Mircea Brândusă. Luni am intrat în curtea AJF -ului pentru a depune la secretariat Raportul de Observare de la meciul Grădiştea – Săruleşti. De cum m-a văzut, Puiu Caţaros m-a interpelat: „Cetăţene, am semnale că ai început campania împotriva mea!”. Cine v-a spus?, l-am întrebat. „Nu contează, dar primesc telefoane. Aş vrea să scrii şi tu ceva, nu neapărat să mă lauzi!”. Încercam un sentiment straniu. După aproape un an, Caţaros reuşea să mă provoace!
Aş vrea să scriu ceva de bine despre Caţaros! Dar parcă nu pot. E ceva ce mă opreşte, e o forţă care parcă îmi scoate tastatura din calculator şi calculatorul din priză. O forţă din interior, dar şi din exterior, din aerul respirat zilnic. Cum naiba să scriu de bine despre Caţaros? Uff! Atât s-au obişnuit alţii să-l critice, să-l persifleze, să-l jignească de multe ori, încât cred că şi el s-a obişnuit cu asta. E posibil să aibă chiar un şoc văzând un articol pozitiv la adresa sa, scris tocmai de mine. Nu pot să nu mă întreb de ce îmi cere acest lucru, când dă „indicăţii” să fiu oprit de la delegări.
Nu pot să nu mă întreb de ce n-a vrut să ducă o politică pozitivă prin care să cureţe fotbalul călărăşean, să-l transforme într-unul adevărat, unde valorile să fie respectate şi unde non valorile să-şi găsească doar un loc secundar. Puiu Caţaros conduce fotbalul călărăşean de peste 8 ani. Posibil pentru încă 4 ani. Și mai mult. Cât mai vrea el. Cât îl vor cei pe care îi conduce, care au nevoie de el, nu de o reformă. Pentru că, în fond, cine are nevoie de o schimbare? Probabil că şi alţii la fel ca mine au obosit. Cine îşi mai aduce aminte de ce îi ceream demisia lui Caţaros acum 4 ani?
Câţi mai ştiu că Bratu Caţaros era considerat acum 4 ani, ca şi acum, de altfel omul negru, care conduce fotbalul călărăşean după bunul plac? Dar care putea fi învins! De Dorinel Dincă (dacă i se permitea) sau Eftene, dacă Vasile Avram nu intervenea cu mână de forţă. Cine îşi mai aminteşte că la alegerile de acum 4 ani, Gâscanu, aliatul lui Motanu era împotriva lui Caţaros? Da! Aveţi memorie bună! Dar nu mai ştiţi de ce. Nu mai ştie nimeni.
Între timp, ei s-au împăcat şi-au dat mâna şi au mers mai departe. Pentru că spre deosebire de alţii, ei nu au obosit. Caţaros nu oboseşte să ne spună că, conducătorii echipelor din judeţ sunt nişte eroi care aduc bani de acasă să ţină în cârcă microbiştii locali. Nu oboseşte să anunţe periodic că mandatul lui Gâscanu e beton. Oricât de obosiţi am fi noi şi oricât de proaspeţi ar fi ei, iubitorii de fotbal nu poate să nu observe că Gâscanu şi Caţaros sunt bunuri ale fotbalului judeţean. Longevitatea lor e o chestiune de dibăcie internă.
Veşnicia s-o fi născut în mediul nostru rural, dar îi anunţ pe cei doi că s-a desăvârşit la AJF şi la cluburile afiliate acestui for. Cu cât o structură de acest gen are un regim mai autoritar şi mai vechi în exerciţiul funcţiunii, cu atât gradul de respectabilitate va părea mai puţin credibil. Bratu Caţaros şi Gâscanu sunt conducătorii pe care şi-i doreşte în prezent fotbalul călărăşean. Asta trebuie reţinut, dincolo de oboseala noastră. Dar mă opresc aici. Voi avea timp de azi în acolo pentru câte un editorial privind imaginea lui Caţaros. Căci strălucirea de azi va trece, iar obscuritatea va reveni din nou dacă la alegerile viitoare, reprezentanţii vor spune iar DA! Din păcate!
Caţaros ne dă voie să ne jucăm de-a democraţia. Dar nu prea mult, că obosim!
