Sorin Anghel. Criza continuă la Olteniţa, în ciuda faptului că primarul Petre Ţone l-a numit ca antrenor pe Florică Mihăilă. Noul tehnician îi stă ca un măr în gât lui Festa. Anul trecut, când Mihăilă era în căutarea unui teren pe care să-şi desfăşoare antrenamentele cu grupa sa de pitici, “marele” Festa s-a pus în poarta stadionului şi a început să urle. „Cine e Mihăilă? Ce a făcut el ca să intre aici?”, a grăit fostul arbitru.
Ce a făcut Mihăilă? Nimic. Doar a jucat fotbal. La Farul, la Jiul, la Chirnogi, la Călăraşi, la echipe despre care Festa a citit în ziare sau pe care le-a văzut la televizor. Dacă te apuci să întrebi cine e Mihăilă nu doar că insulţi fotbalul, dar dovedeşti că universul tău nu trece mai departe de „Necliu”. Şerban nu este singurul personaj ridicol de la Olteniţa. Jucătorii sunt pe aceeaşi frecvenţă. Ei scuză umilinţa de la Spanţov, scor 6-1, spunând că orice echipă mare trece prin astfel de episoade. Sunteţi tâmpiţi! Dacă voi dormiţi liniştiţi noaptea după ce aţi pierdut un meci chiar de Zilele Olteniţei şi la numai o zi după ce Ţone a făcut 63 de ani de viaţă, înseamnă că nu sunteţi nici măcar la nivelul lui Festa.
Jucătorii trebuie să priceapă că ei joacă pentru Olteniţa, joacă pentru 20.000 de oameni, dar joacă şi pentru ei. Acum au ca antrenor un om pe care trebuie să-l considere un exemplu, chiar un idol. Mihăilă a plecat din Clăteşti, cel mai izolat sat din judeţul Călăraşi, a ajuns în prima ligă de fotbal din România, a fost cu Dunărea în sferturile de finală ale Cupei României, iar la finalul carierei a fost răsplătit cu o funcţie în Poliţie. Şi-a format un nume singur şi a fost răsplătit pentru asta. N-ar fi ajuns să fie respectat de oameni cu adevărat valoroşi dacă ar fi petrecut până la 8 dimineaţa, aşa cum a făcut Fane Porumbel înaintea jocului de la Spanţov. Nu încercaţi să aflaţi cine este Porumbel. E doar un guţan, un nimeni.