Mircea Brânduşă. Alegerea noului preşedinte AJF în 2004, salutară de altfel şi primită cu surle şi trâmbiţe, s-a transformat în timp, şi cu precădere în ultimii doi ani, din satisfacţie şi speranţă într-o imensă decepţie. Într-un fotbal plin de hibe şi probleme era nevoie de o mână forte. Aşa credeau toţi cei care l-au ales pe Bratu Caţaros. Acum, aceeaşi oameni îşi pun întrebarea: oare nu era bine să rămână tot aşa, adică, ca pe vremea regretatului nea Tică?
Noilor veniţi în structura AJF, şi nu puţini la număr, în „palatul înaltei performanţe a fotbalului judeţean” (a se citi Casa Albă), le-a trebuit ani buni să se dumirească, să se minuneze (deh!) ce bine este să stai la birou, fără să faci nimic şi să mai primeşti şi „premii” (ştiu ei despre ce vorbesc). Fotbalul judeţean a devenit în ultimul timp o piramidă şubredă, care are drept bază praful şi pulberea pe care nu se poate construi nimic solid şi durabil. Acesta este tabloul jalnic al unui for condus de Caţaros, cândva plin de performanţă şi reuşite, de iniţiative bine susţinute.
Abandonând multe din proiectele incluse în platforma electorală, altele lăsându-le în aşteptare, Caţaros, acum pe final de mandat, cu o nonşalanţă dezarmantă pare să spună: „CU TOŢII SUNTEM DE VINĂ!” În târg, delegaţi, preşedinţi, jucători şi alţii din staff-urile echipelor afiliate la AJF spun răspicat: „DA, NE-AM PĂCĂLIT ACUM 4 ANI!” Şi, vin şi eu şi adaug: EI, toţi cei enumeraţi mai sus, care nu prea ştiu nimic din ce se petrece la Casa Albă, au crezut într-un sistem competiţional (cel puţin în ediţia de campionat 2012-2013) muribund, tot mai slăbit, tot mai anemic, mai incoerent, neadaptat fotbalului modern, plin de improvizaţii şi cârpeli.
Cine se pricepe la fotbal, poate lesne constata că actualul sistem managerial judeţean este lipsit de strategie, de un concept cu termene fixate de la scurt la mediu şi lung, conforme cu RODAF. Dezordinea e la fiecare pas (a se citi incidente la jocuri), bazându-se pe principiul: „Nici nu ştii de unde sare iepurele!” În acest mod de desfăşurare a activităţii, fotbalul judeţean nu poate avea continuitate, acesta riscând să devină o utopie în viitor. Fără un control riguros, permanent, fără o evaluare a modului cum se realizează obiectivele (care obiective? – de când nu a mai promovat o campioană judeţeană?), ne abandonăm orice speranţă de progres.
Cum e posibil la această oră din 2013 să nu existe „Regulamentul Activităţii Judeţene de Fotbal”, nici măcar din 2008? (Ultimul editat a fost în 2003, când secretar AJF era dl. Moţăţăianu). Acestea ar fi reprezentat „ecranul realităţilor fotbalului judeţean”, indicatorii, bornele, care să orienteze drumul spre performanţa reală a echipelor afiliate AJF-ului. În acest context lansez o întrebare care se impune: Cine se face vinovat de acest lucru? Cum să îndrepţi, cum să evaluezi, cum să apreciezi, cum să conduci fără regulamente, cum să susţii, dar mai ales să finanţezi, să acorzi sprijin celor care merită, sau să-i penalizezi pe cei care încalcă cu persistenţă Legile Jocului? Răspunsul se găseşte la Casa Albă.
Dacă cineva are argumente împotriva acestor întrebări, mă poate face oricând TRĂDĂTOR!!!
