitoarei construcţii regionale. Fără o evaluare serioasa si transparentă, cu bune si rele, cu plusuri si minusuri, nimeni, dar absolut nimeni, nu va crede in viitorul acestor regiuni, asa cum reies ele din discursul oficial.
Pentru aceasta ne trebuie curaj. Curajul de a arata rezultatele aşa cum sunt curajul de a arăta de unde pornim în aceasta etapă nouă privind dezvoltarea regională a României.
Cred că trebuie sa avem acest curaj, pentru că aşa cum afirma Plutarh, scriitor și moralist antic :” Curajul este începutul biruinţei!”
Deputat PNL de Călăraşi,
Dan Motreanu