Echipa naţională de handbal masculin a României a reuşit să se califice la barajul pentru calificarea la Campionatul Mondial care va avea loc în anul 2015 în Qatar. Printre jucătorii care au evoluat în ultimele patru meciuri ale campaniei de calificare s-a numărat şi călărăşeanul George Şelaru, 26 de ani, legitimat la Energia Pandurii Tg. Jiu.
La finele anului trecut, la Călăraşi s-au pornit certuri pentru desemnarea celui mai bun handbalist călărăşean. Chirilă l-a propus pe Alin Şania, în vreme ce de la CSS a venit propunerea ca titlul de handbalistul anului 2013 să îi fie acordat lui Andrei Voinea, pivot care a făcut parte din lotul echipei naţionale de juniori. Fiecare tabără a venit cu argumentele sale, n-are rost să le enumerăm acum. Subiectul este deja consumat.
Personal, sunt de părere că nimeni de la Călăraşi nu ştie să facă promovare. Handbalul are nevoie de mediatizare pentru ca ruptura dintre jucători şi public să dispară cât mai repede. Nimeni nu mişcă nimic în acest sens, iar atmosfera de la Polivalentă seamănă cu cea de la Ateneu. Se aplaudă din când în când, mai mult din obligaţie, iar cei care îndrăznesc să scandeze numele echipei sunt priviţi cu dispreţ de cea mai mare parte a publicului. Am mai spus lucrurile astea şi le voi repeta în mod excesiv.
CSM Călăraşi are nevoie de un public energic chiar şi în această perioadă, când la Sala Polivalentă are loc Cupa Unirea, competiţie la care participă, pe lângă formaţia antrenată de către Sabin Dacău, Ştiinţa Bacău, vicecampioana României, Dinamo Bucureşti, ocupanta locului patru în Liga Naţională, şi CSU Suceava, formaţie care în ultimele două sezoane a participat în cupele europene. Turneu tare, fără nici o exagerare.
Nu vreau să se băşice nimeni, dar Călăraşiul nu are tradiţie în handbal. Şi nici experienţă! Are, în schimb, oameni ce reprezintă oraşul în Liga Naţională. Mocanu şi Niţu sunt doi călărăşeni ce evoluează la Dinamo. Dinescu, un inter stânga despre care îmi permit să spun că este mai bun decât Alin Şania, este la Tg. Jiu, acolo unde evoluează şi George Şelaru, cel de-al treilea portar din ţară. Toţi au crescut la Călăraşi din mâna lui Ioan Bota, secundul lui Sabin Dacău.
Şelaru a fost doi ani la rând cu Suceava în cupele europene, iar în vară a fost dorit la Călăraşi. Salariul era atrăgător, însă băiatul e profesionist şi a refuzat oferta clubului condus de către Dumitru Chirilă. Dacă ar fi „coborât” în Divizia A, el ar fi pierdut echipa naţională. Prezenţa lui Şelaru în rândul celor mai buni handbalişti din ţară nu face decât să demonstreze că la Călăraşi există modele.
Care au fost bornele lui Şelaru în 2013? A jucat cu Suceava în semifinalele Cupei Challenge, apoi a urmat transferul la vicecampioana României, Ştiinţa Bacău – unde a jucat puţin, motiv pentru care a plecat la Tg. Jiu – finalul de an aducându-i convocarea la echipa naţională. Acestea sunt motivele pentru care consider că s-a greşit când nimeni de la Călăraşi, indiferent că vorbim despre autorităţile locale sau despre cele sportive, nu s-a gândit să-l bage în seamă pe Şelaru cu un premiu. Ar fi fost o mostră de respect şi un prim pas spre aducerea acasă a unuia dintre cei mai buni portari din handbalul românesc.
Portarul de acum al gorjenilor este liderul generaţiei de excepţie pe care Ioan Bota a crescut-o la CSS Călăraşi. Şelaru a priceput la fix cum e joaca. El e evoluţia darwiană cea mai spectaculoasă a modernităţii unui sport scremut: handbalistul multimedia. Şutează impecabil la vinclul LCD-ului atunci când joacă FIFA 2014 pe Play-Station, driblează impecabil pe Facebook. Apără doar când e în poarta din sala de handbal. La Călăraşi, el va fi mereu un câştigător, mereu va fi campion. Are toate cărţile în mână şi câteva în mânecă atunci când adversarii şutează cu duşmănie spre el. Până când va ajunge la CSM, călărăşenii vor avea de îndurat linişte, aşteptare şi încordare. Să vedem când apare.
Şelaru nu este o umbră, ci un nume în handbalul românesc, unul la care Călăraşiul va apela până la urmă. În momentul în care acest lucru se va produce, vom vedea cum stăm prin proba directă şi vom fi scutiţi de alaiul de bocitoare nostalgice care la orice pasă greşită sau la orice ratare vor sta liniştite pentru că în poarta se afla Şelaru. Va fi un mic turbion, o învolburare de ambâţuri. Rămâne temeinic de văzut deci când se va produce „repatrierea” lui Şelaru într-un handbal ce se doreşte tot mai bun. Portarul echipei naţionale este simpatic cu toată lumea, nu doar cu antrenorii sau coechipierii săi. În aceste condiţii, noi toţi vom fi ca un soi de Priscilla la braţul unui Elvis bine crescut.
