Dacă toamna se fac festivităţile pentru studenţii abia intraţi în facultăţi, sfârşitul primăverii şi începutul verii este dedicat viitorilor absolvenţi. Înainte de sesiune sau chiar în mijlocul sesiunii, viitorii absolvenţi ai Facultăţii din Călăraşi au parte de festivităţile de sfârşit de an, diferite de la o promoţie la alta, dar la toate cu aceleaşi însemne: robă, tocă, şampanie, discursuri şi… lacrimi de fericire!
Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, a avut vineri, 6 iunie o dublă sărbătoare. O dată cu ceremonia de absolvire a studenţilor a fost organizat şi balul tradiţional de absolvire al ciclului universitar.
La eveniment au participat reprezentanţi ai facultăţii, director – Daniela Creţu, decanul facultăţii – Dinu Toma Adrian, primarul municipiului Călăraşi – doctor inginer Daniel Ştefan Drăgulin, inspector general şcolar – profesor doctor Constantin Tudor, prefectul judeţului – George Iacob. Au fost de asemenea prezenţi, părinţi şi rude apropiate a absolvenţilor.
A trecut şi facultatea, destul de repede aş zice, deşi au existat momente când credeam că nu se va mai termina niciodată şi vom rămâne veşnic studenţi. În sfârşit, se termină. Experienţa de agronom nu a fost una prea plăcută. Încă din primul an, unii profesori au ţinut să ne aducă la cunoştinţă faptul că nu suntem la curent cu detaliile tehnice privind viitoarea meserie. Nu ne comparam noi cu epoca de aur a agronomiei, când concurenţa la admitere era acerbă (zece pe loc) şi examenul extrem de greu, dar nici diletanţi nu eram. Mi s-a părut cam demoralizant pentru un început de drum.
Apoi, de-a lungul anilor respectul faţă de viitorul agronom a început să se facă simţit, puţin câte puţin, pentru că…
Am avut şi profesori extraordinari, de la care am învăţat o groază de lucruri utile. Oameni care se implicau, iar la materiile respective mergeai cu drag şi învăţai cu sârg, oricât de aridă şi de greoaie era materia.
Acum la final, pot spune că, NOI, absolvenţii, am crescut intelectual, spiritual, deontologic din truda măriilor dumneavoastră, stimaţi profesori. Vă mulţumim că v-aţi scris sufletul în CARTEA DE ONOARE a acestei instituţii de formare şi pregătire profesională, iar ca răsplată a muncii domniilor voastre, suntem NOI, viitorii ingineri.
Pentru mine, facultatea a însemnat până acum un lung şir de provocări. Atât academice, cât şi personale. Am încercat să le trec cu brio, însă, am avut o colegă, mult mai tânără ca mine pe care doresc să o felicit. A fost studenta care s-a remarcat prin cele mai bune rezultate de-a lungul celor patru ani de studii: Şefa de promoţie Florea Nicoleta Daniela. Cea care în numele nostru a adresat câteva cuvinte legate de această experienţă auditoriului prezent în Amfiteatru.
Discurs de absolvire
„Stimat prezidiu, onorată audienţă, stimaţi colegi!
Ne-am întâlnit în acest cadru festiv pentru a mai simţi încă o dată bucuria de a fi împreună, de a împărtăşi emoţii mai mari decât cele de dinaintea primei sesiuni.
Sunt perfect conştientă de faptul că într-o zi atât de încărcată, plină de entuziasm, aşteptările d-voastră de la orator sunt legate, mai presus de orice, de concizia acestuia. Îmi doresc nespus să nu vă dezamăgesc!
În acest moment nutresc în mine două sentimente aflate în antiteză-aş putea spune: unul de calmitate, iar celălalt de un zbucium interior pe care abia îl pot descrie în cuvinte (probabil este vizibil).
Calmitatea reiese din faptul că astăzi celebrăm finalizarea a 4 ani de muncă asiduă, dar cu rezultate foarte bune, ba chiar de succes ( cel puţin până în acest moment). Ne-am mai atins un obiectiv în realizarea vieţii frumoase pe care ne-o dorim toţi cu siguranţă.
Vă datorăm tuturor mulţumiri pentru că ne-aţi fost alături în această etapă. Aţi fost minunaţi!
D-lor profesori, vă suntem recunoscători pentru că ne-aţi demonstrat prin fapte cât de importantă este educaţia formală în viaţă unui manager.
Vă mulţumim pentru răbdarea de care aţi dat dovadă în toţi aceşti ani: răbdare atât cu cei pe care îi vedeaţi zilnic la cursuri, cât şi cu cei care preferau să joace şeptică în ultimele bănci ale amfiteatrului, ascunşi printre dozele de cola sau printre paharele de cafea cu lapte de la prea bunul automat de cafea din hol.
Vă mulţumim pentru că ne-aţi instruit în ale artei de a conduce, dar şi în a fi oameni!
Dragi părinţi, mătuşi, bunici, soţi şi soţii vă mulţumim pentru sprijinul acordat, fie el moral sau financiar, dar şi pentru dragostea voastră necondiţionată. Suntem conştienţi de faptul că emoţiile fiecărui examen susţinut s-au năpustit şi asupra voastră.
După atâtea eforturi depuse de-o parte şi de alta suntem azi aici, mândrindu-ne cu rezultatele obţinute până acum.
Suntem calmi, entuziasmaţi, poate chiar euforici, pregătiţi fizic şi sufleteşte pentru petrecerea din această seară.
Dar de ce zbucium? Sau urgenţă? De ce acest sentiment?
Pentru că nu mai suntem acei boboci de la început, am învăţat să zburăm în stol, iar acum a sosit momentul despărţirii. Fiecare va pleca pe drumul său, unii departe de case, alţii peste hotare, dar speranţa că vom păstra relaţiile create şi că ne vom revedea curând rămâne încă vie.
Suntem un grup de oameni minunaţi!
Sper că preţ de o zi să uitaţi de griji şi de probleme şi să vă bucuraţi din plin de aceste momente, de prezent pentru că AZI e DESPRE BINE!
Vă mulţumesc!!!”
Cornelia Dumitrache (Brânduşă)
